Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Costache Ioanid despre crengi

Porumbițe albe

Porumbițe albe ca zăpada
din eternele grădini de sicomori,
voi mereu îmi înfloriți arcada
cu ghirlănzi de raze și ninsori.

Fermecat de zborul vostru-n soare,
gingaș, luminos și înțelept,
v-am cuprins făptura sclipitoare
și v-am strâns o clipă lângă piept.

Dar curând, voi oaspeți de departe,
stol de flăcări și de primăveri,
am lăsat ca vântul să vă poarte
către lumea-ntreagă, mesageri.

Orice dor curat ce-n piept zvâcnește,
orice plâns pe buze fără grai,
mângâați-l voi hulubărește,
cu tot harul ciugulit în Rai!

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strigăt

A înviat Isus! A biruit deplin!
A fost primit la Tatăl Său ca prinț divin!
A înviat Isus! Zăvorul vechi l-a frânt!
A-nteimeiat supremul vieții legământ!

Mai larg decît aleargă valul plin de dor,
mai larg au coborît oștiri în dulce cor,
slăvind, în freamătul drapelelor,
pe gloriosul Miel învingător!

A înviat Isus! A-nvins în luptă grea!
A biruit pămînt și iad prin jertfa Sa!
A înviat Isus, trecând străvechiul zid!
Priviți în slavă Leul casei lui David!

Cu nori de steaguri ca din sânul zorilor,
cu nori de flori și ramuri vine-al Său popor,
slăvind...

A înviat Isus și-atîta har ne-a dat

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvara

Atâtea păsări cântătoare
atâtea flori în lung și-n lat!
Ori nu-s acestea toate oare
spre slava Celui Înviat?

Ce înțelept și prin ce lege
aduce-atâtea frumuseți,
de nu nemuritorul Rege
maestrul făuritor de vieți?

Un ghiocel din mușchi se-arată
și-un strop de rouă dă-n vileag.
Nu-i oare lacrimă curată
de bucurie și de drag?

Mireasma dulce și jilavă
din liliac și din salcâm
ce-i alta decât imn de slavă
către-al tăriilor tărâm?

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să nu mă bucur?

Să nu mă bucur, Doamne, că Te-aud?
Să nu răspund, când Tu mă chemi prin Duhul?
Să nu tresar, când peste crengi de dud
vin pași cerești înflorind văzduhul?
Să nu mă bucur, Doamne, că-mi vorbești?
Și să nu plâng când Tu mă iei de mână?
Când Tu mă nalți spre corturi îngerești
pe mine, chip de abur și țărână?

Să nu mă bucur, Doamne, că Te-ascult,
când glasul Tău mi-ajunge la ureche?
Să nu mă rup de lume tot mai mult,
chiar de-am rămâne-o singură pereche?

Să nu deschid când bați la ușa mea
și să nu-i smulg zăvorul dintr-odată?
Să mă prefac că nu-nțeleg ce-ai vrea,
să fug pe geam și să m-ascund în gloată?

Dar cum să fug și cum să-mi pară rău,

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare

Fraților,
mi-au spus ai Cloei despre voi...
că-n grădinile iubirii
ați lăsat omida firii
să vă strige trandafirii
din Eden;
Că din nou la voi pe vale
toate crengile sunt goale,
că n-au mai rămas petale,
nici polen.
Fraților,
mi-au spus ai Cloei despre voi...
că fecioarele-nțelepte,
nu mai stau cu drag s-aștepte,
priveghind pe-a nunții trepte,
ca surori;
că mireasa de mâhnire,
nu mai țese in subțire,
pentr-a-ntâmpina pe Mire
sus pe nori.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la crengi, dar cu o relevanță mică.

A câta oară?

A câta oară viața lui Cristos
așterne iarăși flori în ramuri vechi
și cântă rândunelele perechi?
Iar tu rămâi tot mort, tot neguros.
A câta oară slava lui Isus
aduce iar zambile și cicori,
un rai ce-mparte veșnic iar fiori?
Iar tu rămâi tot crunt, tot nesupus.
A câta oară spunem: A-nviat!
Și Cel ce-i viu, în zbor de ciocârlii,
te-așteaptă iar între ai Lui să vii?
Iar tu, tot sub povara de păcat.
A câta oară, în lumini de gând,
El vine iar, ca vântul printre brazi?
Și tu nu strigi: Rabuni! și nu cazi
ca să-I cuprinzi picioarele plângând.
A câta oară, seara spre amurg,
tu vezi către Emaus un străin,
un om ciudat, cu chip de lacrimi plin.
Și tu știi pentru cine I se scurg.

[...] Citește tot

poezie clasică de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Lumânărele

Pentru pânza de iubire
e războiul cel mai greu:
Diavolul tot rupe fire,
noi le înnodăm mereu.

*

Judecă, dar fără ură
și cu gândul de-a zidi.
Nu mustra fără măsură,
ci cât poți și tu primi.

*

Când cei răi te trag pe sfoară
de obidă să nu strigi.
Ei te mint, tu strângi comoară.
Ei te-nșeală, tu câștigi.

*

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am căutat iubirea...

Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă
ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă.
Și-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri.
Am căutat iubirea ca patrie voioasă
ca pe-un pământ edenic de pace troienit,
să spun odată clipei: "Rămâi, ești prea frumoasă!"
Și-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit.

Am căutat iubirea ca pe un cer al firii.
Și-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic,
să sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Și-am spart în țăndări cupa, căci n-am găsit nimic.

Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară,
am întâlnit în cale deodată un drumeț.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară,
o sarcină de zdrențe și cioburi fără preț.

Trecea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri,

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O, sfânt locaș

O, sfânt locaș de îndurare,
din nou la ieslea ta ne-alini.
Pământu-ntreg e-n sărbătoare...
Podoabe, cântece, lumini...
Se-aprind făclii... E masa plină.
Tradiția își face vad.
Încep colindători să vină.
Se strâng copiii lângă brad.

Petrece lumea... râde, cântă...
și toți un strai mai bun și-au pus.
E doar Crăciun, e noaptea sfântă!
Dar unde, unde e Isus?...

O, sfânt locaș de umilință,
când toți din tine-un basm își fac,
câți mai păstrează cu credință
mesajul Prucului sărac?

*

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tâlharul

Când citești Scriptura Sfântă și rămâi pe gânduri dus,
parcă vezi prin ceața vremii cum, pe Golgota, Isus
înălță spre cer privirea, dornic pironind văzduhul,
până pleoapele-I căzură peste ochii buni. Iar Duhul,
dezlegat, porni în grabă jos, în închisoarea morții,
în Șeol, să frângă-n două, pentru-ai Săi, zăvorul porții.
Și te-nalți apoi ca gândul în Eden. Și vezi în zare
o cetate de lumină cu oștiri în sărbătoare.
Vezi pe porțile înalte de cleștar dintr-o bucată
heruvimi cu patru aripi și cu spada-nflăcărată,
înălțându-se ca zorii peste floarea primăverii.
Dar deodată, din trompete dau un lung semnal străjerii.
Da... Departe, printre stele, ca un fulger neŽntrerupt,
un convoi străbate largul bolților de dedesubt.
Și curând, de cântec falnic cerul cerului umplându-l,
iată-i... cete după cete, ca-n oștiri ținându-și rândul,
vin în haine de lumină și se-nalță ca un stol
zecile de mii de duhuri ridicate din Șeol.

Izbăvit de sub pedeapsă, vine primul om, Adam;

[...] Citește tot

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întoarcerea

Un cer fierbinte, fără de culoare,
îmbrățișa pustiul ars de soare.
Cu chip aprins, cu haine zdrențuite,
prin spinii frânți de vânt și de copite,
prin nori de praf, prin mirosul de cloacă,
goneau porcarii slujba să și-o facă.
Dar dintre toți, mai copleșit de chin
era un tânăr, un sărman străin.
Plecat de la părinți cu-averea-n brâu,
el o pierduse-n cârciumi și-n desfrâu,
o risipise pungă după pungă,
crezând că mii de ani o să-i ajungă.
Și-acum, în zdrențe, muribund aproape,
el nu avea pe nimeni sa să-l scape!

Doar marea cu împărăția-i sumbră
de taină, de tăcere și de umbră...

În zare, pe sub crengi d-eucalipt,
venea o caravană din Egipt.

[...] Citește tot

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Costache Ioanid despre crengi, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info