Nu mă satur să privesc
Nu mă satur să privesc
florile câte-nfloresc.
Nu mă satur până mor
să mă mir de taina lor.
Să mă mir din ce răsar
macrimi de mărgăritar.
Să mă mir de unde vin
psalmii florilor de crin.
Nu mă satur să privesc
florile câte-nfloresc,
fiecare-n alt veșmânt
tors în taină din pământ.
Fiecare cu alt chip
tors din lut și din nisip.
Fiecare cu-alți fiori,
cu-alt parfum, alte culori.
Nu mă satur să privesc
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricine iubește o floare
Oricine iubește o floare
e-aproape de-un sacru mister.
Oricine se-oprește-n cărare
s-asculte un glas de izvoare
e-aproape,
aproape de cer...
Oricine iubește seninul,
când soarele urcă-n eter,
oricine-și înalță suspinul,
când licăre-n mare rubinul,
e-aproape,
aproape de cer...
Oricine pe munții albaștri
privește granitul sever,
oricine pe căi de sihaștri,
străbate păduri de jugaștri,
e-aproape,
aproape de cer...
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urare de nuntă
Și-acum, când simți în piept fiori sub vălul de mireasă
Primește-n dar cu dulci fiori acest buchet cules în zori;
Să fie floare între flori frumoasă.
Bogat să fie cuibul tău de crini și viorele,
Cu flori în gând să fii mereu!
Să-nveți ce-i bun, să rabzi ce-i greu...
Să te încrezi în Dumnezeu ca ele.
Să fii o harnică zorea ce-n zori nu se dezminte,
Un nufăr alb cu strai de nea.
Să fii cu cel legat prin har
Crin alb păstrând credința;
Dar de-l mâhnești cu-o vorbă-n zbor,
Să simți arzând în obrăjor
Doi maci purtând în cupa lor căința...
Și-oriunde-n lume vei umbla
S-auzi un glas de-acasă:
"Te rog din zări fetița mea să fii, pentru măicuța ta,
O floare de Nu-mă-uita duioasă".
Și-apoi, când veți străbate-n lume
Vânt greu ce-n drum se-așterne,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biruința
Isus a înviat din morți, biruitor,
din Însăsi viața Lui dând viață tuturor!
Si-acum în rând cu noi, ca frate și-mpărat,
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Cu mii de flori, cu frunze noi în crâng
vin primăveri ce iarna iar înfrâng
Și toate spun că Cel Crucificat,
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Isus a înviat cu trup de slavă plin,
așa cum vom trăi și noi prin har divin.
De două mii de ani în luptă ne'încetat,
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Dar dacă-i drept că-nvie frunza iar
și florile când din pamânt răsar,
cu-atât mai mult Acel ce le-a creat
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cine?
Pe cărările răzlețe
dintre zâmbet și suspine,
ți se pune-o întrebare:
Pentru cine,
spune,
pentru cine oare
e atâta frumusețe,
e atâta gingășie
într-o floare?
Pentru cine s-ar desprinde
din broaboada
de zăpadă
ghiocelul în april,
dacă n-ar fi ochi să-l vadă,
dacă totu-i inutil?
Pentru cine-n miez de roadă
sorb și strâng în ei culoare
pentru vara următoare
embrionii
din begonii,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La revedere, soră Alice...
La revedere, soră Alice...
La revedere, drumul ți-e deschis!
Aripi de vultur, sus, pe-albastre căi,
te du departe, peste munți și văi.
Dar nu uita...
că lași atîta dor în țara ta!
La revedere, soră Alice...
Să-ți fie viața floare de cais!
De-acum, mereu, în zâmbet și cântări
Betanii sfinte vei avea în zări!
Dar nu uita...
c-ai fost iubită și în țara ta...
Atențiune! Avionul Sabena 17... cu
direcția Bruxelles pleacă peste x minute.
U-u-u! U-u-u!
Mai stai vultur, nu te du!
U-u-u! U-u-u!
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu n-ai nimic
Tu n-ai nimic în lume,
nimic din tot ce-i rău,
nici bogății, nici nume,
nici desfătări, nici glume,
dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viață,
nimic pe-acest pământ,
nici vinul ce răsfață,
nici haina cea măreață,
dar tot ce ai e sfânt!
Tu n-ai nimic ce leagă,
ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
a lor e lumea-ntreagă,
dar cerul nu-i al lor.
Tu n-ai nimic sub soare
și toți te râd mereu.
A lor e-a vieții floare
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ta...
Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare,
un nufăr alb în amurgul amar,
un surâs printre dulci lăcrămioare,
un crin ceresc răsărit pe altar.
Iubirea Ta, Domnul meu, e o taină.
Ea-mi umple gândul de-un nou înțeles,
de-un mister care toate-mi destaină,
ca să-nțeleg pentru ce m-ai ales.
Iubirea Ta e-un inel ce ne leagă,
un scut sub care-l înfrunt pe Cel Rău.
E tot ce am, e viața mea întreagă,
de când trăiesc doar prin sângele Tău.
Iubirea Ta, Domnul meu, e-o lumină.
Dar cînd în piept vechi ispite vin iar,
atunci din nou pe fața Ta divină,
în trist amurg, stropi de sânge răsar.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumânărele
Pentru pânza de iubire
e războiul cel mai greu:
Diavolul tot rupe fire,
noi le înnodăm mereu.
*
Judecă, dar fără ură
și cu gândul de-a zidi.
Nu mustra fără măsură,
ci cât poți și tu primi.
*
Când cei răi te trag pe sfoară
de obidă să nu strigi.
Ei te mint, tu strângi comoară.
Ei te-nșeală, tu câștigi.
*
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă două mâini rebele
Dacă două mâini rebele
nu te-ar ține orb mereu,
te-ai opri în clipe grele
și privind cu dor la stele,
ai vedea că-i scris pe ele:
Dumnezeu!
Dacă două vechi zăvoare
nu te-ar ține surd mereu,
ai șopti: Ce meșter mare
scoate păsări cântătoare?
Și ți-ar spune orice floare:
Dumnezeu!
Dacă marea întristării
nu te-ar ține rob mereu,
ai șopti în largul zării:
Cine-i Tatăl îndurării?
Și ți-ar spune valul mării:
Dumnezeu!
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lipește-mi, Doamne, sufletul... Geneza 29,34
Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine
mai mult ca floarea veșnică pe stînci.
Și uit de ani, de lume și de mine,
privind adînc în ochii Tăi adînci.
Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine,
din visul meu să nu mă mai deștept,
să simt și taina slăvilor senine,
și inima de om ce-ți bate-n piept...
Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-un levit de-altarul său divin,
să n-am nici plug în văi, nici holde pline,
ci Tu să-mi fii și pîine-n veci și vin!
Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-o mireasă smulsă de la greu.
Ridică-mă din valea de suspine
și-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbițe albe
Porumbițe albe ca zăpada
din eternele grădini de sicomori,
voi mereu îmi înfloriți arcada
cu ghirlănzi de raze și ninsori.
Fermecat de zborul vostru-n soare,
gingaș, luminos și înțelept,
v-am cuprins făptura sclipitoare
și v-am strâns o clipă lângă piept.
Dar curând, voi oaspeți de departe,
stol de flăcări și de primăveri,
am lăsat ca vântul să vă poarte
către lumea-ntreagă, mesageri.
Orice dor curat ce-n piept zvâcnește,
orice plâns pe buze fără grai,
mângâați-l voi hulubărește,
cu tot harul ciugulit în Rai!
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt
A înviat Isus! A biruit deplin!
A fost primit la Tatăl Său ca prinț divin!
A înviat Isus! Zăvorul vechi l-a frânt!
A-nteimeiat supremul vieții legământ!
Mai larg decît aleargă valul plin de dor,
mai larg au coborît oștiri în dulce cor,
slăvind, în freamătul drapelelor,
pe gloriosul Miel învingător!
A înviat Isus! A-nvins în luptă grea!
A biruit pămînt și iad prin jertfa Sa!
A înviat Isus, trecând străvechiul zid!
Priviți în slavă Leul casei lui David!
Cu nori de steaguri ca din sânul zorilor,
cu nori de flori și ramuri vine-al Său popor,
slăvind...
A înviat Isus și-atîta har ne-a dat
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Atâtea păsări cântătoare
atâtea flori în lung și-n lat!
Ori nu-s acestea toate oare
spre slava Celui Înviat?
Ce înțelept și prin ce lege
aduce-atâtea frumuseți,
de nu nemuritorul Rege
maestrul făuritor de vieți?
Un ghiocel din mușchi se-arată
și-un strop de rouă dă-n vileag.
Nu-i oare lacrimă curată
de bucurie și de drag?
Mireasma dulce și jilavă
din liliac și din salcâm
ce-i alta decât imn de slavă
către-al tăriilor tărâm?
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâinile Tale
Mâinile Tale, dulce Isuse,
mâinile care din lut ne-au creat,
întinse pe lemn se lăsară străpunse,
o, mâinile Tale ce totul au dat!
Gleznele Tale, glezne trudite,
pline de colb, și de spini, și de dor,
pe lemnul rușinii au fost țintuite,
ca dreaptă răsplată a dragostei lor...
Fruntea senină ca zările-albastre,
plină de milă adânc s-a plecat,
primind diadema batjocurii noastre
drept cel mai de seamă triumf de-mpărat.
Buzele Tale, pe care stătură
vorbele sfinte din cer coborând,
gustară paharul de fiere și ură
și râuri de sânge lăsară iertând.
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare
Fraților,
mi-au spus ai Cloei despre voi...
că-n grădinile iubirii
ați lăsat omida firii
să vă strige trandafirii
din Eden;
Că din nou la voi pe vale
toate crengile sunt goale,
că n-au mai rămas petale,
nici polen.
Fraților,
mi-au spus ai Cloei despre voi...
că fecioarele-nțelepte,
nu mai stau cu drag s-aștepte,
priveghind pe-a nunții trepte,
ca surori;
că mireasa de mâhnire,
nu mai țese in subțire,
pentr-a-ntâmpina pe Mire
sus pe nori.
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la flori, dar cu o relevanță mică.
Domn, Domn să-nălțăm!
Am pornit să colindăm,
pe la geamuri să cântăm,
să cântăm cu bucurie,
îngerii cu noi să fie!
Am pornit să dăm de veste
c-a venit un Prunc în iesle.
A venit pe iarbă rece
ca pe oameni să-i încerce.
A venit pe sub șindrilă
ca să vadă cui i-e milă.
A venit pe buruiană
ca să vadă cine-L cheamă.
Cine-L cheamă în ogradă
capătă în toate roadă.
Cine-L cheamă în pridvor
capătă un Salvator.
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baraba
Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
pe când în largul lumii cutreierai semeț,
pe când cu lănci și scuturi, cohortele străine
te căutau să-ți ceară al vieții tale preț?
Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
când floarea vieții tale își scutura podoaba?
Ca să te scap de lanțuri, de moarte și rușine,
Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba...
Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna.
Și pe-amândoi mulțimea ne-a pus pe un cântar.
Minciuna cea din umbră alese-atunci minciuna,
tâlharii cei cu vază cerură pe tâlhar.
Puteam să zbor din lume, sătul de-ai ei urgie.
Și-atunci mulțimea oarbă te-ai fi cerut degeaba.
Dar M-am gândit la tine, privind spre veșnicie,
și am murit pe cruce, în locul tău, Baraba...
Te chem și astăzi: Vino și vom străbate norii!
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A câta oară?
A câta oară viața lui Cristos
așterne iarăși flori în ramuri vechi
și cântă rândunelele perechi?
Iar tu rămâi tot mort, tot neguros.
A câta oară slava lui Isus
aduce iar zambile și cicori,
un rai ce-mparte veșnic iar fiori?
Iar tu rămâi tot crunt, tot nesupus.
A câta oară spunem: A-nviat!
Și Cel ce-i viu, în zbor de ciocârlii,
te-așteaptă iar între ai Lui să vii?
Iar tu, tot sub povara de păcat.
A câta oară, în lumini de gând,
El vine iar, ca vântul printre brazi?
Și tu nu strigi: Rabuni! și nu cazi
ca să-I cuprinzi picioarele plângând.
A câta oară, seara spre amurg,
tu vezi către Emaus un străin,
un om ciudat, cu chip de lacrimi plin.
Și tu știi pentru cine I se scurg.
[...] Citește tot
poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Ghetsimani
Ghetsimani! Cuvânt de slavă!
Floare din etern mănunchi!
Bătălie-nfiorată
câștigată în genunchi!...
Ceas de rugă fără seamăn
și de zbatere-ncordată.
Freamăt ce umplea de spaimă
toată bolta înstelată.
Veșnicia omenirii
pusă toată pe-un cântar.
Pe un taler, condamnarea,
iar pe celalt, un pahar!...
Un pahar stătea în față.
Și Isus privea-ngrozit.
Tot veninul omenirii
trebuia acum sorbit.
Tot noianul de osândă
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Costache Ioanid despre flori, adresa este: