Emil Cioran despre insomnie

insomnie

Insomnia e singura formă de eroism compatibilă cu patul.

definiţie clasică de Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, La izvoarele vidului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

absurditate

Absurditatea este insomnia unei erori, eşuarea dramatică a unui paradox.

definiţie celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o mare, o infinită legătură între insomnie şi disperare.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom astâmpăra vreodată insomnia umbrelor şi adormi-vom cândva întunericul? Neastâmpărul nopţilor, al tuturor nopţilor - prin care respiră mâhnirea şi cazna - a săpat şanţuri în care putrezesc hoiturile amintirii.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lespede a acoperit trei zile insomnia lui Isus. Căci nu-mi pot închipui un Dumnezeu mort care să nu-şi privească moartea.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trecut pe lângă extaz, ba chiar l-am cunoscut de 3-4 ori în viaţă... Acest gen de experienţă a devenit foarte rar. Căci stările extatice (sau quasi) pe care le-am trăit în viaţa mea erau legate de insomniile mele.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecătorii semănau cu nişte automate; nici unul nu părea viu, toţi păreau împinşi de un resort nevăzut... Nu e prima dată când, după insomnie, am această impresie de lume încremenită, golită de viaţă... fiind eu însumi un spectru, cum aş putea să văd în ceilalţi semnele realităţii?

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lucruri care au contat enorm în viaţa mea: muzica şi mistica (deci extazul) – şi care se îndepărtează... Între douăzeci şi douăzeci şi cinci de ani, orgie a amândurora. Pasiunea pentru ele era legată de insomniile mele. Nervi incandescenţi, întinşi să plesnească în fiece clipă, pofta de a plânge dintr-o fericire insuportabilă. Toate au fost înlocuite de acreală, de zbucium, de scepticism şi de anxietate. Pe scurt, o scădere a temperaturii lăuntrice – singura explicaţie că mai sunt în viaţă. Căci dacă era să rămân în starea aceea de ebuliţie, de mult mi-aş fi ieşit din minţi.

Emil Cioran în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!