Evelin L. Ş. Andrei despre suflet

O inimă tot ca şi tine

Ţi-am dăruit, superbă fată, o inimă tot ca şi tine.
Cu strălucirea inocenţei, asemeni clipelor senine
În care sufletul ne cântă, trăirea sfântă care vine
Din dragostea ce-i tot mai rară, căci mulţi o ţin doar pentru sine.

Şi-n toată-această dăruire, mi-am pus şi suflet şi gândire.
Nu mai am teama unui mâine, ce ar putea ca din privire
Să-mi fure singura dovadă că nu trăiesc în rătăcire.
Mă-ncred cu totul în iubire. E drumul către mântuire.

Nu ştiu alt leac pentru orbirea, în care omenirea tinde,
Să se scufunde tot mai lacom, cu sufletele sângerânde —
De parcă-i este scris pe frunte, să se hrănească cu osânde
Şi să nu aibă ca variantă, hrănirea inimii flămânde.

Eu am ales să cred în şansa ce ni se dă spre vindecare
Prin frumuseţea ce ne paşte, când vieţii-i oferim iertare.
Şi am ales să-ţi fiu cu totul, fără să-mi pese de urmare.
Priveşte doar, superbă fată, divinul cum din noi răsare.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor mei

Caut în lumea voastră claritate,
Dar nu o văd. Nu ştiu când a apus.
Văd doar banalitatea, căci e sus, —
Cum vă umbreşte har şi demnitate.

Aceste lumi virtuale v-au sedus
Şi v-au privat, nu doar de libertate,
Ci şi de ale minţii nestemate,
Iar sufletul, e cu atât mai dus.

Ce-ar zice Eminescu despre voi,
De v-ar citi schiloadele poeme?
Sub preşul artei voastre-i doar gunoi.

Aud lipsa trăirii-n vers cum geme.
Vă vreţi clasici a fi? Nu mai fiţi noi!
Frumosul se trăieşte, nu se "screme".

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amalgam

Bate vântul, frunză-i omul,
Vântu'-i moartea, viaţa-i pomul.

Nemurirea doar adie,
Mişcă-a lumii grea mândrie...

Peste lume, ca o ploaie,
Cad din suflete gunoaie

Şi se-aşază pe tristeţe,
Aşteptând ceva să-nveţe.

Fulgi se-aştern pe inimioară,
Îngheţând-o-a mia oară...

A apus lumina-n minte,
Bezna e tot mai fierbinte...

Seacă un ocean de lupte
Pentru câte sunt făcute

[...] Citeşte tot

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există scuză-n lume...

Frumuseţea n-are margini când în suflet soare este,
Când, expus absurdităţii, printre semeni, nu pici teste
Şi, în loc să adânceşti golu'-n tine şi în lume,
Tu, din viaţă, prin iubire, reuşeşti să-ţi faci un nume.

Ăsta-i drumul care duce spre lumina dezrobirii,
Singurul care te-ntoarce de pe calea rătăcirii:
Bunătatea, simplitatea, dragostea, credinţa, zelul
De-a te rupe din mulţime, nemuririi-ai urma ţelul.

Restul sunt doar aparenţe, amăgiri alambicate
Şi făcute să îi pună sufletului beţe-n roate.
Nu-i nici pe departe viaţa cum o vede omul care,
S-a lăsat pradă ispitei de-a trăi în hibernare.

Nimic nu-i ceea ce pare, din câte vânează gloata.
Răul e hrănit de om, nu este de vină soarta.
Nu există scuză-n lume pentru ce e rău sau bine.
De noi toţi depind acestea. Şi de mine, şi de tine.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trist decor

Te-agăţi naiv de viitor cu gândul tău măreţ şi bun...
Poet al timpului nebun, ai face bine să mă crezi:
Mulţimea-n care mistuieşti îţi va preface visu'-n scrum.
Apocalipsa a-nceput în sufletele verzi.

Trăim în lumea umbrelor, nimic din tot ce este sfânt
Nu vom mai întâlni prin cânt — şi multe se vor pierde.
Încearcă doar să intuieşti, chiar dincolo de-al meu cuvânt,
Şi să te bucuri că mai poţi în suflet să fii verde.

Devine tot mai plumburiu, iar omul ce credeam că-l ştiu,
Nu te mai vrea la fel de viu, cum arta ta o cere.
Trăirea ce o vrei ca leac, va fi târâtă în pustiu,
Măcelărită-n mod barbar. Redusă la tăcere.

Deja se poate observa imensul gol din ochii lor
Şi cum, în acest trist decor, devin simple obiecte.
Se pierde suflet şi-adevăr şi-ncet îţi pierzi şi tu din zbor,
Dar ăsta-i mersul — nu te poţi împotrivi, poete...

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi-te, mie...

Vreau să îţi simt culorile de-aproape.
Nu mai fugi — prea mult frumos e-n tine.
Dă-i voie să ajungă şi la mine
Şi inima-mi nu-l va lăsa să scape.

De ce să te ascunzi de tot ce vine?
Tu ştii prea bine că n-o să te-ngroape...
De ce trăirea să nu ţi se-adape
Din tot ce e menit să-ţi facă bine?

Dă voie sufletului tău să fie
Întreg cum i-a fost dat dintotdeauna.
Nu-l ţine pasăre în colivie —

Căci inima-ţi va face pe nebuna...
Tânjeşti după o fericire vie?
Dă-mi-te mie, pentru totdeauna...

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsă de esenţă

Libertatea-i de faţadă, când mintea nu poa' să vadă
Adevărul din mulţime ce se vrea ascuns de tine.
Ascunzându-se de-oricine, ce s-a-ndepărtat de sine
Şi trăind privind în spate, nu se uită mai departe.

E o modă care stoarce, chiar şi minţile dibace —
Şi de suflet şi de minte. Îi transformă în cuvinte
Care în timp nu persistă, fiindcă sensul nu există.
Există doar aparenţă şi-asta n-are aderenţă.

Totul pentru orice fiinţă, se opreşte la conştiinţă.
Ce dacă acum peisajul, se vrea-n rând cu ambalajul?
Mai târziu, inevitabil, conţinutu-i preferabil.
Nu poate nicicând da roade, sufletul care decade.

Degeaba se umflă-n pene, pentru el e prea devreme
Să-şi conştientizeze drumul, "arta" fiindu-i precum fumul
Tras în piept de neputinţă, risipit în neştiinţă.
Se-alege doar cu mândria că nu şi-a văzut prostia.

[...] Citeşte tot

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai iartă încă un copil...

Mi-e frică de-ntuneric, Doamne,
Nu-mi lua lumina ce-o mai am,
Ci iartă-mă, cu tot cu neam,
Fii blând şi bun cu mine, Doamne!

La Tine-s toate cu putinţă.
Mai iartă încă un copil,
Risipitor şi pueril,
Aducător de suferinţă.

Ştiu că îmi poţi citi în suflet
Şi mă încred că-i unul bun.
Nu mă lăsa s-ajung nebun,
Prin rătăcirea mea din umblet.

Eu îţi râvnesc Împărăţia,
Nu prin durere şi suspin.
De bună voie vreau să vin
Şi să-ţi slăvesc Mărinimia.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desfrâu

Vorbesc despre iubire-n poezii,
Dar cât îi înţeleg, oare, esenţa,
Când îmi împart cu-atâtea dependenţa
De câte sufletul n-ar vrea a şti?!

Începe să m-apese aparenţa
Şi simt că nu mă pot împotrivi.
Încet, inima prinde-a se trezi
Şi tot mai clară mi-e acum demenţa.

Câtă orbire, câte rătăciri...
Sunt fără scuză-n faţa fericirii.
Credinţa mea în falsele-mpliniri,

M-a risipit pe căile pieirii.
Mă iau în coarne-aceste amintiri
Şi încă mă expun nenorocirii.

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revers

Meriţi din plin cumplitul dor
Şi să trăiesc la tine-n gând.
Să vezi şi tu cum e, plângând,
S-auzi al inimii sonor.

Să vrei mai mult şi să nu poţi,
Nici să deguşti, nici să cuprinzi.
Trecutului să i te vinzi,
Şi umbra să mi-o simţi în toţi.

Ţi-am zis şi-ai refuzat să crezi...
Ţi-s ochii-acum de plânset beţi.
E rândul tău să mă regreţi.
Când cauţi doar câştigul, pierzi.

Nu mă mai dori, nu te mai chem.
Rămâi acolo unde eşti.
Nu ai ştiut să preţuieşti
Al sufletului meu poem.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderi

Nu eu v-am cucerit, ci golurile
În care aţi căzut din voi, în mine —
Împinse tot de hăuri şi ruine,
Pentru-a vă lua de bune rolurile.

Sfârşim înfometaţi de-acelaşi bine,
Prădându-ne singuri comorile
Şi ne minţim, în timp ce stolurile
De adevăruri, ne devin străine.

Farmecul meu de piatră vă ştirbeşte —
Tăişul inimii vi-l compromite.
Veniţi doar să plecaţi şi mai orbeşte

Spre noi genuni ce mintea v-o înghite
Şi sufletul naiv vi-l risipeşte.
Ce armă-am devenit, iar voi — ce ţinte!

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăire

Ce nostalgii-mi provoci, de nu ai spune,
Că nici n-am apucat să te trăiesc.
Şi parcă de o viaţă te iubesc,
Şi parcă m-ai lăsat singur pe lume...

Aşa mă simt — şi-mi pare chiar firesc.
În suflet, umbra ta, mi-a lăsat urme,
Iar inima refuză să-şi asume
Al ei avânt naiv — copilăresc.

Ceva în mine, încă te mai speră.
Încă îţi simt dorinţa de a-mi fi...
Şi nici dorinţa mea nu-i efemeră,

Căci te visez în fiecare zi
Cu ochii larg deschişi. Ce atmosferă
Mi-aduci în suflet! — Nu m-aş mai trezi...

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ca şi voi...

Mi-e împietrirea sânge de reptilă
Şi-asemenea îmi pare azi tot omul,
Sau poate că, aşa doreşte Domnul:
De noi, s-ajungem să ne fie silă.

Mă simt în suflet mic, precum atomul...
Întreaga lume-mi pare instabilă.
Şi nu mai văd din cer un strop de milă,
Din ignoranţă să ne-alunge somnul.

Tot ca şi voi, stăpân sunt peste zile,
Dar beznele îmi domină trăirea.
Mi se reflectă iadul în pupile —

Acelaşi foc vă domină privirea.
Din cartea vieţii noastre smulgem file,
Pe-acelea unde-i scrisă nemurirea.

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adâncire

Un gol imens se-ascunde-n ochii tăi,
Dar ei privesc doar strălucirea-n floare
Şi o percep a fi nemuritoare,
Nu iau în seamă-ai timpului călăi.

Nu pot să înţeleagă-a ta visare,
Nu ştiu c-ascunzi în suflet vânătăi,
Că te-ai împrăştiat pe-atâtea căi...
O ştii doar tu. Pe restul nu îi doare.

Ei urmăresc sterila umbră-a clipei,
Pe care, sunt convinşi, că o slujeşti.
Şi cum trăiesc în braţele risipei,
Te văd de-al lor — şi nu ceea ce eşti.

Îţi plânge inima pe buza râpei,
În care, -ncet, dar sigur, te-adânceşti...

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o viaţă distanţă

Fetiţa-aceea, mică şi plăpândă,
Ce după fluturi sta mereu la pândă,
Să-i prindă şi să îi sporească-n visul
Unde, ştiu sigur, îi eram trimisul.

Azi, este mare, nu mai prinde fluturi.
În vise, nu îi mai răpesc săruturi.
Distanţa dintre noi — covârşitoare.
Când o privesc de-aproape, doare tare.

Îi înţeleg răceala foarte bine —
Golul acesta n-a depins de mine,
E un secret ce-l ştie numai viaţa,
Cum să înlocuieşti focul cu gheaţa.

Ceva, cândva, a smuls din ea copilul
Şi l-a înlocuit cu inutilul.
A dus la coş tot ce a strâns în clipe,
Când n-a avut curaj să le-nfiripe.

[...] Citeşte tot

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi (15 noiembrie 2021)
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş trăi

Cum n-am trăit cu nimeni, te-aş trăi.
În tine-ar înflori buchete-ntregi
De frumuseţi ce nu s-ar ofili
Şi ai avea mereu ce să culegi.

În spate, am lăsa doar veşnicii —
A vieţii poezie ne-ar fi sacră
Şi mulţi care din urmă ar veni,
Iubirea şi-ar urca-n a noastră arcă.

Te-aş învăţa-mplinirea pe de rost
Şi ai abandona bătrâna-ţi haină.
N-ar mai conta nimic din ce a fost,
N-am mai lăsa să scape nicio taină.

Şi zilnic am vâna noi nemuriri,
Lumi noi am cuceri cu-a noastră vrajă.
Am fi esenţa-aceleiaşi trăiri
Şi-n suflet, fericirea, ne-ar fi strajă.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem ne leagă şi minuni (glosă)

Purtăm în noi şi iad şi rai,
Blestem ne leagă şi minuni,
Ne-ngroapă-al cărnii putregai
Cu adevăruri şi minciuni.
E greu să nu i te supui —
Al vieţii gust este divin.
Cu cât suntem mai nesătui,
Cu-atât suntem mai plini de chin.

Ne rătăcim şi revenim,
Murim şi înviem, din nou...
Biet suflet, îl nesocotim,
Dar este singurul erou,
Care ne sare-n ajutor,
Când sorţii-i devenim cobai
Şi împietririi viitor.
Purtăm în noi şi iad şi rai.

E grea povara de-a fi om,
Căci crucii ce o-ngreunăm,

[...] Citeşte tot

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotărâre

Am crescut în mine-un şarpe,
Lung cât poftele-mi groteşti
După cele pământeşti,
Prin înfrângeri să mă poarte.

Gustările-i preferate,
N-au lipsit din colţii lui.
Anii tineri, nesătui,
I-am hrănit doar cu păcate.

Într-un colţişor de sine,
Am crescut şi-un miel plăpând
Care, încă, e flămând,
Aşteptând printre ruine —

Codrii să-mi răsară-n suflet.
Iar prin verdele-mi lăuntric,
Să se piardă, puiul mic,
În trăiri, simţiri, în cuget.

[...] Citeşte tot

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai cunosc subtilul, iar simplitatea cu atât mai puţin. Prea mulţi nu mai sunt capabili să citească printre rânduri ceea ce merită a fi citit. Plăcerea şi fala lor se raportează la prostie, la iluzii, la nimic din ceea ce hrăneşte mintea şi sufletul. E la modă să te minţi şi să promovezi mizeria din tine, în timp ce o îmbrăţişezi pe a altora; e la modă mârşăvia şi pupincurismul! Până şi lumea culturii a decăzut. De fapt, de aici porneşte un rău şi mai mare decât mediocritatea de zi cu zi. Totul se întâmplă pe dos. Măcar trăirea reală dacă ar fi rămas în lumina reflectoarelor, pozitivă sau negativă, dar care să poată fi rezumată la adevăr şi realitate, nu la ipocrizie şi virtual. Totul a devenit sec şi banal, din păcate, iar profunzimea majorităţii de acestea depind.

citat din Evelin L. Ş. Andrei
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-ai fi tu, femeie...

Dacă n-ai fi tu, femeie, n-ar mai exista poeţi;
Nimeni n-ar mai vrea în viaţă şansa unei alte vieţi.
N-am mai şti ce e frumosul, am lua totul drept infern.
Poate însuşi Domnul nostru, n-ar mai vrea a fi etern.

Dacă n-ai fi tu, femeie, ne-ar fi inima de sloi —
N-am mai şti ce este teama, de atâta moarte-n noi...
Ne-am urî că existăm, am visa numai pieirea.
Deşi, încă mă întreb, care ne-ar fi fost menirea?!

Dacă n-ai fi tu, femeie, am trăi într-un război —
Cu creaţia Divină şi ne-am duce la gunoi
Sufletul, de bună voie. Cine-ar mai râvni trăirea
Plânsului ce-ar inunda, contopit cu nemurirea?

Dacă n-ai fi tu, femeie, ar fi ca şi cum n-am fi.
Dar exişti şi lumea noastră are pentru ce trăi.
Tu eşti viaţă, eşti iubire, eşti un rost superior...
Fără tine, omenirea ar fi fără viitor.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!