Emil Utalea despre tăcere

Codrii seculari

Calc prin codrii seculari
Printr-un taciturn sobor,
Al strămoşilor stejari,
Pe pământul dacilor.

În aer un zumzet fin
Arde iarba verde-n vânt
Chiar izvoarele suspin'
Dor în ape înecând.

Cântă păsări sus pe ram,
Triluri vechi, nemuritoare
Şi nevoia unui neam
Printre stele căzătoare.

Noaptea luna străluceşte
Codrii dorm uitaţi de timp,
Cu lumina-i ce vopseşte,
Zilele din anotimp.

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Utalea (10 august 2019)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de noiembrie

Noapte de noiembrie, orologiu iar bate
Tresar aţipit la fereastra odăii
Ale pinului ramuri pocnesc îngheţate,
De vifor ce urlă la marginea văii.

Din munte coboară pe rază de lună,
Urme de lup adâncite prin nea
În casă tăcere când codrul răsună
Din pragul de iarnă geroasă şi grea.

Pe creste golaşe se plimbă un astru,
În a brazilor trupuri s-ascunde
Al spaţiului cosmic şi veşnic sihastru,
Ce-şi face culcuşul în munte.

A nopţii viforniţă pe trupuri adună
Sărace, de toamnă golite,
Cu palme uscate şi straie de brumă,
Făpturi de noiembrie-albite.

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era

Era-nceput de toamnă, pe pajişti adiind
Şi frunze se-aprindeau prin părul tău bălai,
Iar chipul tău iubit ce-n soare îl scăldai
În suflet mi-alerga, prin vale rătăcind.

Era-nceput de toamnă cu stoluri călătoare,
Cu struguri copţi în vii şi nucul fremătând
Sub care aţipeam în curtea mea visând
La ochii de smarald şi buzele odoare.

Era-nceput de toamnă, iar greierii cântau,
Dar eu cu ochii-nchişi gândeam să te sărut,
Sperând ascuns în suflet că şi tu ai fi vrut
Şi vântu' ascultam şi toamna te-aşteptam.

Era-nceput de iarnă când însă ai apărut
Din vise infinite, din nori şi fulgi de nea
La fel cum te vedeam în gând pe strada mea
Şi cum tu niciodată nu cred că ai ştiut.

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Aleargă nebune Prin noapte, prin ploi Prea multe nevoi Şi clipele bune.
Rămâne un nor În noaptea tăcută, Când vine o ciută În crâng la izvor.
Pe drum infinit Se-nneacă în mare Fărâme din soare Lucind l-asfinţit.
Tăcut-au şi vrăbii În noaptea cu stele, Din basme cu iele, Piraţi şi corăbii.
Se scurge şi timpu', Născând generaţii Şi mor alte naţii, Ca şi anotimpu'.
Privesc iară cum Se-ntunecă zarea, La fel ca şi marea În vuiet de tun.
Se- nvolbură ceruri Mereu în răstimpuri, Din antice timpuri Cu cruntele geruri.
Oceanul de gânduri Îmi zboară spre veri Şi recile ierni, Spre alte pământuri.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte blândă

Noapte blândă, liniştită
Ce-mi inspiri versuri şi rime
Nu pleca de lângă mine
De luceafăr blond vrăjită!

De privesc din nou la stele
Ascultând tăcerea ta,
Tu iar zbori prin casa mea
Ca o caldă adiere.

Luna pare obosită
Moţăind pe-un palid nor,
Noaptea se stinge de dor
Şi lumină izgonită.

Pleci acum după o vreme
Să-i fi astrului iubită,
Noapte blândă, liniştită
Nu pleca aşa devreme!

poezie de Emil Utalea (5 noiembrie 2020)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multe nopţi

Multe nopţi am tot visat
Chip din stele ce-l furam,
Multe nopţi iar am uitat
Că visam.

Plânge luna prin fereastră
C-o ignor în continuare,
Al meu dor în noaptea albastră
Când răsare.

Gânduri noi şi amintiri
Sufletu'-mi apasă,
Din oceanul de sclipiri
Hai acasă!

Te aştept demult să-mi iei
Doruri şi tăceri,
Se desprind zâne din tei
Sau păreri?

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!