Suflet de copil
Aurul părinților
Aripă de zbor.
haiku de Dumitru Delcă (25 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborul către înălțimi
aparține tuturor.
Totul este dacă știm
să ne ridicăm în zbor.
catren de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pilotul
Am învățat,
M-am înălțat.
Am lăsat pământul,
Mă întrec cu vântul.
Zbor ca gândul
Și fredonez cântul.
Am raze de soare,
Bâzâit de motoare.
Sfidez norii,
Întrec cocorii.
Bate bine cordul,
Pot stăpâni bordul.
Merge motorul,
Pot să conduc zborul.
Am imensitatea,
Am credibilitatea.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (19 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Albi porumbei dau în zbor
Spre depărtarea albastră
Am dat porumbița-n zbor,
Să-ți aducă la fereastră
Iubirea și al meu dor.
N-am știut că depărtarea
Doare chiar atât de mult.
Nici că așterne uitarea
Peste tot ce ai mai scump.
Mă doare sufletul mamă
Că nu mai ești lângă mine.
Revino la mine, mamă!
Să-mi fie și mie bine.
Lângă tine, mamă dragă,
Mă simt ca o rândunea.
Pot zbura în zarea largă
Să am și eu steaua mea.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tu zâmbești
Zâmbește!
Zâmbetul tău e mai luminos decât razele de soare.
Când tu zâmbești, întreaga natură intră în sărbătoare.
Când tu zâmbești, coboară îngeri pe pământ și cântă.
Când tu zâmbești, spre ceruri, păsări în zbor se avântă.
Când tu zâmbești, văzduhul se luminează.
Când tu zâmbești, viața-n Univers vibrează.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul și porumbelul
Pe cumpăna de la fântână
S-a oprit un porumbel.
A vrut o clipă să rămână,
Să mai răsufle nițel.
Când am vrut să-i dau din mână
Mâncare la porumbel,
A poposit la fântână
Și o cioară lângă el.
Era neagră și urâtă.
Porumbelul, alb, frumos.
Am zvârlit cu o ciosvârtă
Ca să dărâm cioara jos.
Și cioara și porumbelul
De mine s-au speriat.
Și, după cum le este felul,
În zbor lin s-au avântat.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (29 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă rog la Dumnezeu, măicuță
Mamă, ai lăsat doi ochi să plângă
în tindă, pe lăvicer.
Cu capul pe mâna stângă,
cu dreapta-întinsă spre cer.
Te chem ca să-mi fii aproape,
să m-alini când dau de greu.
Te-aștept în fiecare noapte
să vii la căpătâiul meu.
Am sufletul plin de durere
c-am rămas singur, stingher.
În visul nopții văd himere
de când tu ai plecat la cer.
La tine, mamă-aș vrea să zbor,
dar aripile mi-s frânte.
E sufletul meu plin de dor,
cum plin de piatră e un munte.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul din Hobița
Cu ciocanul și dăltița,
Brâncuși, omul din Hobița,
sculptează-n mijlocul verii,
din piatră, masa tăcerii.
Modelează-apoi granitul
și sculptează infinitul.
Ridică-n calea vântului
o poartă a sărutului.
Pleacă-n zbor, din mâna lui,
departe, în zarea-albastră
Pasărea văzduhului,
să ducă-n lume, arta noastră.
poezie de Dumitru Delcă (26 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața
Am privit adeseori
Cum răsare soarele,
Cum cade roua în zori
Umezind ogoarele.
În fiece dimineață
Soarele străpunge norii.
Pădurea respiră viață,
În zare zboară cocorii.
În lan cântă pitpalacul,
Ciocârlia urcă-n soare,
O oglindă este lacul,
Pentru multe zburătoare.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi aripi, Doamne
Dă-mi aripi, Doamne, ca să zbor
peste muntele cu nor.
Dă-mi aripi, Doamne, ca să trec
marea, fără să mă-înec.
Aripi, Doamne, de-aș avea,
către cer m-aș înălța,
Mai liber ca pasărea,
la Tine aș cuteza.
Aș pluti în zborul lin
către cerul Tău sublim.
Cânt de slavă-aș înălța,
la picioare Ți-aș cădea,
viața Ți-aș încredința.
Că Tu ești ocrotitorul,
Tu ești și mântuitorul.
La Tine, Doamne, mă-închin.
Iartă-mă, Doamne! AMIN!
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă aurie
Toamnă, toamnă aurie,
Ai adus peste câmpie
Covor de frunze ruginite
Și zile cu ploi cernite.
Toamnă, toamnă aurie,
S-au stors strugurii din vie.
Porumbul s-a recoltat,
Oile trec la iernat.
Toamnă, toamnă aurie,
Tu faci bolta plumburie,
Aduci ploi, aduci răcoare,
Și-n zbor, păsări călătoare.
Toamnă, toamnă aurie
Cu căciulă brumărie,
Ne aduni pe toți în casă,
Pentru iarna friguroasă.
poezie de Dumitru Delcă (7 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este viața
Viața este o suflare,
sau poate ceva mai mult.
Este scurtă-îmbrățișare
a timpului petrecut.
Viața e o alergare,
maraton fără sfârșit,
După fericirea care
ne-a vrăjit, ne-a amăgit.
Viața e o căutare
într-un timp nedefinit,
A miracolului care
doar în vis ne-a ispitit.
Viața este o fereastră
deschisă spre viitor,
Către care viața noastră
nu are aripi de zbor.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă
S-au dezbrăcat iar salcâmii.
Printre ramuri cântă vântul,
Nu se mai ascund lăstunii.
Fără haină-i și pământul.
Vrăbiile zgribulite
Pe la streașină se-adună.
Casele-s acoperite
Cu pânză albă de brumă.
Corbii croncănind a iarnă
Se îndreaptă spre pădure,
Unde-atunci când o să cearnă,
Viscolul o să îndure.
În zbor, desenând pe cer
O geometrie vie,
Cocorii, fără echer
Au descris o simetrie.
poezie de Dumitru Delcă (22 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Când cu blândețe mă privește,
Din ochi parcă îmi vorbește.
Când glasul dulce mi-l ascultă,
Îmi dă fericire multă.
Când m-alintă-mi dă speranță,
Când m-atinge mă înalță.
Îmi dă aripi ca să zbor
Puternic, cutezător.
poezie de Dumitru Delcă (10 decembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.
poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amprentele timpului
Trecut-au multe primăveri
Și vor mai trece încă.
Vom obosi în multe veri
Sătui de-atâta muncă.
Toamnele ne vor bruma.
Va trece timpul peste noi.
Anii ce-i vom aduna
Amprente vor lăsa pe noi.
Cu iernile ne vom lupta
Fără să știm cine învinge.
Să ne opunem n-om putea
Și peste noi, ele vor ninge.
În zbor trec multe primăveri.
Verile o iau la goană.
Trec toamnele parc-au fost ieri.
Iernile vor da năvală.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (21 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un copil argat
Mamă scumpă, sunt străin.
Sunt argat la un hain.
Primesc mâncare ca un câine,
Nu știu de-apuc ziua de mâine.
Doamne,
de multă vreme îmi lipsește
ființa care mă iubește.
Îndreaptă-o, Doamne, spre mine,
sufletul să mi-l aline.
S-aud glasul cum mă cheamă,
să simt căldura ei de mamă.
De dor să nu mai suspin,
inima să mi-o alin.
La Tine, Doamne, mă-închin:
scapă-mă de-al vieții chin!
O minune să se-întâmple,
mama, sufletul să-mi umple.
Mereu să-mi fie aproape
să m-alinte zi și noapte.
De tine, mamă mi-e dor
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (21 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea iar a revenit
De multe ori am vrut să zbor
până dincolo de cer.
Să-închid acolo al meu dor,
să rămână un mister.
Să nu mai știu nimic de el.
Să nu-mi mai ardă inima.
Să pun iubirii lăcățel,
s-o uit pentru totdeauna.
Sufletul să nu mă doară,
să mă simt descătușat.
Fără foc la inimioară
și cu sine împăcat.
E drept, voință am avut.
De reușit, n-am reușit.
M-ai fermecat cu-al tău sărut,
Iubirea iar a revenit.
poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă cu sufletul
Suflet blestemat,
mult mai necăjit.
Mai însângerat
și mai împietrit.
Te-am purtat cu mine,
de rău te-am ferit.
Am dorit, cu tine,
să fiu fericit.
Suflet călător,
ai plecat în zbor
dincolo de nor.
Acolo, în nor
ești nemuritor.
Eu un sărman trup
în pământ mă duc.
Tu ai cerul sfânt,
eu, flori pe mormânt.
Tu rămâi în urmă
eu mă prefac humă.
Tu ai îngerii aproape,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (20 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii îs flori
Copiii îs flori ce cresc
În grădina părintească.
Grădinarii le-îngrijesc
Așteptând să înflorească.
Fluturii-crai le adună,
Le pun pe cap o cunună,
Și-într-o bună dimineață
Își iau zborul către viață.
poezie de Dumitru Delcă (12 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Dumitru Delcă@zbor? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre zbor, adresa este:
