avere şi moarte

Furnicăi, pe marginea fabulei cu greierul

În veci rămâi stigmatizată
Că, egoistă, îngâmfată,
Şi cu avere... o comoară,
Lăsat-ai artele să moară.

fabulă epigramatică de Ion Pena din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

testament

Testamentul

Act legal de partajare
Al averii, la cei care
Ca să-şi însuşească partea,
Îţi doresc mai grabnic moartea.

definiţie epigramatică de Sorin Beiu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei zgârciţi îngrămădesc la avere ca şi cum n-ar trebui să moară niciodată; cei risipitori cheltuiesc ca şi cum ar trebui să moară imediat.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce foloseşte averea adunată cu astfel de chinuri, când e o nebunie neîndoielnică, o sminteală vădită, să trăieşti în mizerie pentru a muri bogat?

citat din Iuvenal
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei zgârciţi îngrămădesc la averi ca şi cum n-ar mai trebui să moară niciodată, cei risipitori cheltuiesc ca şi cum ar trebui să moară imediat.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa ajută pe nevoiaş, averea pe zgârcit, iar moartea pe nefericit.

aforism de Publilius Syrus din Sentinţe
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Averea nu mai înseamnă nimic când îţi dai seama că mori...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdere dublă

E grea de viaţă despărţirea,
Pierzi şi averea dacă mori
Ca bogătaş, avui mâhnirea,
De a muri de două ori.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zestrea soacrei

Bade, nu fi supărat,
Că n-ai moştenit nimica,
Soacra, când a decedat,
Ţi-a lăsat avere... fiica!

epigramă de Nistor I. Bud din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

.. Marea Neagră înghite averi de când e lumea lume şi de la român, şi de la bulgar, şi de la rus, şi de la turc. Da numa-n noaptea de Sfântă Măria Mică le arată. După aia, poţi să umbli cu capul la fund până crapă splina-n tine, nu găseşti nimic, pentru că morţii iau totul înapoi pe corăbii, ca să amăgească si pe alţii la anul.

Fănuş Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 1

Frumoaselor fiinţe le-om cere procrearea,
Când n-o să moară fala întruchipării-n roze;
La fel ca desfrânatul, ar îmbrăca paloarea
Urmaşul său sensibil ce l-ar păstra în poze:

Constrâns de strălucirea scânteilor din gene,
Hrăneşte-ţi în lumină a sufletului flamă,
Grăbind înfometarea averilor viclene,
Din spirit, din duşmanul ce crud te-nchide-n ramă:

Tu, care eşti acuma un ornament al vieţii
Şi doar prevestitorul stridentei primăveri,
Sălăsluieşti plăcerea pe dinăuntrul feţii,
Şi dulcea calicie te-adoarme-n mângâieri:

De milă este lumea sau ce-o fi lăcomie,
Când tu-i culegi dreptatea cu-a morţilor solie.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

SPERANŢA MOARE ULTIMA

Soţul ''ei'' având avere
Câştigată peste noapte,
Ca sărac poate să spere
Că la pat e... papă-lapte.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest pentru România bolnavă

Şobolani cu ochii putrezi de averi şi chilipiruri,
Îl furarăţi pe român şi-i rămase doar mândria.
Aţi îngenucheat poporul în minciuni şi multe biruri -
Iată cum şi ei – străinii - vor să-i ia şi sărăcia.

Fraţi voi sunteţi doar cu iude, cu escroci şi cu imperii,
Iată c-a sosit şi clipa să vedeţi cum morţi de smoală
Se ridică din pământuri peste ceasuri de mizerii,
Ca să vadă România cum se zbate-n pielea goală.

Sunteţi negustori de viaţă (nu am cum să mă dezic)
Trădătorii mei de ţară, vânzători de fiare vechi,
Iată cum pământul nostru e scaiete de nimic -
Amatori de vis mărunt, guvernaţi după urechi!

Aţi furat tot ce lăsase Nicolae Ceauşescu,
Este tragic pentru noi, este tragic pentru ţară,
Aţi pus taxe şi pe soare, plânge iarăşi Eminescu.
România umilită, zace azi în pielea goală.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai rău decât atâta

Mai rău decât atâta nu se poate!
Ba se poate dragul meu, să ştii
Păsările emigrează toate
Şi rămân pădurile pustii

Cei care-nvârteau odată lumea
Au căzut şi azi tot în picioare
Banul sau norocul după cum i-a
Pus la adăpost pe fiecare

Fac averi în umbra legii
Şi ne râd la o adică
Ei ca regii, noi ca blegii
Şi tot noi murim de frică!

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Averea conferă omului o mare greutate. Opt ciocli şi doisprezece preoţi s-au opintit să ducă un interlop la groapă.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicianul demagog

Pentru voturi şi putere,
Care-nseamnă bani, avere,
Vezi ades' câte-un "deştept",
Care-şi dă cu pumii-n piept
Şi declară-(a câta oară?):
"Pentru tine ţărişoară,
Chiar şi-n foc eu aş sări,
Mi-aş da viaţa, aş muri!"
Dar de-ar fi la o adică,
Fuge copleşit de frică.

pamflet de George Budoi din Politică şi politicieni (25 septembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 67

De ce-ar trăi în imoralitate
Girând-o astfel cu a lui prezenţă,
Justificând netrebnice păcate,
Gătindu-se cu-această indecenţă?
De ce obrazul să-şi sulimenească
Să pară mort, când faţa lui e vie
Şi frumuseţea lui să urmărească
Să fie umbra florii de hârtie?
De ce-ar trăi, când şi Natura piere,
Lipsit de sânge viu să-i curgă-n vine?
Acum, el este singura-i avere,
Căci din ce-a dat, puţin îi mai revine.

De-aceea îl păstrează, ca s-arate
Ce bogaţii avea în vremi uitate.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

Când vine, Moartea spune "Hai!",
Nu ţine cont de ce rang ai,
Nu ţine cont nici de avere,
Nu ţine cont nici de-a ta vrere.

poezie de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (22 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Averea (poezie in grai bănăţean)

O murit şî baba Eva
A ei d-abe aşceptară,
Că avea suta dă ani
Sî nu măi dăgea să moară...

S-api la îngropăşiune
Viniră care dă care
Că ţânură mult la babă
C-o lăsat avere mare...

S-o fost scris la testament
Tăt se baba –o adunat
Că sică pucea să fie
A măi bogată dân sat

Avea o şioardă dă vaşi
Un siopor mare dă oi
Mulce lanţă dă pământ
Şî bag sama euroi...

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i amară

Viaţa-i amară. Toate feţele zilelor, de dimineaţă şi până-n amurg
Sunt cenuşii de la atâta trudă şi lacrimi care-au curs şi curg.
Trebuie să ne trezim doar pentru a munci, obosi şi plânge?
În soare, prin frunze, dincolo de flori, refuzând orice emoţii,
Somnul este avangarda visătoare a clipelor grele ale morţii....
Lăsaţi-mă să dorm. Ajunge.

Averile strânse râd de oamenii bătrâni, de gurile lor ştirbe-n ora de amurg;
Faima-i o perlă-ascunzând sub ea râuri de lacrimi care curg;
Iubirea trebuie să moară sau să-şi fie sieşi îndeajuns atât cât poate plânge.
În soare, printre frunze, de dincolo de flori, refuzând orice emoţii,
În vreme ce noi aţipim, se-apropie, tiptil, orele morţii.
Lăsaţi-mă să dorm. Ajunge.

poezie clasică de William Ernest Henley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!