Citate despre crengi și visare
citate despre crengi și visare (inclusiv în versuri).
Vis în codru
Visez: în miez de codru, lângă izvoare melci,
Și cer căzut prin ramuri cu soarele-n amiază,
Lung părul inelat șă ți-l desprind din spelci
Când ochii se ascund și graiu-abia cutează.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă
nima mea e plină de vis și de iubire,
Cum e încărcat de flori un ram de măr în mai,
Un ram cu candeli albe pufoase, unde vin
Albinele s-adune pentru știubeie miere.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visătorul
Spânzurat de aer printre ramuri
se frământă în mătasa-i
un păianjen.
Raza lunii
l-a trezit din somn.
Ce se zbate? A visat că
raza lunii-i fir de-al lui și
cearc-acuma să se urce
până-n ceruri, sus, pe-o rază.
Se tot zbate îndrăznețul
și s-azvârle.
Și mi-e teamă
c-o să cadă - visătorul.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise, vise...
O reptilă juvenilă
tărătoare stând la soare
se visa, măria sa
crocodil, colo-n Nil...
fără milă; ce... reptilă
prin pădure, să îndure
crengi uscate, toate
cele lucruri rele
ce ascund un risc profund;
nu ca-n apă unde scapă
prin înot și asta-i tot.
Târâtoare, răpitoare
nu ca ea simplă belea;
Se vedea sărmana rea
crocodilă, tot reptilă
poate însă mai abilă.
Că visa nu mă mira
asta era treaba sa,
însă prinsă cu visarea,
[...] Citește tot
fabulă de Gheorghe Gurău din Împunsături blajine (3 decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visătorul
Spânzurat de aer printre ramuri
se frământa în mătasa-i
un paianjen.
Raza lunii
l-a trezit din somn.
Ce se zbate? A visat că
raza lunii-i fir de-al lui și
cearc-acuma să se urce
până-n ceruri, sus, pe-o rază.
Se tot zbate îndrăznețul
și s-azvârle.
Și mi-e teamă
c-o să cadă - visătorul.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1918)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copaci azilanți
Am rămas doi copaci lângă drum,
Ne mai cad niște crengi compromise,
Se pornesc toporari de pe-acum
Să doboare păduri fără vise.
Am rămas fără muguri pe ram
Dinainte să moară copacii,
Și-am ajuns mai uscați cum eram,
Și acum ne fac vreascuri săracii.
Suntem niște copaci azilanți
Din pădurile lumii rămase,
Și am ars printre munți emigranți
Și-n tăcutele focuri din case.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visele
ca două țevi de pușcă din mine ochii tăi
bucăți de suflet mușcă - erup în largi văpăi
și rezemând tristețea de vag apus de soare
își scutură finețea în palidul de floare
ca două crengi căzute de ploaie la pământ
ții brațele cernute în crudul meu alint
cercând a mă reține în zona furibundă
a dragostei din tine ca apa de rotundă
pustie e cărarea pe care plec alene
spre mările din zarea cu lacrime pe gene
și țevile de pușcă și crengile căzute
din vise care mușcă se trec în vise mute...
poezie de Iurie Osoianu (13 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din noapte am rupt o creangă: tu erai acolo și mă așteptai în vis.
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Iubirea-n dulce șoapte
Când luna e pe cer
Și visele mă poartă
Dincolo de-al vremii ger,
Inima-mi pentru tine vrea să bată
Tu îmi ești poezie
Iar eu un scriitor.
Tu a mea pentru vecie
Eu, un simplu muritor.
Sub lună, sub cer
Stau două stele.
Una e un cavaler,
Și tu ești una dintre ele.
Privesc sub ramuri de măslin
Și te văd pe tine.
Cu glasul tău frumos, blajin.
Și zâmbesc, căci nu mă pot abține.
[...] Citește tot
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (3 noiembrie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patul de frunze
Pe-un pat de frunze-am poposit
În a inimii pădure,
Când visarea m-a răpit
Din cetățile obscure.
Luna s-a urcat pe cer,
Ața babii pe fuior
Eu în strat aurifer,
Prin al muntelui obor.
Vrăbiile-amuțit-au iar
Sus pe crengile de fag,
Frunze scârțâie-n calvar
Prin al patului gulag.
Hoinărind în vis de noapte
Prind al steagului balaur,
El trezit din foi de carte,
Eu dormind pe pat de aur.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică dimineață - II
De ce ar trebui să fie reverențioasă în fața morții?
Ce fel de divinitate este aceea care se dezvăluie
Doar în umbre mute sau în vis?
N-ar trebui să se bucure de mângâierea soarelui,
De aroma fructelor, de aripile strălucitoare ale păsărilor
Sau de balsamuri și de frumusețea pământului,
Lucruri care au cel puțin același fermec ca visele despre paradis?
Divinitatea trebuie să trăiască în interiorul ei însăși:
Vehemențele ploii, atitudinile ninsorii;
Suferința singurătății sau entuziasmul de neînvins
Când pădurile dau în floare; sentimentele
Răvășite pe drumuri ude în nopțile de toamnă;
Toate bucuriile și toate durerile, amintirea
Unei ramuri verzi vara și a unei crengi în iarnă.
Acestea sunt măsurile destinate sufletului ei.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamat de codru
Tresărind scânteie lacul
Și se leagănă sub soare;
Eu, privindu-l din pădure,
Las aleanul să mă fure
Și ascult de la răcoare
Pitpalacul.
Din izvoare și din gârle
Apa sună somnoroasă;
Unde soarele pătrunde
Printre ramuri a ei unde,
Ea în valuri sperioase
Se azvârle.
Cucul cântă, mierle, presuri -
Cine știe să le-asculte?
Ale păsărilor neamuri
Ciripesc pitite-n ramuri
Și vorbesc cu-atât de multe
Înțelesuri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1 octombrie 1879)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele se sting
Mor toamnele
În orele nocturnului amor
Zac frunzele
În sîngele strivitului fior.
Trec orele de plînsul
Ploilor ce dor
Rod clipele din visul
Trăirilor de dor.
Și crengile își cern
Corola în adins
Și toamnele-și aștern
Trăiri de neatins.
Morminte plîng
Cu lacrimi de tragic și fatal,
Zile se frîng
De vise din praful planetar.
[...] Citește tot
poezie de Alexandrina Vlas
Adăugat de Vlas Alexandrina
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Tânăr sunt și de viață sunt plin,
Mistuit de priveliști și dor.
Înverzesc și spre tine-mi înclin
Ramul meu de arțar, foșnitor.
Când de vânt mă-nfior legănat,
Rugăciuni îți șoptesc, ca să vii.
Pe obrazu-mi spre cer înălțat
Lacrimi mici șiroiesc bucurii.
Te aștept sub umbrarul meu des,
Iar tu vii și tristeții mă smulgi
Și cu verde podoabă-ți veghez
Gândul bun și visările dulci.
Îți șoptesc visul meu de arțar
Și îți cânt din lăute de foi
Până când stele-n boltă răsar...
Numai tu. Numai eu. Numai noi.
poezie clasică de Aleksandr Blok (13 iulie 1902), traducere de Victor Tulbure
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis oriental
Mă vezi în floarea fraged-coaptă de pe ram,
Sub vălul visului ce stă să cadă,
Când hieroglife cu nisip pe umeri,
Îți sapă numele-n cristale de zăpadă.
Fibra sonoră-a versurilor mele
Toarce un verde stins din rădăcini.
Surâzătoare vin fecioare cu inele
Și apă prelingându-se-ntre sâni.
Orientalele arome se răsfiră
Din bețișoare fumegând alene,
Și-n somnul tău haremul îți desfiră,
Făptura mea-ncifrată în poeme.
poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păianjenul
Stă pânza-ți diafană ca o rază
Pe-un ram ce pe prăpastie se-nclină,
Iar noaptea prinde-n ea o bură fină
Pe care dimineața o perlează.
Trăiești plutind în legănare lină
Pe hăul ce sub tine surd vibrează;
Când vraja tainei lui te-ncătușează,
Îți torci un fir ca firul de lumină.
Și te cobori în adâncimea vagă...
Dar dorul ramului din nou te-avântă
Pe firul tors din propria ta vlagă.
Și fericită ești trăindu-ți visul,
Insectă mică ce domini abisul
Când noi, privindu-l numai, ne-nspăimântă.
sonet de Nichifor Crainic din Poezii alese 1914-1944
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță
O, vis al iubirii trecute!
Sunt singur omătul târziu
Pătează aleile mute
Și parcul e încă pustiu.
Văd iarăși castanii și plopii.
Prin ramuri suspine străbat.
Acum cu sfială m-apropii
De banca pe care ai stat.
Și pieptul începe să-mi bată.
De sus fluturând a căzut
Pe bancă o foaie uscată,
O frunză din anul trecut...
George Topîrceanu în Poezii, Ed. Tineretului - 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E noapte, o noapte caldă, adâncă, liniștită. Nu se mai aude decât respirarea puternică a mașinei și fâșâitul somnoros al apei. Luminile întârziate ale satelor clipesc, ca niște licurici, printre crengile copacilor. Trecem pe lângă Ostrovul Mare. În bătaia lunei, turla bisericii, satul, viile, pădurea, toate au înfățișarea fantastică a lucrurilor văzute-n vis.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Ostrovul Mare. Ruini
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima
Pașii tăi trec prin
pădurea sufletului meu,
culegând lumina
clipelor de mâine.
Vreau să-mi atingi
crengile cu speranță,
să mă-nalț în visarea
cerului,
pe o aripa de uitare
să-mi așez lacrima...
poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femei
zeițe, trupuri de aur,
voi aprindeți sideful și lumina,
strălucind a lebede
când luna se scaldă calmă-n mare,
ramuri de apă și dor
trecând prin nopțile mele.
insomnaticile mele nopți
se prefac în flacără,
cerul în tremurare,
plin de fluturi și muzici,
cu voi topazul
e vis.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre crengi și visare, adresa este: