Emil Cioran despre indiferenţă

Totul este patologic, cu excepţia indiferenţei.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul, părăsind indiferenţa originară, şi-a luat Timpul ca pseudonim.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar de-ar avea toate meritele, ambiţiosul nu poate fi onest decât la suprafaţă. Nu vă încredeţi decât în indiferenţi.

Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fi sigur că mântuirea mi-e indiferentă, aş fi de departe cel mai fericit om care-a fost vreodată.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta vreme cât rămânem înlăuntrul timpului, avem semeni cu care intrăm în rivalitate; de îndată ce nu mai suntem acolo, tot ce fac şi tot ce pot crede despre noi ne lasă indiferenţi, pentru că suntem atât de desprinşi de ei şi de noi înşine, încât a produce o operă sau a ne gândi numai la asta ne pare zadarnic sau bizar.

Emil Cioran în Căderea în timp, Să cazi din timp...
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum faptul de a procrea presupune o rărăcire monstruoasă, e sigur că dacă am deveni înţelepţi, adică indiferenţi faţă de soarta speciei, am păstra din ea doar câteva eşantioane, la fel cum se conservă specimene de animale pe cale de dispariţie. Să punem stavilă cărnii, să încercăm să-i frângem fiorosul avânt. Asistăm la o adevărată molimă de viaţă, la o inflaţie de chipuri. Unde şi cum să mai rămâi singur cu Dumnezeu?

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi credinţa un leagăn cald, s-ar mai naşte vreun exces şi-am mai cunoaşte nebuniile fără nume ce o însoţesc? A fi înşelat de Dumnezeu! Decepţiile amorului ceresc, trădările repetate ale Amantului suprem întrec dramele erosului terestru! Aş prefera să am o mie de inimi de cavaleri medievali nefericiţi în dragoste decât una cu flăcările lângă indiferenţa Divinităţii. Cruntă răzbunare va răsturna tăriile!

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin orice poţi cădea în lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci când iubirii tale i s-ar răspunde cu dispreţ sau indiferenţă, când toţi oamenii te-ar abandona şi când singurătatea ta ar fi suprema părăsire, toate razele iubirii tale ce n-au putut pătrunde în alţii ca să-i lumineze sau să le facă întunericul mai misterios, se vor răsfrânge şi se vor reîntoarce în tine, pentru ca în clipa ultimei părăsiri strălucirile lor să te facă numai lumină şi văpăile lor numai căldură.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primejdios să afişezi indiferenţa, când nu-i eşti predestinat: pierzi astfel multe defecte preţioase, necesare împlinirii unei opere. A ne scutura de bătrânul om din noi înseamnă a ne lipsi de propria noastră substanţă, a ne înfunda de bună voie în impasul purităţii. Fără aportul trecutului nostru, al mocirlei noastre, al corupţiei noastre atât recente cât şi originare, spiritul şomează. Vai de cel ce nu-şi sacrifică mântuirea!

Emil Cioran în Căderea în timp, Dorinţa şi oroarea de glorie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două căi se deschid în faţa bărbatului şi a femeii: ferocitatea şi indiferenţa. Totul ne arată că o vor alege pe cea de-a doua, că nu va avea loc, între ei, nicio lămurire a lucrurilor şi nicio despărţire, că vor continua să se tot îndepărteze unul de celălalt, că pederastia şi onanismul, propuse de şcoli şi de temple, vor cuprinde mulţimile, că o sumă de vicii desfiinţate vor fi puse din nou în vigoare şi că se va recurge la procedee ştiinţifice pentru a suplini randamentul spasmului şi blestemul cuplului.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi un arbore într-o zi imobilă cu soare şi când frunzele par broderii ale unei inimi în primăvară şi veţi înţelege că toate problemele devin fade în faţa creşterii indiferente a naturii, a inconştienţei ei, în afară de care totul e durere, blestem şi spirit. Sau când ai norocul şi nenorocul să priveşti zilnic un brad ce se înalţă în faţa casei ca o tăgăduire şi o demonstraţie a vieţii împotriva ei însăşi, inutilitatea efortului îţi apare zdrobitoare, şi ai vrea să te subjuge viaţa fără de nume a naturii. Cine n-a invidiat niciodată plantele, nu ştie ce înseamnă teroarea conştiinţei. Slăbiciunea pentru natură pleacă din oroarea de conştiinţă. Spiritul nu-ţi mai spune nimic şi iubeşti atunci lipsa de întrebări şi de răspunsuri ale plantei.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!