Emil Cioran şi viaţă

Ne nastem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrînim si murim. Si întreg peisajul speciei om culminează în cimitir. Destinul uman nu e o invitatie la fericirea de-a trăi. Singurul mod de-a evita nelinistea metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir - cum a intrat prietenul meu Cioran - prin disperare.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa de zi cu zi, Cioran nu era deloc o fiinţă sinistră. Era un om vesel, cu umor. Şi aş spune că nu-i scăpau bucuriile şi frumuseţea lumii. Dar nu scria decât atunci când era trist, în accesele lui de disperare, totdeauna noaptea.

Simone Boue în interviu (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima funcţie a unei religii reale este consolatoare... Ne naştem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrânim şi murim. Şi întreg peisajul speciei om culminează în cimitir. Destinul uman nu e o invitaţie la fericirea de-a trăi. Singurul mod de-a evita neliniştea metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir - cum a intrat prietenul meu Cioran - prin disperare.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Cioran, până şi finalul e paradoxal: sub perfuzii, pe un pat banal de spital, după ce o viaţă întreagă a îndemnat la sinucidere.

paradox aforistic de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici o mamă normală nu şi-ar omorî copilul! Aţi ieşit din bârlog, domnule Daniel Stanciu? N-aţi mai prestat de vreo [...] | Citeşte tot comentariul

Viaţa se poate să nu fie simplă. Dar moartea ar fi putut să fie mai simplă, dacă la un moment dat ne-am fi decis să ne sinucidem. Ăsta e punctul nodal: Când trebuie să fim în stare s-o facem? Cioran nu a fost în stare.

Friedgard Thoma în Pentru nimic în lume (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emil Cioran a fost profet. A sosit clipa pe care filozoful a considerat-o inevitabilă, aceea a căderii umanităţii din timp. Din acest moment, omul, suportând, umil, cea de a doua izgonire din paradis, suportând trauma celui de al doilea paradis pierdut, nu mai trăieşte cu nostalgia edenului, ci cu nostalgia timpului. Astfel, viaţa individului social contemporan nu mai reprezintă un flux temporal continuu, o plenitudine, ci timpul lui se înşiră ca mărgele pe aţa vieţii, clipă lângă clipă. Totuşi, între două clipe se produce un break, greu calculabil, imposibil de anticipat într-un cosmos măsurat cu viteza luminii, dar el există. O spărtură ca un tunel adânc în drumul existenţial imaginat ca destin, pe care individul a încorporat-o inconştient, astfel că, pentru omul căzut din timp, accidentul, întâmplarea sunt forme de a fi, sunt necesităţi care se pot manifesta ca întâmplare în orice clipă. În orice clipă, deci, individul poate străbate cu o viteză superluminică, viteza, deocamdată, doar intuită a gândului, distanţa de la extaz la agonie, de la sublim la ridicol, de la vis la abis, de la normalitate la anormalitate

Corneliu Sofronie în Măsură pentru Diavol şi bunul Dumnezeu (2003)
Adăugat de Victor teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioran chiar era convins că societatea noastră se duce la pieire. Pesimismul lui e trăit.

citat din Neagu Djuvara
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun artist român n-a avut succes pe plan internaţional câtă vreme a trăit în ţara sa. Ionescu, Brâncuşi, Cioran - au trăit toţi în Paris. Se spune că prezenţa mea în Paris ar da operei mele o anumită urgenţă. Dar ceva m-a împiedicat mereu să plec. În Bucureşti am legitimitate.

Mircea Cărtărescu în cotidianul “De Volkskrant”, interviu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare despre zădărnicie

Iubite, se scutură salcâmii în ploaie de miresme.
Ireversibila clipă mă taie pe creştet c-o întrebare adâncă-
Dacă povestea luminii de noi ne-a sculptat zădărnicia curgerii definite,
atunci cum am mai putea reclădi zborul unei iubiri adevărate?
Vezi, dintre toate câte sunt pe pământ, cel mai aprig
e dorul de minunile trecute prin sângele nostru bătrân...
(Mai ştii când ţi-am spus că Cioran afirma că-n viaţă nu poţi înainta
decât regresând în amintire?)
Aşa a fost, iubite şi cu visul nostru ucis în muntele singurătăţii ce
mi-am ales.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe pierdute

mi-ar fi plăcut să stau la poveşti cu Cioran
despre rolul vieţii la îndumnezeire
să montez cuvintele-n aurit filigran
sufletul să n-aibă teamă de pieire.

aş fi vrut să se împlinească tot ce mi-am dorit
dar norocul meu a fost ciuntit de ghinioane
nori gri au ocupat cerul meu însorit
multe vise au fost bătute în piroane.

suferinţa sfinţilor mă copleşeşte
suspină cerul asaltat de martiri
moartea îngerilor nu se mai sfârşeşte
îmi tremură în suflet atâtea amintiri.

vreau să cred că Hristos mă iubeşte
şi îmi arată calea unei bune vestiri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune

Din singurătatea lor odioasă curcile mă imploră,
o istovitoare milă mă năpădeşte
"s-a dus finitul deplin, dragele mele pizme",
le zic,
"aveţi dragoste prea mare de neant,
câinele s-a ţicnit şi se crede poet,
veţi fi satisfăcute,
dezbărarea de Dumnezeu produce ilaritate,
voi faceţi cum trebuie diferenţa
dintre "individ" şi "personaj",
dintre râs şi batjocură,
drept care,
această diplomaţie a geamătului,
din durere şi nu din plăcere,
tăinuieşte interjecţiile apoteotice
ale întronării dreptăţii sub cupola circului.
O curcă mai tăcută,
cam vineţie la ochi,
dar cu penele văcsuite într-un verde papagal jenant, îmi zise:
"sunt sigură, domnul meu, că aveţi dreptate!",

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Gâlceava mea cu Haydn sau despre Romanţa pentru clopot la patru mâini (2010)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt uimit că au apărut filme artistice despre viaţa marelui matematician Ramanjuan, despre Einstein, Napoleon şi nu mai ştiu care alţii mari genii. Dar zic că sunt uimit pentru că în sfârşit şi românii au făcut o ecranizare, un film "superb despre geniul lui Eminescu, Creangă, Ilie Cioara sau Eliade/Cioran" şi filmul care l-au făcut românii despre geniile lor se numeşte "Las fierbinţi sau mai nou "Liber ca pasărea cerului". Oare de ce suntem atât de batjocoritori şi zeflemişti, arătând cât suntem de proşti când vine vorba despre români dar când vine vorba despre alţii îi ridicăm la cer? Se pare ca nici măcar un Sergiu Nicolaescu nu mai are România, sau geniul lui Eminescu nu mai e de interes naţional cultural, spiritual chiar ca să nu mai zic şcolar.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A noastră istorie amputată

Suntem un neam care a scris istoria
Am apărut pe-acest pământ de mult
Pentru a cunoaşte gloria
Venim din tracii ce prin Troia au trecut

Noi suntem cei ce s-au împotrivit Imperiului roman
Cu preţul vieţii am luptat să întemeiem un neam
Şi am avut un Mircea, un Ştefan sau Mihai zis şi Viteazul
Duşmanii l-au ucis pe el dar nu şi crezul

Şi jertfa lor ne face pe toţi a plânge
Pentru un neam cu o istorie scăldată-n sânge
În sânge de copii şi mame
Şi-am suferit de boli şi de foame

Am renăscut în secolul douăzeci
Întru credinţă am jurat pe veci
Să fie bine pentru noi şi ţară
Aşa a apărut o generaţie rară

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lettre a un ami d'autre temps ajungerea la impalpabilul dialog al sinelui cu sinele

vremea miracolelor se sfârşise
şi eu te conduceam pe ultimul drum al fiinţei
exact aşa cum parmenide a definit fiinţa
mi-a fost greu să nu plâng atunci
ştiind că nu te voi mai revedea
decât printre marile canoane
care formează un om
îl dărâmă
& -l fac să rămână pentru veşnicie
aşa cum blaga a definit veşnicia
nu ştiu de ce noica se îndeletnicea cu blaga
servind o supă cu tăieţei de casă la cantina pe care tu ţi-o doreai
ca fiind a săracilor pe atunci eram bieţii studenţi din regie
acum e facultatea de filosofie pe care eu mi-o imaginez cu mintea îndrăgostitului
de –atunci când de la 5.10 dimineaţa îmi exersam
marţial
ca şi cum nu m-aş pregătit să nu mor pământean
un fel de gimnice genii împins de o forţă cu mult mai mare
pentru mine facultatea de filozofie fiind cea mai frumoasă
clădire din lume cu patru aripi planând peste princeton

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ens

(gratitudine celor care m-au făcut să reuşesc)

îmi era greu să-mi amintesc
erai atâta de frumoasă
te luasem de mână
& trecutul mă-ntorsese-n junglă rupând din mine cornuri de rinocer
dis-de-dimineaţă semănam cu nichita teza ta de licenţă
foarte originală foarte original fusese nichita & numai eu dintre toţi ai lui
mari poeţi ai lumii te sărutasem & păşisem pe holurile din puşkin
actualmente titu maiorescu pe nedrept
la-ba-e
o vară-ntreagă am locuit pe acea stradă
să văd cine-i pronunţă numele cu valoarea valorii
mereu numele
deveniseşi partea mea de sartre jean-paul
spuneai că semăn perfect
lui voltaire
deschizând fără să vreau cancelarii
luişi

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!