Putere, avere și durere
Când ești în floarea vieții,
Când ai anii tinereții,
Ai putere, n-ai avere,
Sufletu-ți saltă-n plăcere
Că nu ai nici-o durere.
Când intri în toamna vieții,
Când simți povara bătrâneții,
Degeaba ai multă avere
Dacă nu mai ai putere.
Ai suflet plin de durere
Că și averea îți piere.
poezie de Dumitru Delcă (11 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avarul
Cel nemulțumit cu darul
pierde și boii și carul.
Așa pățește avarul
când vrea avere cu carul.
poezie de Dumitru Delcă (23 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este viața
Unii spun că este iadul, alții spun că-i doar un test,
Eu le spun că este vadul, s-au chiar vârful Everest.
Unii spun că este moartea, alții spun că e puterea,
Eu le spun că este cartea, cu care sporim averea.
Unii spun că-i o idee, alții spun că este arta,
De fapt e Calea Lactee, prin care noi trecem Porta.
Unii spun că-i competiție, alții spun că e iubire,
Eu le spun că-i repetiție, mixată cu fericire.
Le mai spun că e credință. Când trecem prin suferință
acumulăm cunoaștere, despre a noastră naștere.
poezie de Dumitru Delcă (13 octombrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmpul este viața lui
Am cules în dimineți
pe Câmpia Soarelui,
bucurii, dar și tristeți
din viața țăranului.
Bucuriile sunt flori
care-i fac viața frunoasă,
când tristețea, uneori,
anii vieții îi apasă.
Macilor să râdă-n față
în bătaia vântului.
Să se bucure de viață
în Câmpia Soarelui.
Tradiția strămoșească,
-lucrarea pământului-
nu vrea să o părăsească.
Câmpul este viața lui.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (11 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început
La început,
nu ne acopereau nici griji și nici nevoi.
Eram ca frații. Ne ajutam între noi.
Trăiam cu toții, în bună înțelegere.
Ne durea pe toți, o cât de mică pierdere.
Toți aveam pe masă, aceleași bucate.
Toți ne bucuram de multă libertate.
La început eram cu toții oameni.
Astăzi am uitat să mai fim oameni.
Am fost cu toții oameni până când,
rasa ne-a înstrăinat.
Am fost cu toții oameni până când,
credința ne-a separat.
Am fost cu toții oameni până când,
politica ne-a despărțit.
Am fost cu toții oameni până când,
averile ne-au învrăjbit.
Astăzi nu mai suntem oameni.
De ce ne-am înrăit?
Fiindcă astăzi,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la avere, dar cu o relevanță mică.
Bunicul
Bunicul stă pe scăunel,
Gânditor de Amangia.
Gânduri frământă în el,
Se luptă cu nostalgia.
Ar munci dar nu mai poate.
Bătrânețea-l stăpânește.
- E grea viața, măi nepoate,
Când totul te părăsește.
Bătrânețea-i haină grea,
Ce n-aș da să scap de ea!
Altădată, nu acum,
Mergeam sprintenel pe drum.
Acum am îmbătrânit,
Părul în cap mi-a albit,
Puterile m-au lăsat,
Ani destui am adunat.
E timpul să vă părăsesc.
Nu vreau să vă chinuiesc.
Dumnezeu, la el mă cheamă,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fărâma de atom
Am adunat atâtea-n viață
că mă întreb unde au loc.
Ca și câmpul cu verdeață,
am adunat în suflet tot.
Am adunat prietenie,
speranță și simpatie.
Iubire, bunăvoință,
le-am adunat cu credință.
Cu generozitate aleasă
le-am închis la mine-n casă.
În suflet și-n inimioară,
să-mi fie în viitor comoară.
Cu mult curaj și cu putere
am strâns în timp ceva avere.
Cu bună dispoziție,
dăruire și ambiție,
am adăugat și toleranța
și-am echilibrat balanța.
Astfel am dat vieții nou sens
și contez în Univers.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici banii și nici averea
Nici banii și nici averea
nu îți aduc mângâierea.
Toate câte aduni în curte
nu îți vor da zile multe.
Că ești bogat, ești și bătrân,
mâine poți cădea pe drum.
Ești bogat și ai de toate,
la ce bun? Nu scapi de moarte.
În zadar ai adunat,
de plecat, tot ai plecat.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulți ani
La mulți ani, frumoasă țară!
Să ai viață milenară!
Să ai viitor de aur,
Românul să-ți fie faur.
Să ai în câmpie grâne,
Pâinea zilelor de mâine.
Românul cu suflet bun
Să-ți fie în veci stăpân.
Cu drag, glia să muncească,
Averea să ți-o sporească.
Să ai ape curgătoare,
De la brazi să ai răcoare.
Soarele să te-ncălzească,
Dumnzeu să te iubească.
Să coboare peste tine
Tot ce-n lume este bine.
Să trăiești, iubită țară!
Pacea-ți fie primăvară.
Să n-ai parte de război!
Pace lungă s-avem noi.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă
E vremea când se-adună rodul,
Când curge vinul în budane.
E vremea când se umple podul
Și-s albe crestele montane.
E vremea frunzelor căzute.
E vremea când se-întorc în vale
Bacii, cu oile cornute,
Și stâni rămân pustii și goale.
E vremea când pe cer cocorii,
Șiruri de mărgele argintii,
Descriu mai bine decât norii,
Unghiuri mișcătoare, unghiuri vii.
E vremea zilelor cernite
Când verdele pe câmp pălește,
Și când în toamnele-aurite
Averea în hambar sporește.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (15 septembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino Țepeș
Vino Țepeș ca să vezi
că munții nu mai sunt verzi.
Din "codrul frate cu românul"
dispare bradul și gorunul.
Dealul rămâne golaș,
oile fără imaș.
Vino Țepeș, bagă groază,
că țara ne-o ruinează,
românii se-înstrăinează.
Char de nu-s copaci de țeapă,
scoate sabia din teacă
și lovește-i la grumaz.
Scapă țara de necaz!
Nu mai vrem, ca altădată,
să cerșim din poartă-n poartă.
Vino Țepeș, ia puterea
că ăștia ne vând averea.
Ne vând tot așezământul.
Ne vând viața și pământul.
Vino Țepeș de îi leagă!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar sufletul ne însoțește
Oricât de bine îl păstrăm,
trupul tot ne părăsește.
Când din viață evadăm,
mult prea iute putrezește.
Oricât de multe-am aduna
averea n-o luăm cu noi.
Urmașilor o vom lăsa,
doar sărăcia e cu noi.
Când Dumnezeu ne primește,
oricât de mult îl neglijăm,
Doar sufletul ne însoțește
pe calea care-o urmăm.
poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce folos
Ce folos că ai avere.
Ai avere și ai bani?
Te lauzi că ai putere
și-între semeni ai dușmani.
Ce folos că ai de toate
dacă mâinile-s pătate?
Goale-s, precum mintea ta.
Rătăcit ești fără ea.
Cu sufletul plin de păcate
vei fi condamnat la moarte.
Când ai bogăție multă,
burtă mare, minte scurtă,
ești o ființă pierdută.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu drag vă dau o povață
Dacă vreți s-aveți în viață
Avere multă și bani,
Cu drag vă dau o povață:
Munciți! Și nu veți fi sărmani.
"Munca-i brățară de aur".
Dacă munciți veți avea
Pe cap, cunună de laur,
La gât, salbă gălbenea.
Munca vă sfințește locul.
Veți avea de toate-n casă.
Nu veți implora norocul
Ca s-aveți viață frumoasă.
De sunteți harnici și munciți,
Nu veți mai răbda de foame.
Puteți copiii să-i hrăniți
Cu mai bun, nu doar cu poame.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (3 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de țară m-apasă
Deși undeva am țară, rătăcesc vară de vară,
Slăbit și fără putere, după un dram de avere.
Despărțirea mă dă gata, mi-e dor de mama, de tata,
Mi-e dor de frați, de surori, de grădinița cu flori.
Mi-e dor de mărul rotat și de oamenii din sat.
Acolo este casa mea, acolo este țara mea.
Pe pământul românesc, acolo vreau eu să traiesc.
Acolo primesc răcoare de la ape curgătoare,
De la codrii munților, din măreția norilor.
Acolo pot dormi în câmp, să aud iarba crescând,
Să am stelele surori, de cu seară până în zori.
Doamne, cât îmi e de dor, să lucrez al meu ogor.
Dorul de țară m-apasă. Vreau să mă întorc acasă!
poezie de Dumitru Delcă (19 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vieți paralele
Pentru noi, cei de la țară
viața-i tristă și amară.
Ne așteaptă vremuri grele,
nu putem scăpa de ele.
Vine iarna viscoloasă,
căldură n-avem în casă.
Pe masă n-avem ce pune,
boala cruntă ne răpune.
Vara-n arșița de soare
trudim din greu pe ogoare.
Voi, în desfrâu și lux trăiți.
La cei săraci, nu vă gândiți.
Pentru voi, noi existăm
doar atunci când vă votăm.
Atunci v-aduceți aminte
și de morții din morminte.
Ne cereți votul insistent
s-ajungeți în parlament.
De-acolo, nu vă dați plecați
decât când sunteți legați.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poezie tristă
Se face seară-n viața mea
Și încurând e noapte.
Inima mi-e tot mai grea,
Iar vorbele-mi sunt șoapte.
Întunericul pândește
Mai rău ca un scorpion.
Boala multă mă slăbește,
Mă face din om, neom.
Dumnezeu la el mă cheamă.
Am să merg ca să-l slujesc.
De moarte nu-mi este teamă.
Nu vreau să mai chinuiesc.
O viață-ntreagă am muncit
Ca să vă las moștenire,
Averile ce-am dobândit,
Întru pomenire.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (16 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

CV-ul meu
Mă aflu în amurgul vieții.
Toamne multe m-au brumat.
Nu-mi plâng anii tinereții,
Cu mult respect i-am purtat.
La minte n-am fost îngust.
Carte multă-am învățat.
M-am îmbrăcat cu mult gust,
De viață m-am bucurat.
O meserie bună am avut,
O casă frumoasă-am ridicat,
La multe m-am priceput,
Cu munca m-am împăcat.
Averea mea sunt doi copii
Care pe lume i-am adus.
Le doresc să aibă bucurii,
Viața să îi poarte cât mai sus.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (8 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniți, români (poezie manifest)
Țara noastră nu mai scoate
aur de multe carate.
Din frumoasa noastră vatră,
astăzi scoatem numai piatră.
De prin munții cu pășune,
nu mai scoatem nici cărbune.
Din Câmpia Soarelui
și cea a Banatului,
nu mai scoatem la hectare
mii de tone în hambare.
Din munți a pierit pădurea.
A făcut prăpăd securea.
Acum ne chinuie gândul
că vom pierde și pământul.
Până când, domni guvernanți,
țara asta o prădați?
Veniți români! Ne cheamă țara,
să-i readucem primăvara.
Veniți în țara legendară
unde străbunii ne lăsară
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (28 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin tunelul timpului
Prin tunelul timpului am călătorit.
M-am luat la trântă cu tot ce-am întâlnit.
Cu zilele, cu anii,
cu averile, cu banii.
Pe autostrada timpului
mă credeam zeul Olimpului.
În tunelul timpului am descoperit
că viața noastră este, un bob de nisip.
O scurtă poveste care ne răsfață,
pe care omenirea a numit-o viață.
În zadar am crezut că tunelul îl pot străbate.
Mi-am domolit avântul și-am făcut un pas în spate.
Nu a fost să fie ce am încercat.
A fost o utopie și am renunțat.
poezie de Dumitru Delcă (15 iunie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre avere, adresa este:
