Am scârboasa curiozitate de a scormoni prin viața oamenilor.
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Artemis sau Uzurparea sentimentului" de Dumitru Popescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Viața a mușcat rău din noi, se văd urmele dinților, se vede locul bucăților smulse.
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sărăcia materială de azi mă sperie -de altfel e o exagerare, un refelex vechi, reînviat - ci sărăcia vieții sufletești de până acum. Am trăit ca o cârtiță în galeriile abundenței. Am ieșit la lumină, lumina e prea tare pentru ochii mei? Sau prea săracă?
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de D.H
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retrăirea nu înseamnă să ne mândrim, cum făceai tu, cu asceze inventate. Nu înseamnă să ne drapăm în faldurile unor false virtuți mănăstirești. Dimpotrivă, cerea să smulgem de pe noi tot ce acoperea și ascundea privirilor celuilalt plăgile, hidoșenia vieții greșite, terfelite aiurea, prin locuri sordide.
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de D.H
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasele zile...
Grădini mereu schimbătoare
desfăceau cozi de păun.
Eram ucenicul cuminte
al unui demiurg nebun.
Cerul îmi spunea basme,
etern nevăzut moșneag,
raze îmi botezau fruntea
ca pe un steag.
Alaiul năzdrăvan
trecea pe cai de lemn și de oase,
minunile mă adulmecau
cu boturi credincioase.
Apa somnului
se tulbura în uragane;
zorile spaima o tăiau în albe iatagane.
Fluturi auriți
mă visează în muzee de ceară.
Plăpânzi, noi am trăit
doar o primăvară.
poezie de Dumitru Popescu din Rază de cobalt (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea iscă și se regenerează din neliniște. Iubirea e o ieșire cu capul descoperit în furtună. Navigarea fără busolă, fără cârmă, în plină negură. Mersul pe buza prăpastiei. Cum să capeți siguranță? Cine să-ți dea siguranță? Încrederea nețărmurită în celălalt. Dar el e stăpânul sufletului tău? Dragostea este prin excelență dramatică, răvășitoare, neînfrânată, cea mai adâncă, mai istovitoare și mai renăscătoare emoție trăită de sufletul omenesc.
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Garantai că iubirea ce mi-o porți este veșnică. Nimic nu e veșnic. Îmi ceri să îți dau garanții similare. Nu pot. Atunci te îndoiești de autenticitatea sentimentului ce ți-l port. Cum? întrebi, nu știi dacă ai să mă iubești peste un an, peste doi, peste cinci? Nu, nu știu. Atunci, nu e dragoste adevărată - te burzuluiești. Poate afinitate trecătoare. Totul e trecător, draga mea. După o viață, prin excelență plină de efemer, nu ți-ai dat seama? Iată de ce nu primesc emfaticul dar, de ce nu concep să iau în primire, nici cu titlu definitiv, nici temporar libertatea ta. Acum se află în mâinile tale și din ea țâșnește dragostea. Să rămână așa. Nu doresc mai mult.
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de D.H
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Nu mă sufereai pentru ce-ți era potrivnic în prezent sau în viitor. Te zbuciumai pentru ce nu se mai putea schimba, pentru ce n-a fost. Te considerai vinovată. Mi-am dat seama că aceste suferinți sunt tocmai plata cu care îmi ești datoare. Ele spărgeau, și lăsau să cadă la pământ, crusta, scoteau la iveală blândețea, căldura, gingășia feminină. Te nașteai din nou? Te nășteai încă o dată, pentru mine? Înseamnă că vei fi ca la început? Și că, pornind din acel punct, am să te modelez după voia mea, făcând din tine operă proprie? Dar cine se poate naște a doua oară în același trup? După ce trupul a fiert în cazanul de pucioasă al vieții? Și a fost impregnat de licoarea galben-spectrală?
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de D.H
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Popescu despre viață, adresa este: