Chiar de-ar avea toate meritele, ambițiosul nu poate fi onest decât la suprafață. Nu vă încredeți decât în indiferenți.
Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată n-am avut încredere în cei care-mi seamănă. Iubesc naivitatea, forța, nerozia, amabilitatea; și detest înfrigurarea, duplicitatea, versatilitatea etc, defecte pe care le înțeleg dinlăuntru.
Emil Cioran în Caietul de la Talamanca (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă niciodată n-am avut încredere în Freud, de vină este tatăl meu: îi povestea mamei visele de peste noapte și îmi strica în felul ăsta toate diminețile.
Emil Cioran în Mărturisiri și anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am prostul obicei de a răspunde la scrisori. Așa am devenit victima unei mulțimi de pisălogi. E drept că, pe de altă parte, cine nu-mi răspunde la scrisori a terminat-o cu mine. Nu am nicio încredere în el și nu-i iert bădărănia sau neglijența.
Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O regulă de conduită: să nu ne încredem în cei ce suferă, să ne temem de oricine a zăcut multă vreme la pat. Dorința tainică a bolnavului este ca toată lumea să fie bolnavă, iar a celui care agonizează, ca toată lumea să fie în agonie.
Emil Cioran în Căderea în timp, Despre boală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cu sălbăticia impetuoasă a resurselor neexploatate din mine și cu încrederea patimilor comprimate, să înghit lumină și întuneric pentru orgia mea lăuntrică, pentru voluptățile și chinurile haosului meu, pentru tragicele încântări ale deznădejdii și ale bucuriilor mele ultime.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricare i-ar fi meritele, un om sănătos ne dezamăgește întotdeauna. E cu neputință să-i acorzi cea mai mică încredere, să vezi în spusele lui altceva decât pretexte sau acrobații verbale. Experiența chinului, singura care conferă o anumită greutate cuvintelor noastre, îi lipsește, după cum îi lipsește și imaginația nefericirii, fără de care nimeni nu poate comunica cu aceste ființe separate: bolnavii; este adevărat că dacă ar poseda-o, n-ar mai fi sănătos.
Emil Cioran în Căderea în timp, Despre boală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi om e o dramă; a fi evreu este una în plus. De aceea, evreul are privilegiul de a trăi de două ori condiția umană. El reprezintă existența prin excelență separată sau, pentru a folosi o expresie prin care teologii îl califică pe Dumnezeu, este absolut-altul. Conștient de singularitatea sa, o are-n minte neîncetat și niciodată nu uită de sine; de aici aerul lui stingherit, crispat sau afișând o falsă încredere de sine, atât de frecvent la cei ce poartă povara unei taine. În loc să fie mândru de obârșia lui, să și-o înscrie pe frunte, s-o strige-n gura mare, el o ascunde: ci soarta lui, fără pereche, nu-l îndreptățește oare să privească de sus gloata umană?
Emil Cioran în Ispita de a exista, Un popor de singuratici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Emil Cioran despre încredere, adresa este: