Ca psiholog, consideri pe toți ceilalți oameni părți din tine, frânturi ale ființei tale. Și în disprețul pe care orice psiholog îl are pentru oameni este o secretă și o infinită autoironie. Nimeni nu face psihologie din iubire, ci dintr-o pornire sadică de a nulifica pe altul prin cunoașterea fondului său intim, de a dezbrăca de misterul care, asemenea unei aureole, nimbează pe celelalte ființe.
Emil Cioran în Principiul satanic în suferință
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la O mie de ani de războaie au întărit Occidentul; o sută de ani de "psihologie" l-au adus la marginea prăpastiei.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Nu ești un psiholog bun dacă tu însuți nu ești un subiect de studiat, dacă materialul tău psihic nu oferă zilnic o complexitate și un inedit care să excite curiozitatea ta continuă.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărurile mor psihologic, nu formal; ele își mențin valabilitatea, continuând nonviața formelor, deși pot să nu mai fie valabile pentru nimeni.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arta de a fi psiholog nu se învață, ci se trăiește și se experimentează, deoarece nu există un complex de canoane care să-ți dea cheia misterelor psihice, a structurilor diferențiale ale vieții sufletești.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a fi psiholog trebuie să fii atât de nefericit, încât să pricepi fericirea și atât de rafinat, încât să poți deveni oricând barbar; iar disperarea în care trăiești să aibă totdeauna atâta ardoare, încât să nu știi dacă trăiești în pustiu sau în flăcări.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- spovedanie
- Spovedania: viol al conștiințelor făptuit în numele cerului. Ca și celălalt viol - analiza psihologică! Laicizată, prostituată, spovedania se va practica la colț de stradă, cât de curând: cu excepția câtorva criminali, toată lumea tânjește să aibă un suflet public, un suflet-afiș.
definiție celebră de Emil Cioran în Ispita de a exista, Scrisoare despre câteva impasuri (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psiholog neîntrecut, preotul este exemplul uman cu cele mai puține iluzii, incapabil - prin meserie - să acorde semenilor săi un credit cât de mic; de aici aerul lui complice, șiretenia, blândețea prefăcută și cinismul profund. Aceia dintre ei - un număr cu adevărat neînsemnat - care-au pășit pe drumul sfințeniei, n-ar fi făcut-o dacă-și priveau mai atent enoriașii: au fost niște rătăciți, niște răi preoți, incapabili să trăiască în chip de spectatori - și profitori - ai păcatului originar.
Emil Cioran în Ispita de a exista, Furii și resemnări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Emil Cioran despre psihologie, adresa este: