Liviu Dragnea, către guvernul său
Dragul meu guvern frumos,
eu te-am pus, eu te-am dat jos,
că nu-mi mai ești de folos.
Eu te-am băgat, eu te scot.
Să te suport numai pot.
Eu te-am numit, te-am instalat,
pe parcurs, tu mai trădat.
Cu ai mei confrați din ceată,
cu moțiunea aprobată,
Cu tot riscul asumat
te voi scoate din palat.
De tine m-am săturat,
că n-ai jucat cum ți-am cântat.
poezie de Dumitru Delcă (21 iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la palate, dar cu o relevanță mică.
Ca doi copii ai mării
Ești un pescăruș de mare
ce-și ia zborul de pe mal,
până-n depărtata zare,
înfruntând val după val.
Sau ești sirenă de mare
ce-înoată până la mal,
ca să-și găsească iubitul,
să-l ducă, cu ea pe val.
Și ca doi copii ai mării,
legănându-se pe val,
se vor pierde-n largul zării,
depărtându-se de mal.
Fericiți vor fi în mare
ca-într-un palat de cleștar,
în lumina de la soare
vor fi ca un chihlimbar.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsoarea de la tâmplă
De pe bolta lui cerească
soarele cât e de soare,
nu poate ca să topească,
de pe cap, a mea ninsoare.
S-a așezat întâi la tâmplă.
Mi-a cuprins inteligența.
Rareori se mai întâmplă,
omul să-i simtă absența.
Odată ce s-a instalat,
peste toate e stăpână.
Din cap și-a făcut palat,
și-acolo vrea să rămână.
În zadar mă rog de soare
să mă scape de ninsoare.
Se străduiește, n-am ce spune.
Ninsoarea pe cap rămâne.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea asta de lumină
În căsuța de la țară,
Frumoasă ca un palat,
N-am venit de astă vară
Și sunt tare supărat.
Voi pleca acum la drum
Poarta casei să deschid,
Și în noaptea de Crăciun,
Pe părinți am să-i colind.
Din suflet le voi ura
Viață lungă, fericire!
Cu drag le voi adresa
Cuvinte de mulțumire.
Vom sta apoi lângă cuptor
Și amintiri vom depăna.
Am să le-arăt că mi-a fost dor
De tatăl și de măicuța mea.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (17 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contraste sau asemănări
Pe vremuri,
Bogații se numeau boieri,
Astăzi se numesc bancheri.
Sau,
Pe vremuri se numeau baroni,
Astăzi se numesc patroni.
Săracii se numeau argați,
Azi se numesc angajați.
Boierii aveau armane,
Patronii au pavilioane.
Ieri, baronii-aveau castele,
Azi hoteluri cu cinci stele.
Ieri, bancherii-aveau de toate,
Azi au bănci, parcă-s palate.
Boierii-aveau moșii întinse,
Patronii-au firme necuprinse.
Copiii boierilor,
cu trăsuri veneau la școală.
Copiii săracilor,
cu opinca cu obială.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (12 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul mamelor
Multe mame-îndurerate
Strigă-n stradă disperate:
Ne-ați adus lacrimi pe față,
Ne luați dreptul la viață.
Voi v-ați ridicat palate.
Copiii noștri nu au lapte.
Aveți mașini, aveți de toate.
La gură ne-ați pus lăcate.
Noi n-avem dreptul să vorbim.
Avem doar dreptul să murim.
Voi în desfrâu vă lăfăiți,
Din munca noastră huzuriți.
Spune-ți voi: asta-i dreptate?
Binele, așa se-împarte?
Voi adunați miliarde,
Nouă sufletul ne arde.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (10 iunie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea multă nedreptate
Unul vrea avere, altul în stradă cere.
Unul stă în palate, altul în frig se zbate.
Unul are poamă, altul nu are mamă.
Unul huzurește, altul sărăcește.
De ce Doamne, oare, astfel ai lăsat,
Unul prea mult are, altul e sărac?
Unde e dreptatea, unde e frăția?
Unde-i libertatea, unde-i omenia?
Unde-s astea toate? Cine le împarte?
Cine Doamne, cine nu gândește bine?
De ce fiecare luptă pentru sine?
Luptă până moare și tot pier destine.
Doamne,
noi credem în Tine că poți îndrepta.
Că Tu poți face bine în dreptul fiecăruia:
Să împarți dreptatea-n lume, cum Biblia spune.
Să fie frate cu frate, pace și liniște în toate.
Doar Tu poți să împarți pe pământ
dreptatea între oameni, acel lucru sfânt.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost cândva o casă
(un cântec vechi... și totuși actual, pentru vremurile pe care le trăim )
A fost cândva o casă
undeva în București.
O casă mică, strâmtă,
fără soare la ferești.
Da-n toată sărăcia ei
când mă uitam la ea,
în mintea mea de copilaș,
ce mare îmi părea!
Căsuța aceea veche,
cu mărul rotat,
sub care sta tăticul
cu mămica la sfat.
Și cu bucătăria
în care ani la rând,
așteptam ca mămica
să m-adoarmă cântând.
la la la, la la la la la, la.
Dar într-o dimineață
cerul albastru a vuit
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (14 aprilie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre palate, adresa este: