Suflet de copil
Aurul părinților
Aripă de zbor.
haiku de Dumitru Delcă (25 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viața are tot aurul din lume. Are tot cerul și pământul. Chiar și întregul Univers îi aparține. Un singur lucru îi lipsește: drumul de întoarcere.
Dumitru Delcă (3 ianuarie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă pierd
Mă pierd în apa unui râu,
Mă pierd în holdele de grâu.
Mă pierd pe plaja însorită
Și-n pădurea adormită.
Mă pierd în iarna viscoloasă
Și-n privirea-ți luminoasă.
Mă pierd în toamna aurită
Și-n frumusețea ta iubită.
Mă pierd în tot ce sunt și-n tot ce ești,
Mă pierd atunci când mă iubești.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilnic, România pierde
Tot mai mult "aurul verde".
Când "aurul verde" dispare,
România noastră moare.
catren de Dumitru Delcă (13 mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi parlamentari
Unde-i onoarea și mândria
care ne-însoțeau odată?
Unde este România,
țara noastră mult visată?
În lanțuri ați pus poporul.
Țării i-ați secat izvorul.
Vă-înfruptați din munca noastră.
Sunteți pentru noi năpastă.
Pe români nu-i mai vreți frați.
La occident vă-înclinați.
Mintea voastră o ia rara.
Ne vindeți până și țara.
Pentru-un pumn de "euroi",
la străini sunteți slugoi.
Sunteți lași, sunteți păgâni.
Voi n-aveți sânge de români.
Ați vândut aurul țării.
Ați vândut talazul mării.
Până când voi mai sperați
că mai puteți să furați?
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codrul să rămână verde
Fără milă, cu securea,
Muntelui i-au ras pădurea.
Aurul verde al țării
A luat calea-înstrăinării.
Codrul își pierde destinul.
Guvernul e chior, nu vede.
Mai bine-ar pierde stăpânul,
Codrul să rămână verde.
poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la aur, dar cu o relevanță mică.
Când copiii sunt cu mine
Când copiii sunt cu mine
și cu drag la piept îi strâng,
Am tot aurul din lume,
de nimic nu mă mai plâng.
De ninge sau viscolește,
ori o boală grea mă-încearcă,
Zâmbetul lor mă-încălzește,
cu sănătate mă-încarcă.
Când îmi urează de bine
mă răsfață sufletește.
Fericirea e cu mine,
speranța de viață crește.
Copiii-s muguri de viață
care-n timp vor înflori.
Care mie-mi dau speranță
că prin ei, voi dăinui.
poezie de Dumitru Delcă (25 decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

România, pământ sfânt
Dinozaurii din lume
Aduc peste noi năpasta.
Aurul vor să ni-l fure,
Și copiii, și nevasta.
Se vor stăpâni peste țara
Unde mama ne-a născut.
Vor să ia grâul, secara,
Chiar și apa de băut.
Acuma vor și pământul
Cuprins în arcul carpatin.
Pe român îl bate vântul,
În țara lui este străin.
Chiar dacă îl dați vânzării
Prin legea din parlament,
Nu vom da pământul țării
Că-i primit cu testament.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revino mamă în țară
Din vârful muntelui privesc
pe cărarea șerpuită.
Pe tine vreau să te zăresc,
mamă scumpă și iubită.
Aurul, banii, bogăția,
nu le afli-n țări străine.
Toate sunt în România
unde zările-s senine.
De când ai plecat afară,
pe obraz lacrimi îmi curg.
Revino mamă în țară!
Că nu vreau ca să mai plâng.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva, într-un colț de țară
Undeva, într-un colț de țară
am avut cândva o mamă.
Era sfânta mea icoană
și cea mai de preț comoară.
Când venea de la oraș
Doamne, cât mă bucuram.
În mintea mea de copilaș,
o zână o vedeam.
Când în brațe mă lua
și mă săruta zâmbind,
De bucurie lăcrima,
eu mă visam în Olimp.
De-aș primi din cer o palmă
n-aș uita de tine, mamă.
Nu l-aș uita nici pe tata
și nici unde-mi este vatra.
Când tata-mi dădea o palmă,
mă apărai scumpă mamă.
Când către tine greșeam,
singur palme îmi dădeam.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de soare-n România
Printre tufe de jăratic
Se strecoară soarele,
Este un apus tomnatic,
Poleinnd ogoarele.
În zare cerul s-a roșit,
Pădurea e de aramă,
Câmpia s-a aurit,
Totul miroase a toamnă.
Norii cerului se-aprind,
Se aprinde și câmpia,
Culori aurii se-ntind
Peste toată România.
Iarba s-a uscat pe coastă,
Frunzele-au îngălbenit,
Florile-n grădina noastră,
De mult timp s-au ofilit.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (30 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgia tinereții
N-am să uit cu ce privire, după tine mă uitam
Ori de câte ori pe stradă, cu părinții mă plimbam.
Atunci când mă-întorc acasă, la sătenii mei iubiți,
Mi-ar plăcea să dau o fugă, la prieteni îndrăgiți.
Aș vrea să-întâlnesc fecioara, cu ochii ce m-au vrăjit,
Care m-a băgat în boală, cu părul ei aurit.
Mi-e dor de privirea care, scăpăra scântei de foc,
Care m-a pus la-încercare, însă n-am avut noroc.
Eu am plecat în armată, ea acasă a rămas,
S-a cununat biata fată, după părintescul glas.
A trecut mult timp de-atunci. În zadar îi caut urma.
Ca tot omul, și pe noi, a-început să cadă bruma.
Ce n-aș da să întorc vremea, după care-acum tânjesc!
Ce n-aș da să am puterea, din nou să te întâlnesc!
Erai tânără, frumoasă, cu gropițe în obraji,
Simțeam că la fel ca mine, și tu de dragoste arzi.
Cuprinși de vraja iubirii, cu elanul tineresc,
Din pocalul fericirii, am luat ce-i omenesc.
poezie de Dumitru Delcă (12 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru o pâine amară
Pentru o pâine amară,
Femeia pleacă din țară.
Copiii și-i părăsește
Și prin lume rătăcește.
La poartă, pe o băncuță, șade gânditoare mama
Și cum stă pierdută-n gânduri își pune pe cap marama.
Ochii către cer ridică și pe Dumnezeu întreabă,
De ce viața ce-o trăiește este atât de beteagă.
-Sfătuiește-mă, Tu Doamne! Arată-mi calea de urmat!
Deodată-i fulgeră un gând și repede s-a ridicat.
Aleargă, intră în casă, unde zace fata mică,
Lângă ea veghează-un frate care tremură de frică.
Băiatul și cu fetița sunt copiii care-i are
Pentru ei,, tânăra mamă, nu găsește alinare.
Ar vrea să strige-n gura mare, dar nimeni nu o aude.
Durerea-i pătrunde-n suflet, mai amarnic o răpune
Mintea-i este rătăcită, gândul o trimite-n lume,
Prin străini ca să muncească, la copii s-aducă pâine.
Îi e greu să hotărască, de copii să se despartă,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre aur, adresa este:
