Dumitru Delcă despre rai

Paradisul vieţii

Paradisul vieţii nu e bogăţia.
Paradisul vieţii e copilăria.

distih de Dumitru Delcă (30 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În copilărie m-aş întoarce chiar şi din rai.

Dumitru Delcă (februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost cândva

Au fost cândva zile de mai,
Au fost cândva zile de vis,
Când lângă mine erai
Şi trăiam ca-n paradis.

Multe-au fost, azi nu mai sunt.
Au fost luate de vânt.
S-a dus vremea când erai
Pentru mine colţ de rai.

Din când în când îmi amintesc,
Aş vrea din nou ca să trăiesc
O zi fumoasă de mai,
Tu alături, să-mi fii rai.

poezie de Dumitru Delcă (20 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicienii ne-au promis Paradisul şi ne-au dat Infernul.

Dumitru Delcă (13 mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa - mărţişor nepreţuit

Mamă,
Mărţişor nepreţuit
Este viaţa ce-ai primit
De la Dumnezeu cel sfânt,
Când te-a lăsat pe pământ.
Tu, mărţişorul primit,
La fată l-ai dăruit.
Când va fi mamă şi ea,
Altei fete îl va da.
"Dar din dar se face rai."
Viaţă ai, viaţă să dai.
Cât mai mult să dăinuiască,
Mărţişorul-viaţa noastră.

poezie de Dumitru Delcă (28 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte

Zâmbeşte! Zâmbetul tău e mai luminos decât razele de soare.
Zâmbeşte! Când tu zâmbeşti întreagă natură intră în sărbătoare.
Zâmbeşte! Zâmbetul tău poate da grai la toate câte nu cuvântă.
Când tu zâmbeşti, din rai îngerii coboară, cerul şi pământul cântă.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea de-acolo ne lumină

A trecut un an de când s-a dus
Fetiţa căzută în fântână,
Să stea alături de Isus,
Cu Maica Domnului de mână.

Azi în sat e sărbătoare.
Satu-ntreg s-a adunat,
În amintirea celei care
La Dumnezeu a plecat.

Femei, copii, cu mic cu mare,
În genunchi s-au aşezat
Şi slăvesc copilul care,
În rai, la cer s-a ridicat.

Ei plâng alături de părinţi.
Aduc coroane mari de flori.
Apoi se roagă la cei sfinţi
Să-i fie îngerii surori.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (9 iunie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog la Dumnezeu, măicuţă

Mamă, ai lăsat doi ochi să plângă
în tindă, pe lăvicer.
Cu capul pe mâna stângă,
cu dreapta-întinsă spre cer.

Te chem ca să-mi fii aproape,
să m-alini când dau de greu.
Te-aştept în fiecare noapte
să vii la căpătâiul meu.

Am sufletul plin de durere
c-am rămas singur, stingher.
În visul nopţii văd himere
de când tu ai plecat la cer.

La tine, mamă-aş vrea să zbor,
dar aripile mi-s frânte.
E sufletul meu plin de dor,
cum plin de piatră e un munte.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus, pe bolta cerului

Sus, pe bolta cerului, doi ochi albaştri strălucesc
Şi în inima-mi rănită, amintiri îmi răscolesc.
Sunt ochii mamei mele, ochii care m-au vegheat,
Zile-întregi şi nopţi dea-rândul, mama grijă mi-a purtat.
Şi acum,
Din înaltul cerului,
din grădina raiului,
şi seara şi dimineaţa,
mama îmi veghează viaţa.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

În apogeul destrămării
Aţi râs de săracii ţării.
Ca-într-o ţară fără câni
V-aţi bătut joc de bătrâni.
Copiii ţipă în noapte
Că i-aţi lăsat fără lapte.
La bolnavi le daţi mormântul.
Nu v-ar mai răbda pământul.
Aţi furat totul din ţară.
Aveţi conturi în afară.
Din cât a fost de bogată,
Atât e ţara de săracă.
Pe români eu îi îndemn
Să v-aducă greu blestem.
Inima în voi să crape.
De viaţă să n-aveţi parte.
Atâta de răi aţi fost
Că între noi nu aveţi rost.
România e a noastră.
Închisoarea e a voastră.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (16 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este viaţa

Viaţa este o suflare,
sau poate ceva mai mult.
Este scurtă-îmbrăţişare
a timpului petrecut.

Viaţa e o alergare,
maraton fără sfârşit,
După fericirea care
ne-a vrăjit, ne-a amăgit.

Viaţa e o căutare
într-un timp nedefinit,
A miracolului care
doar în vis ne-a ispitit.

Viaţa este o fereastră
deschisă spre viitor,
Către care viaţa noastră
nu are aripi de zbor.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinele merg unite

Precum fulgii de zăpadă îşi unesc cristalele,
Când din cer încep să cadă, poleind ogoarele,
Tinerii, la promenadă, poartă verighetele
Să le fie drept dovadă, c-au unit destinele.
Cristalele sunt topite de razele soarelui,
Destinele merg unite şi-n grădina raiului.

poezie de Dumitru Delcă (29 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina lumânării

Când mă prinde dorul, de fata care-a plecat,
Nu pot trece norul. Nu am aripi de zburat.
Aprind o lumânare şi-n flacără privesc.
O văd strălucitoare şi-n lacrimi izbucnesc.
Din mirajul înălţării, din raiul vieţii sfânt,
Din lumina lumânării, coboară pe pământ.
Coboară-n vis la mine şi cu blândeţe-mi spune:
"Nu vreau să te văd plângând.
Îmi place să te văd râzând".
Mă mângâie pe faţă, pe frunte mă sărută,
Spre cer apoi se-înalţă, de unde-i coborâtă.
Din raiul vieţii sfânt, ea veşnic mă priveşte,
Eu muritor de rând, o văd cum străluceşte.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă priveşti în viitor

Dacă vrei să faci din vis,
în viaţă, un Paradis,
Nu păstra durerea
lângă bucurie.
Va ieşi o comedie.
Nu mixa lacrima cu zâmbetul.
Nici zâmbetul cu plânsul,
că îţi va grăbi sfârşitul
şi doar tu vei fi învinsul.
Din vis faci realitate
dacă priveşti în viitor.
Scrutezi zările toate,
atunci eşti învingător.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În capitalism

În capitalism,
exploatarea omului de către om,
îl face pe unul domn,
iar pe celălalt neom.
Domnul îşi face din viaţă,
un paradis cu verdeaţă.
Celălalt îl bate vântul,
curând îngraşă pământul.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea de păcat

Am lăsat la voi pe masă
o hârtie-n care scrie,
Că din viaţa tumultoasă
mă retrag în veşnicie.
Ajuns la capăt de drum
nu mai am rost pe pământ.
Trăirea e doar un fum
spulberat iute de vânt.
Dumnezeu la El mă cheamă
păcatul să-mi ispăşesc.
Pe pământ viaţa-i o dramă,
sus este raiul ceresc.
Despărţirea de păcat
veşnicia o aşterne.
Sufletul e mai curat
în raiul vieţii eterne.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta din vis

Iubito,
Vino să intrăm în noapte,
s-adunăm sub clar de lună,
de pe cer, stelele toate,
pe frunte să-ţi pun cunună.
Păşind pe Calea Lactee
spre biserica cerească,
lângă noi, îngeri să steie,
luceferi să ne-însoţească.
Dumnezeu să ne cunune,
Fiul Lui să ne năşească.
Muzica-n cer să răsune,
că-i nuntă împărătească.
Iubitule,
Nunta asta-i doar un vis.
Visul tău nu se-împlineşte.
Ştiu că vrei în Paradis,
Suntem pe pământ. Priveşte!

poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când... până când...

De când e lumea şi pământul,
Tot de-atunci bate şi vântul.
Norii tot de-atunci se-adună,
Fulgeră, plouă şi tună.

Tot de-atunci apele curg,
De-atunci cântă cucu-n crâng,
De-atunci sunt zile şi nopţi,
Tot de-atunci sunt vii şi morţi.

Din acele prea vechi timpuri
Există ani şi anotimpuri.
De când soarele e soare,
Tot de-atunci luna răsare.

De-atunci pomii ne umbresc
Şi cu flori se-mpodobesc.
De-atunci pământul hrăneşte
Tot ce pe el vieţuieşte.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (22 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu de ce

Nu ştiu de ce viaţa, nu ţine mai mult,
Nu ştiu de ce aţa, repede s-a rupt.
Nu ştiu de ce visul, de-a trăi mai mult,
Invocă Paradisul, ce nu l-am văzut.
Nu ştiu de ce iubirea, prea repede dispare,
de ce omenirea, duşmănie are.
Nu ştiu de ce iubirea, apare doar în doi,
Nu ştiu de ce menirea, prea scurtă-i pentru noi.
Nu ştiu de ce teama, de lumea neştiută,
Atunci când trecem vama, toţi oamenii o uită.
Nu ştiu de ce, dar cred, că pot trăi de două ori.
În destinul meu mai cred, că pot muri de multe ori.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre viaţă

Viaţa mi-a împodobit sufletul cu lauri de bucurie şi de fericire,
Dar a sădit în mine şi ramuri de furie şi de ură.
Uni spun că este bine să trăieşti în nemurire.
Eu ştiu însă că viaţa, nu-i decât o aventură.
Nici când laurii se usucă şi sufletul moare,
Ei nu pot să înţeleagă că nu există nemurire.
Atunci când şi ramurile de furie şi de ură se ofilesc de soare,
Şi noi vom realiza că viaţa este şi-o cruntă amăgire.
Când laurii de bucurie şi de fericire îşi pierd culoarea verde,
Când ramurile de furie şi de ură nu mai cresc,
Atunci vom înţelege că viaţa ni se pierde,
Şi că trăirea în natură este un dat dumnezeesc.
Deşi laurii sunt ramuri şi ramurile pot fi lauri,
Bucuria şi fericirea, cu furia şi ura nu se înfrăţes.
Chiar dacă împreună se înalţă ca un stol de grauri
Către Dumnezeu-Tatăl şi raiul său ceresc.

poezie de Dumitru Delcă (6 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!