Cristian Lisandru despre viaţă

viaţă

Viaţa este un pictor neobosit care are de fiecare dată la dispoziţie pânza potrivită, pensula sau culoarea.

definiţie de Cristian Lisandru în povestirea "Ultimul tablou" (februarie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, spectatori ai vieţii sau actori ai vieţii, trăim prin dragoste şi prin natură în pofida faptului că acceptăm contraperformanţa de a le pierde, uneori, pe amândouă...

Cristian Lisandru în Picături de Insomnie, Despre ceea ce ne înconjoară şi nu vedem (noiembrie 2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În visele mele se luptă două armate. Între ele, ca un condamnat la viaţă, stau eu.

Cristian Lisandru în Pledoarie pentru salvarea lacrimilor, Prizonier (ianuarie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea rămâne sărutul fierbinte depus de viaţă pe frunţile noastre...

Cristian Lisandru (februarie 2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut prea multe nopţi nenorocite la viaţa mea. De ce nu şi-ar merita dreptul la amintire?

citat din romanul Jurnalul unui condamnat la durere de Cristian Lisandru (30 aprilie 2012)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt capul de afiş al vieţii mele. Rămân un personaj secundar, cu pălărie de fetru şi impermeabil de vise.

Cristian Lisandru în Pălărie de fetru, impermeabil de vise (iunie 2009)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul este suma circumstanţelor atenuante pe care ni le acordăm atunci când viaţa noastră nu funcţionează aşa cum am dori.

Cristian Lisandru
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propun să ne luăm la trântă cu viaţa, atunci când este cazul. Măcar avem iluzia că nu ne-am predat fără luptă.

Cristian Lisandru în Puzzle (aprilie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii tăi se-ascunde astăzi luna

Dar lasă-te cuprinsă de plăcere,
Reneagă indolenţe sau mizerii,
Suntem doar noi acum, sub pleoapa serii,
Când lumea e redusă la tăcere.

Oferă-mi dreptul de-a trăi extatic,
Dezmiardă contradicţia din mine
Şi spune-mi că-i perfect şi-i foarte bine
În tot acest scenariu dilematic.

A mai căzut o stea. Şi o dorinţă
S-a prins în păru-ţi răvăşit de doruri,
Un clovn şomer aleargă prin decoruri
Lovind malign în propria-i fiinţă.

Rămas-au încă replici nerostite,
Mai mulţi actori au emigrat spre moarte,
Noi ne ascundem iarăşi într-o carte
Şi toate-s vechi şi toate prevestite.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Lisandru din Pelerini pe linia destinului (9 mai 2013)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem la dispoziţie câte un apus de soare pentru fiecare zi a vieţii noastre... Trebuie doar să ne facem timp pentru a privi către cer.

Cristian Lisandru (21 aprilie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi

Pentru prima oară
în viaţă
am aflat
de ce plâng poeţii.

Au în suflete lacuri
de lacrimi.

Doar revărsarea lor
asigură oceanelor lumeşti
dreptul la existenţă.

poezie de Cristian Lisandru din Gânduri aşezate unele sub altele (16 mai 2012)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile dau buzna, cred că vi s-a întâmplat, vin dintr-o parte, din alta, dintr-o zonă a vieţii, din alta, dintr-un an, din altul. Eu cred că acesta este marele defect al gândurilor noastre. Nu se aşază niciodată la coadă.

citat din romanul Jurnalul unui condamnat la durere de Cristian Lisandru (2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu poate regiza aşa ceva. Dar viaţa da, fiindcă viaţa nu are nevoie de studii regizorale, de scenarii şi de platouri de filmare luminate a giorno. Apropo, viaţa nu trage niciodată duble, poţi să reţii ideea şi să menţionezi numele meu alături de ea, Pictorul fără Noroc, ha, ha!

Cristian Lisandru în povestirea "Cetatea" (19 ianuarie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o toamnă lungă în noi, trăim prin perfuzii cu ploi mocăneşti, primim vitamine din pumn de emigrant revenit acasă, adormim înfriguraţi la gândul viitoarelor zăpezi şi îndrăznim să avem curajul de a spune că un alt sfârşit de an ne găseşte alături. Predispuşi la dialog în contradictoriu, trăim fiecare zi pe muchie de cuţit, astfel că orice oră care trece devine un interval de timp cu profunde semnificaţii în plan sentimental...

Cristian Lisandru în Picături de Insomnie, Invitaţie la bal (noiembrie 2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima noapte a ultimei ierni

întorsesem fila
tocmai citeam un alt paragraf
din viaţa mea
căutam un capitol
în care personajul principal
avea să înţeleagă
sensul criptic al propriei naivităţi

râdeai ca o primăvară
(buze întredeschise
dinţi strălucitori
poftă de sărut)
se hârjoneau gândurile prin iarbă
iar ochii tăi adunau verde crud

iubito
(buzele noastre se căutau disperate)
mă voi reciti
în ultima noapte a ultimei ierni
la lumina amintirilor mele

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Lisandru din Atunci când vara se reinventa (15 martie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rezolvat atâtea enigme în unele nopţi, am trecut prin atâtea aventuri şi mi-am construit atâtea castele cu ziduri de speranţe şi porţi de vis absurd, încât, atunci când viaţa şi-a adus aminte de dragostea mea pentru trenuri şi m-a folosit pe post de acar Păun, nici nu mi-a părut rău.

Cristian Lisandru în Picături de Insomnie, volumul 3, "Calea ferată de sub pasarela Basarab" (20 noiembrie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred în viaţa de dincolo de moarte. Cred în viaţa de dincoace. Aici te am pe tine. Dincolo vom fi separaţi de ipoteze stranii care nu vor cunoaşte niciodată revelaţia fulminantă a axiomei şi de presupuneri arse de secole pe ruguri în jurul cărora, din fericire, au încolţit aduceri aminte.

Cristian Lisandru în Aici te am numai pe tine (5 iulie 2014)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minuni

minunile nu apar în fiecare zi
poţi depune o cerere dacă vrei
va avea număr de înregistrare în gândurile tale
aşteptarea aruncă mănuşa
te duelezi cu ea pierzi lupta de fiecare dată
e răbdarea o invitaţie pentru uluirile viitoare
aşa te întrebi dar nu dai răspuns
poate nădăjduieşti că eşti chiar tu o minune
nu-ţi mai trebuie nimic
pocneşti din degete întinzi fir de gând peste abis
echilibristica permanentă
te-a învăţat să nu priveşti în jos
ameţeala strigă lasă baltă aşteptările la ce bun
e mai bine să plonjezi
cu capul înainte
prin canion de trăiri
păsările au aripi
tu ai mâini cu degete acoperite de fulgii bătăturilor
zborul cuvintelor protest cotidian neauzit
fiindcă minunile nu apar în fiecare zi

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Lisandru din Pledoarie pentru salvarea lacrimilor (16 februarie 2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picnic

erau zile când pleca
pe drumuri nevăzute
el şi o umbrelă neagră
care îl ferea de gândurile altora
ar fi putut să scrie
despre toate călătoriile acelea
despre gânduri străine insistente
ca o ploaie nepoftită
sau despre un loc unde se oprea câteodată
doar pentru a medita netulburat
la picnicul fraţilor strugaţki
da
picnicul acela
de la marginea unui drum stelar
unde fiecare pas putea fi şi ultimul
iar viaţa nu însemna decât nişte litere
şi atât

poezie de Cristian Lisandru din volumul de versuri Fulguiri (11 ianuarie 2018)
Adăugat de crislis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu prea înţeleseseră ei atunci despre ce fel de liberare era vorba sau ce avea să însemne schimbarea macazului politic pentru viaţa lor simplă şi pornită cu opinteli către capitalismul pe care îl propovăduiau unii în Bucureşti, pe la televizoare sau prin gazetele care ajungeau în sat, dar porecla se lipise de fruntea lui Tănase ca şi cum ar fi fost unsă cu clei. Se pricopsise cu ea, dar nici că-i păsa atunci când era strigat astfel pe uliţă sau la cârciumă. Doar uneori cădea pe gânduri şi îi părea rău că nu se dusese şi el ca alţii în capitală pentru a lua certeficat de revol'ţionar. Auzise de la unii mai iuţi de picior sau care se sloboziseră în scăldătoare că aveai avantaje şi că te puteai orienta mai bine decât ăi de n-aveau hârtia la mână. Dar el rămăsese doar cu liberarea pe care o propovăduise în acel decembrie călduţ, după ce arsese steagul partidului luat pe lopată, cu stupii şi cu porecla. Mai multe nu-i dăduse noul regim. Iar cu fostul şef de post se împăcase până la urmă, la ce bun să ţină supărare dacă erau din acelaşi sat? Doar pentru doi pumni şi câteva înjurături aruncate la mânie? Într-o seară desfăcuseră o damigeană cu vin roşu, luaseră gâturile la două găini, le fripseseră în tuci şi, spre dimineaţă, când începuseră să cânte cocoşii şi învineţea cerul deasupra pădurii, îi dăduseră dracului pe toţi, indiferent de partid, cu tot cu politica lor de curve şi cu mişmaşurile lor...

Cristian Lisandru în Dezrădăcinare (2013)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!