Citate despre moarte și rai
citate despre moarte și rai (inclusiv în versuri).

Izgonirea din Eden a fost fatală, omul a ajuns pe tărâmul morții.
citat din David Boia (22 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Viața are ceva din isteria unui sfârșit de primăvară. Un sicriu spânzurat de stele, o virginitate putredă, un viciu floral. Amestecul acesta de cimitir și paradis.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sunt întotdeauna îndurerat când un om de un real talent moare pentru că lumea are nevoie de astfel de oameni mai mult decât Raiul.
citat clasic din Georg Christoph Lichtenberg
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!



Iubire, tu mi-ai colorat gândurile și ritmurile
Iubire, tu mi-ai colorat gândurile și ritmurile
cu cele din urmă răsfrângeri ale măreției tale,
tu ai transfigurat viața mea prin frumusețea apropiată a morții.
Așa cum apusul de soare lasă să întrezărim puțin
din paradis,
tu mi-ai schimbat suferința în extaz suprem.
Prin vraja ta, Iubire,
viața și moartea au devenit pentru mine
o singură nemărginită uimire!
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Petale pe cenușă, traducere de George Popa
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!



Animalele nu trăiesc moartea din timpul vieții; poate de aceea nici nu sunt animale în Paradis!
aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
De ce să aștepți moartea pentru a ajunge într-un paradis promis de diverse religii și imaginat după mintea fiecăruia? Creeaza-ți acum acest paradis!
Marius Adrian Birca
Adăugat de Marius Adrian Birca
Comentează! | Votează! | Copiază!


Spaime de Iad, nădejdi de Paradis!
Viața zboară e fapt de El decis
Floarea scuturată pe veci moare,
Celelalte-s minciună doar sau vis!
rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!



* * *
Vrei să intri în Paradis?
Nu poți merge pe calea Adevărului
Decât prin grația lui Dumnezeu.
Toți murim până la urmă.
Dar pe cale, fii atent
Să nu rănești inima vreunui om.
poezie clasică de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Fiul plumbului (1)
Aud ploaia recitând din Bacovia
materia geme ca un galben corb
sunt singur ești singur este singur
numai Dumnezeul toamnei e orb
Septembrie ca o șampanie se agită
toți copacii au la gât parcă felinare
violet lacrimi paradisul ca dinamită
trece poetul și moartea dispare
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (22 noiembrie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Enigmele
Eu, cel ce-acum hălăduiesc cântând,
Curând ascunsul, mortul o să fiu,
Sălaș având în fermecat pustiu,
Loc fără înainte, după, când.
Așa am fost deprins. Mă socotesc
Nevrednic de Infern ori Paradis,
Dar nu-s profet. Necontenitul vis
Se primenește făr'să-l isprăvesc.
Ce labirint rătăcitor, ce albă
Va fi de strălucire soarta-mi grea,
Când capătul poveștii mi-l va da
Experiența morții, tristă, oarbă!
Să beau doresc uitarea-i de cleștar,
Să fiu mereu; să nu fiu. E-n zadar.
poezie celebră de Jorge Luis Borges din Celălalt, același (1964), traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!




Stea polară: omul s-a născut în paradis și moare în... infern. Iată sensul vieții!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facă-se ca pasărea paradisului
Nimeni n-ar trebui să piardă niciodată prea mult timp
în căutarea fericirii.
Ca tic-tacurile unui ceas lipsit de precizie, timpul se va scurge
și orice astfel de euforie impetuoasă, prețuită
mai mult decât însăși viața,
va zbura deîndată ca un uliu
pe creanga lui în copacul putred de deasupra hoitului...
Așteptând ca spiritul să moară.
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viața
Viata asta e o comedie,
Altceva nu poate sa fie.
Suntem toti acelasi lut
Mort de mult ori nenascut
Izgoniti din Paradis
Cu destinu-n zodii scris.
Cum in vise nu simtim
Lumea asta ce-o traim
Nici in viata nu vom sti
Unde oare ne-om trezi
Din adincul somn in care
Viata ni-i dulcea visare.
poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Noi niciodată
Noi niciodată, noi
Mai degrabă vechi
Când din doi în doi,
Ne căutăm perechi.
Niciodată nu dormim,
Nici în nopțile terestre,
Mai degrabă noi privim
Cerul viu pe la ferestre
Niciodată nu dormim,
Doar că trecem din abis
Ca apoi să făurim
O lume prin paradis
Niciodată nu dormim
Afirm verde și susțin
Și atuncea când murim
Făurim un alt destin.
poezie de David Boia (22 iunie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND OMUL MOARE, VREA S-AJUNGĂ-N PARADIS (Rubaiat)
Când omul moare, vrea s-ajungă-n paradis,
Cu fapte bune drumu-n ceruri e deschis,
Dar cum în viață greșelii e supus
E temător că lumea lui a fost un vis.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Doliu
Bergamo e-n doliu...
Morții se plâng într-un mod iluzoriu.
Un preot se roagă deasupra coșciugului închis,
Ca sufletul celui ce-a fost,
Să ajungă în Paradis.
Nu se va învinge moartea
Decât prin rugăciuni...
Luați aminte, români!
Plângem morți fără nume
Din morminte comune.
Nu mai sunt locuri în cimitir.
Repetat plângem. Tot asemeni murim...
E simfonie de lacrimi, durere și chin.
Incinerații se ridică în rugă și cruci.
Ucigaș fără chip,
Vrei tămâie la schimb?!
Oh, tu nu știi să plângi!
Tu, satanicul nimb...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viața este un poem neterminat
Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărțire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinți.
Nu știu cum e Paradisul, dar inima lui
A rămas în sufletele părinților mei.
Ridurile lor sunt nevăzute,
Ca multe altele,
De parcă ar avea tâmplele de piatră.
Cât despre tata,
Nu l-a surprins nici moartea:
Avea brațele însângerate de maci și spice.
În palmele lui creștea grâul ca o pâine dospită
Pentru iertarea morților noștri.
Era la fel ca mai nainte;
Zâmbea în ruga lui tăcută,
Călca peste morminte.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viața este un poem neterminat
Timpul insista să trec în vremurile următoare...
Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărțire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinți.
Nu știu cum e Paradisul, dar inima lui
A rămas în sufletele părinților mei.
Ridurile lor sunt nevăzute,
Ca multe altele,
De parcă ar avea tâmplele de piatră.
Cât despre tata,
Nu l-a surprins nici moartea:
Avea brațele însângerate de maci și spice.
În palmele lui creștea grâul ca o pâine dospită
Pentru iertarea morților noștri.
Era la fel ca mai nainte;
Zâmbea în ruga lui tăcută,
Călca peste morminte.
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

...din întuneric spre lumină...
Sentiment obscur, o stare latentă...
Privesc oglindirea ei într-o ființă inertă...
Nori de furtună se-adună pe cer,
Dincolo de ei lacrimi pălesc,
Cad în ocean, în întuneric,
Vibrații se simt până-n abis...
Sufletul se pierde, totul e trist...
Speranța nu moare...
Se-aude din cer bătaie de aripi...
Lumina m-absoarbe din depărtare,
În sufletul meu aproape o simt...
Acum e trăire, nu existență...
Acesta-i finalul în Paradis.
poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!


Funeralii pe mare
În temnițele mării foșnitoare
e libertatea fără de sfârșit
deasupra pace, dar în miez de mare
e un război al peștilor, cumplit
Să fie paradisul, sau infernul
acest tărâm de vechi cosmogonii?
În glorietta soarelui, eternul
se-aprind cărbunii zorilor de zi
Înmugurește aerul de sare
de alge și meduze putrezind
un clavecin vivaldic, dinspre mare
rostogolește misse de argint
Ridică vântul fustele gitane
ale acestei zile de coral
și pânze albe trec în caravane
pescarii trag năvoadele la mal
Înspumegate valuri de petardă
se sparg de dig ca pescărușii morți
tu strânge-mă în brațe, mă dezmiardă
femeie scumpă care mă suporți
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și rai, adresa este:
