Descartes despre dorinţe

Dorinţa este totdeauna bună când rezultă dintr-o cunoaştere adevărată, la fel nu poate fi decât rea când este întemeiată pe o eroare. Şi am impresia că eroarea pe care o săvârşim cel mai curent în ce priveşte dorinţa constă în aceea că nu deosebim îndeajuns lucrurile care depind în întregime de noi de cele care nu depind deloc de noi. Cât priveşte lucrurile care nu depind deloc de noi, oricât de bune ar fi ele, nu trebuie să le dorim niciodată cu pasiune;nu numai din pricină că ele pot să nu se întâmple şi să ne mâhnească astfel cu atât mai mult cu cât le-am dorit mai puternic, ci mai ales pentru că, preocupând gândirea noastră, ne împiedică să acordăm simpatia noastră altor lucruri, a căror dobândire depinde de noi.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

dorinţă

Dorinţa este o frământare a sufletului care îl determină să voiască pentru viitor lucruri pe care şi le reprezintă ca fiindu-i convenabile. Dorinţa pe care o avem când năzuim spre un anumit bine este însoţită de iubire şi apoi de speranţă şi bucurie, în timp ce aceeaşi dorinţă atunci când năzuim să ne depărtăm de răul contrar acestui bine, este însoţită de ură, teamă şi tristeţe, din care cauză este socotită contrarie sieşi.

definiţie celebră de Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută mai bine să te învingi pe tine decât soarta şi să-ţi schimbi mai degrabă dorinţele decât ordinea lumii.

citat celebru din Descartes
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea este lucrul cel mai bine distribuit în lume, căci fiecare se crede atât de bine înzestrat cu ea încât chiar şi cei mai greu de mulţumit în oricare altă pri­vinţă nu-şi doresc să aibă mai multă decât au.

citat celebru din Descartes
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ce fel roşim adesea când suntem trişti. Se întâmplă adesea să nu pălim când suntem trişti, ci dimpotrivă, să ne înroşim. Faptul acesta trebuie atribuit celorlalte pasiuni care se asociază cu tristeţea, cum sunt iubirea sau dorinţa, iar uneori şi ura. Căci aceste pasiuni, încălzind sau agitând sângele, care vine din ficat, din intestine şi din alte părţi interne, împing sângele spre inimă şi de acolo, prin artera cea mare, spre venele feţei, fără ca tristeţea, care strânge din toate părţile orificiile inimii, să poată împiedica aceasta. Dar, chiar dacă este moderată, tristeţea împiedică lesne sângele ajuns în venele feţei să coboare spre inimă, în timp ce iubirea, dorinţa sau ura împing spre faţă alt sânge din părţile interioare. Iată, pentru ce acest sânge, fiind oprit în jurul feţei o face roşie, deoarece culoarea sângelui este cu atât mai vizibilă cu cât el curge mai puţin repede, precum şi fiindcă astfel se poate aduna în venele feţei mai mult ca atunci când orificiile inimii sunt mai deschise, lucru care se întâmplă mai ales când ne este ruşine, aceasta fiind compusă din iubire de sine şi dintr-o dorinţă puternică de a evita dezonoarea, ceea ce face ca sângele din părţile interne să vine spre inimă, iar apoi prin artere spre faţă.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se face că pasiuni foarte diferite concordă prin aceea că sunt forme ale iubirii? Nu este necesar nici să deosebim tot atâtea feluri de iubiri câte obiecte diferite există pe care le putem iubi. Căci de exemplu, cu toate că, pasiunile pe care un ambiţios le are pentru glorie, un avar pentru bani, un beţiv pentru vin, un brutal pentru o femeie pe care vrea s-o violeze, un om de onoare pentru prietenul său sau pentru iubita sa şi un tată bun pentru copiii săi, se deosebesc mult între ele, totuşi, prin aceea că sunt forme de manifestare ale iubirii, ele sunt asemănătoare. Primii patru însă n-au iubire decât pentru posesiunea obiectelor la care se referă pasiunea lor, neavând deloc iubire pentru obiectele însele, faţă de care simt doar o dorinţă amestecată cu alte pasiuni aparte. În schimb iubirea pe care o nutreşte un tată bun pentru copiii săi este atât de curată, încât el nu doreşte să aibă nimic de la ei şi nu vrea deloc să-i stăpânească altfel decât îi stăpâneşte şi nici să şi-i alipească mai strâns decât acum;privindu-i ca pe alte întrupări ale lui sine -însuşi, el urmăreşte binele lor ca pe al său propriu, ba chiar cu mai multă grijă. Afecţiunea pe care oamenii de onoare o au pentru prietenii lor este de aceeaşi natură, cu toate că rareori ea este atât de perfectă;iar afecţiunea pe care o au pentru iubita lor ţine în bună măsură de o asemenea iubire, dar ţine oarecum şi de cealaltă.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

gelozie

Gelozia este un fel de teamă legată de dorinţa de a păstra stăpânirea unui bun oarecare. Ea nu provine atât de mult din temeinicia motivelor care ne ar face să credem că l-am putea pierde, cât de la marele preţ pe care-l punem pe acel lucru, ceea ce ne face să scrutăm cele mai mici pretexte de bănuială şi să le luăm drept motive foarte temeinice. Întrucât trebuie să avem mai multă grijă la păstrarea bunurilor care sunt foarte mari decât a acelora care sunt mai mici, această pasiune poate fi în unele cazuri justă şi onorabilă. Dealtminteri, această pasiune este legată doar de bănuieli şi de neîncredere, căci a încerca să eviţi un rău atunci când ai un motiv real de a te teme nu înseamnă, la drept vorbind, să fii gelos.

definiţie celebră de Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!