Ești
Ești un fulg din zarea cea curată,
Ești o liniște a nopții minunată,
Ești un vis al nemuririi ce-l atrag,
Ești un înger al iubirii, înger drag.
Ești zâmbetul în larg ce se destramă,
Un gând în permanență ce mă cheamă.
Ești o aripă de soare și de vânt,
Ești o lacrimă în floare pe pământ.
Ești zâmbetul ce cade pe-a mea față,
Ești boabele de rouă în prag de dimineață.
Ești un zâmbet, ești o aripă de vis,
Ești un cântec, un dor de necuprins.
Eăti o lacrimă din ochii mei vioi,
Ești un dor ce plânge pentru noi,
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăgostit de primăvară
O primăvară de copilă
Mă privea cu foc și dor,
Fără jale, fără milă
Mi-a prins în piept un mărțișor.
Un fir roș și-o viță albă
Mă-nvață să le-mpletesc.
O caut azi în lumea-ntreagă
Dar regret, nu o găsesc.
Fața ei catifelată -
Pomii îmbrăcați cu floare,
Părul ei lăsat pe spate -
Toate razele de soare,
Ochii ei curați și galeși
Parcă-s două flori de in,
Privirea ei pătrunde iarăși
Bolta cerului senin.
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fii
De nu poți să fii un cer
Fii un fulg, dar fii cuminte.
De nu poți fi un mister
Fii ce-ai fost mai înainte.
De nu poți sa fii un an
Fii o zi, o zi de vrajă.
De nu poți să fii un lan
Fii un bob, dar plin sub coajă.
De nu poți să fii un lac
Fii un strop, dar plin de soare.
De nu ești flori de liliac
Iarbă fii, dar fii în floare.
Fii ce ești, fii om sub soare,
Ce-ai fost binecuvântat,
Căci luând altă cărare
Ai în spate un păcat!
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textele de mai jos conțin referiri la Soare, dar cu o relevanță mică.
Aș vrea să fiu
Aș vrea să fiu un sfeșnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veșnic...
Aș vrea să mă visezi!
Aș vrea să fiu o stea
Pe care o privești,
Întreaga viața ta
Aș vre să mă iubești.
Aș vrea să fiu ape
Care tu le bei,
Aș vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.
Aș vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să nu-mi continui zborul
Din pragul lumii reci.
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii (februarie 2005)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa ai și rămas
O umbră albă din izvoare
Se nalță lin, tremurător...
Și-un gând îmi vine-ncet în zbor
Un gând cu lacrimi de iertare.
Și zile mor în ori târzii,
Și zile nasc din vis de veci...
Cum ai putut așa să pleci?!
Cum ai putut să nu mai vii?!
Dar a rămas în urma ta
Nemuritoare pe toți vecii,
Când dau în floare liliecii
Nuanțe magice de stea.
Acel Luceafăr răsărit
Ce seri întegi îl tot privescu,
Și-un gând, răsună-n infinit:
Că frate ești cu Eminescu.
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mai trecut o zi
A trecut o zi din viața mea...
Micuță sunt și bucuroasă, frate,
Când tăticul meu și cu mămica
Îmi dau povețe pentru mai departe.
Soarele îmi luminează ne-ncetat
Și cireșele zâmbesc pe crengi prin ploaie,
Când mâna mea de prunc nevinovat
Surâde-n permanență și-i vioaie.
O oră-a mai trecut și-am devenit matură...
Mi-am întâlnit iubirea din senin.
M-ai învățat ce-nseamnă dragostea cea pură
Și-ai dat culoare pentru-al meu destin.
A mai trecut o zi și iată că sunt mamă...
Stau și eu acum în nopți pustii,
Muncesc pîn' zorii zilei se destramă
Și iar se lasă orele târzii.
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de vis
Avem o țară de poveste...
Farmecul e-n lumea ei.
Vântu-adie spre ferestre
Aroma silvică de tei.
O, Moldovă, țară-mamă,
Tu ești scumpul meu meleag
Simt mereu: un dor mă cheamă,
Așteptându-mă în prag.
Moldova mea țară de vise,
Pământul meu tu, plai creștin,
Fața ta-i spre cer deschisă,
Precum fața unui crin.
Râuri vii cu apă lină,
Codri seculari, giganți...
Ce boltă caldă și senină
Peste corpul tău înalți!
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii din revista "Gazeta de Sud" (septembrie 2010)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul dimineții de iarnă
Se stinge steaua din larguri înghețate
Și tremură zăpada pe-ntinsuri de pustiu...
Și-n taină se renasc într-un târziu
Vise dulci, cuminți și nesperate.
Un vifor greu mă segetă în spate
Și se joacă jos cu câmpul argintiu.
Se stinge steaua din larguri înghețate
Și tremură zăpada pe-ntinsuri de pustiu.
Zorii și-au făcut din norii grei palate
Cu geamuri mari de vânt fiind sfărmate
Răsare soarele pe-orbită parcă viu -
E lucru evident pe care-l știu:
Se stinge steaua din larguri înghețate...
rondel de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lege
O lume ce dispare, o lume ce revine,
O lume ce se pierde într-un nor întins...
Când inima-mi se luptă și apoi menține
Un fir, un pic de lacrimi întrânsa e aprins.
O rază-ncremenită care se dezice
De propria sa viață în care a trăit
Și un gând turbat ce ar vrea să strice
Visul cel opus văzându-l fericit.
Un sunet ce se naște astăzi din vorbire,
O lacrimă-i în palmă din ochi ce s-a răpus.
Ceața se dezleagă în propria-mi privire
Și soarele se pierde în tainicul apus.
Orișice tăran e de partea lui,
Stăpânește singur sute de hectare...
A uitat pământul oare e a cui,
Sau că egal e pentru fiecare?
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsai, ...
...
În jurul meu ansamblul de făclii
Cu para transparentă-mi arde rana...
De parcă Iadul mi se-nalță din calcâi,
Și s-a născut în mine Căpriana!
Privirile-mi tot seapă-n asfințit
Sub meditări de spuse și păcate,
De parcă merg pe-un drum ce-i rătăcit
De Crucea ce-am avut de dus pe spate.
Privesc la cerul plin de forfotări
Și caut steaua înodată-n pară,
De parcă, ași fi plină de puteri,
Dar sufletul ar îndrăzni să moară.
Simt inima batând cu aer greu,
Uitând încet, uitând de trândăvie.
Stăpân de parcă-mi este Dumnezeu,
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se stinge cerul
Îmi bate soarele în geam de dimineață
Și totu-n jurul meu lacrimează trist,
Mi se-alintă-ncet o lacrimă pe față
Și am senzația că nu am să rezist.
Troian de gânduri cad pe fruntea mea
Ce-s viscolite de-o aprigă furtună,
Că eu am fost și am trăit cândva,
Dar azi doar amintirea mi se-adună.
Pășesc încet cărarea hopuroasă
Și din nou o lacrimă trezesc:
Puteam avea o viață mai frumoasă,
Dar n-am știut pe unde să pășesc!
Am mers și eu, am mers încet prin viață
Crezând că fac un pas și-i cel mai dept,
Viața mi-a trecut... e-absurd să am speranță,
Dar oricum în sinea-mi am să o aștept.
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Diana Enachii despre Soare, adresa este: