Citate despre Dobrogea și sânge
citate despre Dobrogea și sânge (inclusiv în versuri).
O mamă ne unește...
Ardealul mi-e lumină, mi-e leagăn românesc,
La Putna mi-e credința, pământul strămoșesc
Oltenia, mai mândră, străluce românește;
Din Dobrogea la Nistru, o mamă ne unește.
Banatul este fruncea la granițe străine,
O, dulce Românie la ceas de rugăciune;
În vremuri de răstriște, în vremuri de război,
Ți-a fost călită vatra cu sânge de eroi...
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelații Diamantine, decembrie 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, România
Suntem strănepoții lui Burebista, Decebal
Chiar dacă ne-am născut în Dobrogea, Banat,
Bucovina, Muntenia, Moldova sau Ardeal...
Suntem urmașii soldaților ce în război au luptat.
Au vărsat lacrimi și sânge soldații cei bravi
Purtând credință-n suflet și nu teamă
Pentru a nu fi pe pământul nostru sclavi,
Pentru a ne fi România o scumpă mamă!
Suntem veșnic stăpâni pe-un vechi plai
Și afirmăm mereu cu emoție și bucurie.
Suntem frați, avem același drag grai,
La mulți ani, iubită și frumoasă Românie!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (30 noiembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Canalul
Aici am ars și-am sângerat cu anii,
aici am rupt cu dinții din țărână,
și aici ne-am cununat, cu bolovanii,
câte-un picior uitat sau câte-o mână.
Pe-aceste văi și dealuri dobrogene
am dat cu veacuri înapoi lumina.
Amare bezne-am așternut pe gene
și le-am gustat în inimi rădăcina.
Aprinși sub biciul vântului fierbinte,
bolnavi și goi pe ger și pe ninsoare,
am presărat cu mii de oseminte
meleagul dintre Dunăre și Mare.
Trudind, flămânzi de cântec și de pâine,
înjurături și pumni ne-au fost răsplata.
Să facem drum vapoarelor de mâine,
am spintecat Dobrogea cu lopata.
[...] Citește tot
poezie celebră de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Dobrogea și sânge, dar cu o relevanță mică.
Intuiție corectă
Acum o sută de ani sorbeam aromtris dobrogean fabricat de mine
cu vechimea imprimată în efecte. Aveam peste... două sute de ani!
Posedam un singur pahar adânc, din cristal
muindu-ți buzele în lichidul vâscos, castaniu
îl binecuvântai fără să-l bei,
era tare, aspru și îți mușcai pielea până la sânge
Răvășit lingeam pereții clipei ascunse
privindu-te în ochi
și culmea... erai mulțumită!
Din nou cuprindeai cupa cu degete subțiri
umezind-o cu buzele înstelate
după care mă puneai s-acopăr urmele trecerii tale fierbinți.
Încurcam arsura sărutului cu licoarea catifelată
ce îmi amintea aroma dudelor prea coapte
iar totul se destrăma în urzitul miilor de fibre multicolore.
Prin tine universul se destăinuie
se destramă
se curbează leneș și se dă peste cap într-o spirală malformată
și planșa creierului se rotește neîncetat
arătându-mi unde se formează gândurile unei libertăți anihilate.
[...] Citește tot
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Dobrogea și sânge, adresa este: