Citate despre Cristofor Columb și plumb
citate despre Cristofor Columb și plumb (inclusiv în versuri).
Columb și oul (minifabulă)
Întreabă oul pe Columb,
-Ce te făceai să fiu din plumb!
Ce te făceai să fi greșit,
Ieșind la coajă oțelit?
Columb răspunde într-o milă...
-Aș fi descoperit o pilă!
fabulă de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Columb și oul (minifabulă)
Întreabă oul pe Columb:
Ce te făceai să fiu din plumb?
Columb răspunse într-o milă:
Aș fi descoperit o pilă!
fabulă epigramatică de Constantin Păun
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Din când în când, sunt Cristophor Columb,
Și-n trup îmi cresc catarge lungi de plumb,
În fluviul inimii-ți, iubito, eu navighez în voie,
Prin sângele-ți albastru, revăd Arca lui Noe...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Cristofor Columb și plumb, dar cu o relevanță mică.
Vasul fantomă
(lui Constantin Tonegaru)
În port a ancorat un vas fantomă
Cu trei catarguri frânte
Și cu prora
Zdrobită
Și desfigurată, ca un craniu
De sinucis intrat în comă...
Îl recunosc!...
Pe puntea lui, odată,
Am navigat cu Cristofor Columb
Spre insula cu mine de platină
De aur,
De aramă
Și de plumb...
Și ancorele pline de rugină
Le-am aruncat în rada unui port
Cu apele opace ca opacul
Decolorat al ochiului de mort...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din România nouă, nr. 1, 1 februarie - 1920
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Coșmar
Iar m-am trezit cu sufletul de plumb
Cu mintea gri, în scoarța cenușie...
Visam reîntoarcere din țara lui Columb,
Eram epuizat d-eșec, pe veșnicie.
Aveam inima grea, bătăile mai rare
Aproape de apnee sufeream
Și-n gerul crunt de afară, căutam răcoare...
Eram din nou captiv, inert și agonizam.
Timpul și spațiul le simțeam arcan
În jocul sumbru al dramei, revenit...
Trăiam inevitabilul de care mă feream...
Eram din nou acasă, locul părăsit.
Straniu-i dorința și să nu ți-o vrei
Și inima să-ți stea îndoită în sul
De-o minte ce-ai și rațiunea de le zei
Precum salvarea de la fulger printr-un nul.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impromptu
Frig obscen, cancerigen,
Poem mai trist decât Chopin
Transpus discret, bacovian,
Pentru vioară și pian
Stridențele de la chermeză
Tandem cu marea poloneză,
Visări pe caravela lui Columb
Se-ntunec-apele de plumb
Cum să nu suferi de ftizie
Solfegiind melancolie
În iarna asta grav-pustie
Pierdut cu lăutari prin suburbie...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin sânge-ți navighez, solemn...
Sunt noul Cristophor Columb,
Prin sânge-ți navighez, solemn,
Pe inimă să-ți las un semn,
Că sânii vreau să ți-i dezbumb...
Lumini, pe cerul gri de plumb,
Apar, când te sărut pe stern,
Când drăgăstos și când fratern,
Și-apoi, la loc, sânii ți-'mbumb!
Pe trupul tău, noi expediții
Eu întreprind, din când în când,
Adesea, îți trimit petiții,
Ca să mă lași să-ți intru-n gând,
Și-n lunga zi dintre solstiții,
(Duios, prin sânge lunecând),
Te chem, nebun, la repetiții!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În drum spre veșnicie
se scurg în pământ vise gri de plumb
altele se plimbă prin vastul univers
caută tărâmuri noi precum Columb
și-i află cunoașterii un nou demers.
am pavat cu versuri drumul spre veșnicie
nici pietre nici stânci nu mi-au stat în cale
romantismul din suflet are trăinicie
gânduri se relaxează în sfere muzicale.
o stea să cuceresc îmi iau azi avânt
întotdeauna pure lumini m-au sedus
la poarta raiului bat cu un cuvânt
un înger mă așteaptă în cerul de sus.
conceptul grațios al armoniei pe pământ
într-un colț de inimă trainic l-am pus.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea tatălui meu, Constantin Budoi (poem neterminat)
Ai purtat un nume mare, Constantin, de mare sfânt,
Împărat ce creștinismul răspândit-a pe pământ.
La doi ani orfan de tată, n-ai știut nici cum arată,
N-ai avut copilărie, n-ai avut-o niciodată.
Multe ți-au lipsit atuncea și-ai muncit de mic din greu,
N-ai avut în clasa-ntâia nici pentru creion un leu;
Te-au trimis acasă-n lacrimi, dar pe drumul înapoi
Bóier' Mircea Morărescu te-a văzut plângând șuvoi.
El, aflând motivul care sufletul ți-l zuciuma,
Ți-a dat câțiva lei de școală și el însuși lăcrima.
Alergând la librărie, ți-ai luat creion, cerneală,
Radiind de fericire, te-ai întors apoi la școală.
Te-a crescut a ta măicuță, nu ușor, ci tare greu,
Te-a crescut, din fericire, cu credință-n Dumnezeu.
Chiar de mic, cu dăruire, mama tu ți-ai ajutat-o,
Și pe ea, ca pe o sfântă, tu mereu ai adorat-o.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Poezii (21 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Cristofor Columb și plumb, adresa este: