Evelin L. Ş. Andrei despre poezie

Vă las pe voi să fiţi poeţi

Vă las pe voi să fiţi sofisticaţi,
Lăsaţi-mă pe mine cu simţirea.
Mi-e versul vrednic, nu mimez trăirea,
Nu mă complic precum vă complicaţi.

Refuz să scriu lumii cu-nchipuirea,
Prostind minuţios atâţia fraţi.
Vă place, ştiu, în fund a fi pupaţi,
E ceea ce v-aduce împlinirea.

Lectura-n plus nu poate-ascunde golul —
Nici de trăiri, dar nici de omenie.
Şi chiar şi-aşa, tot nu mă-ncântă rolul
De-a fi poet. — Mai bine poezie.

E drumul clar, dar eu prefer ocolul,
Păstrând distanţa de ipocrizie...

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor mei

Caut în lumea voastră claritate,
Dar nu o văd. Nu ştiu când a apus.
Văd doar banalitatea, căci e sus, —
Cum vă umbreşte har şi demnitate.

Aceste lumi virtuale v-au sedus
Şi v-au privat, nu doar de libertate,
Ci şi de ale minţii nestemate,
Iar sufletul, e cu atât mai dus.

Ce-ar zice Eminescu despre voi,
De v-ar citi schiloadele poeme?
Sub preşul artei voastre-i doar gunoi.

Aud lipsa trăirii-n vers cum geme.
Vă vreţi clasici a fi? Nu mai fiţi noi!
Frumosul se trăieşte, nu se "screme".

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul meu naiv...

Cât timp poeţii vor muri săraci —
Şi ţara va avea aceeaşi soartă.
Asta atrage conştiinţa moartă,
Prăpădul omenirii-n care zaci.

Nu te mira că baţi din poartă-n poartă
Şi că nu strângi decât gunoi în saci.
Ai neglijat şi n-ai vrut să te-mpaci
Cu mintea, -a cărei lipsă nu te iartă.

Românul meu naiv, din tată-n fiu,
Care mă faci să-ţi scriu nenorocirea,
Trezeşte-te, încă nu-i prea târziu,

Acestui neam să-i recâştigi menirea.
Nu îi lăsa să-ţi bage în sicriu
Credinţa, moştenirea, mântuirea.

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amalgam

Bate vântul, frunză-i omul,
Vântu'-i moartea, viaţa-i pomul.

Nemurirea doar adie,
Mişcă-a lumii grea mândrie...

Peste lume, ca o ploaie,
Cad din suflete gunoaie

Şi se-aşază pe tristeţe,
Aşteptând ceva să-nveţe.

Fulgi se-aştern pe inimioară,
Îngheţând-o-a mia oară...

A apus lumina-n minte,
Bezna e tot mai fierbinte...

Seacă un ocean de lupte
Pentru câte sunt făcute

[...] Citeşte tot

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trist decor

Te-agăţi naiv de viitor cu gândul tău măreţ şi bun...
Poet al timpului nebun, ai face bine să mă crezi:
Mulţimea-n care mistuieşti îţi va preface visu'-n scrum.
Apocalipsa a-nceput în sufletele verzi.

Trăim în lumea umbrelor, nimic din tot ce este sfânt
Nu vom mai întâlni prin cânt — şi multe se vor pierde.
Încearcă doar să intuieşti, chiar dincolo de-al meu cuvânt,
Şi să te bucuri că mai poţi în suflet să fii verde.

Devine tot mai plumburiu, iar omul ce credeam că-l ştiu,
Nu te mai vrea la fel de viu, cum arta ta o cere.
Trăirea ce o vrei ca leac, va fi târâtă în pustiu,
Măcelărită-n mod barbar. Redusă la tăcere.

Deja se poate observa imensul gol din ochii lor
Şi cum, în acest trist decor, devin simple obiecte.
Se pierde suflet şi-adevăr şi-ncet îţi pierzi şi tu din zbor,
Dar ăsta-i mersul — nu te poţi împotrivi, poete...

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naivitate II

Ce chin să-i fii şi să nu-ţi fie...
Să nu mai poţi simţi cum te râvnim,
Noi toţi, cei ce am vrea să-ţi devenim
Eliberarea din sclavie.

Cum poţi trăi în colivie,
Când tot frumosul e de partea ta?!
Şi-atâtea inimi demne, ca şi-a mea,
Te-ar scrie pentru veşnicie.

De ce te-ai stinge-n tragedie
Lângă un rău ce nu e necesar?!
Nu poţi schimba ce este în zadar.
Iubirea nu e agonie.

De unde-atâta sărăcie,
În inima ce-o vrei şi nu te vrea?
În felu'-acesta rişti s-ajungi ca ea,
O altă tristă poezie.

[...] Citeşte tot

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desfrâu

Vorbesc despre iubire-n poezii,
Dar cât îi înţeleg, oare, esenţa,
Când îmi împart cu-atâtea dependenţa
De câte sufletul n-ar vrea a şti?!

Începe să m-apese aparenţa
Şi simt că nu mă pot împotrivi.
Încet, inima prinde-a se trezi
Şi tot mai clară mi-e acum demenţa.

Câtă orbire, câte rătăciri...
Sunt fără scuză-n faţa fericirii.
Credinţa mea în falsele-mpliniri,

M-a risipit pe căile pieirii.
Mă iau în coarne-aceste amintiri
Şi încă mă expun nenorocirii.

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochelari de cal

A murit natura-n ei, —
Vers cu-aromă de virtual.
Scriu perfect, — sună banal,
Căci trăirea din condei
Poartă ochelari de cal.

Se îndrăgostesc fictiv
Şi se mint că e real.
N-au nevoie de-un motiv,
Pentru a-şi nota-n jurnal
Rolul, imaginativ.

Rima e de unde e
Şi să sune complicat.
Ce-atâta emoţie
Într-o lume de rahat?!
Gânduri la promoţie.

E o modă să mimezi
Ceea ce nu ai trăit.

[...] Citeşte tot

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revers

Meriţi din plin cumplitul dor
Şi să trăiesc la tine-n gând.
Să vezi şi tu cum e, plângând,
S-auzi al inimii sonor.

Să vrei mai mult şi să nu poţi,
Nici să deguşti, nici să cuprinzi.
Trecutului să i te vinzi,
Şi umbra să mi-o simţi în toţi.

Ţi-am zis şi-ai refuzat să crezi...
Ţi-s ochii-acum de plânset beţi.
E rândul tău să mă regreţi.
Când cauţi doar câştigul, pierzi.

Nu mă mai dori, nu te mai chem.
Rămâi acolo unde eşti.
Nu ai ştiut să preţuieşti
Al sufletului meu poem.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş trăi

Cum n-am trăit cu nimeni, te-aş trăi.
În tine-ar înflori buchete-ntregi
De frumuseţi ce nu s-ar ofili
Şi ai avea mereu ce să culegi.

În spate, am lăsa doar veşnicii —
A vieţii poezie ne-ar fi sacră
Şi mulţi care din urmă ar veni,
Iubirea şi-ar urca-n a noastră arcă.

Te-aş învăţa-mplinirea pe de rost
Şi ai abandona bătrâna-ţi haină.
N-ar mai conta nimic din ce a fost,
N-am mai lăsa să scape nicio taină.

Şi zilnic am vâna noi nemuriri,
Lumi noi am cuceri cu-a noastră vrajă.
Am fi esenţa-aceleiaşi trăiri
Şi-n suflet, fericirea, ne-ar fi strajă.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-ai fi tu, femeie...

Dacă n-ai fi tu, femeie, n-ar mai exista poeţi;
Nimeni n-ar mai vrea în viaţă şansa unei alte vieţi.
N-am mai şti ce e frumosul, am lua totul drept infern.
Poate însuşi Domnul nostru, n-ar mai vrea a fi etern.

Dacă n-ai fi tu, femeie, ne-ar fi inima de sloi —
N-am mai şti ce este teama, de atâta moarte-n noi...
Ne-am urî că existăm, am visa numai pieirea.
Deşi, încă mă întreb, care ne-ar fi fost menirea?!

Dacă n-ai fi tu, femeie, am trăi într-un război —
Cu creaţia Divină şi ne-am duce la gunoi
Sufletul, de bună voie. Cine-ar mai râvni trăirea
Plânsului ce-ar inunda, contopit cu nemurirea?

Dacă n-ai fi tu, femeie, ar fi ca şi cum n-am fi.
Dar exişti şi lumea noastră are pentru ce trăi.
Tu eşti viaţă, eşti iubire, eşti un rost superior...
Fără tine, omenirea ar fi fără viitor.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 29 de ani...

Un timp pe care nici nu l-am simţit
Şi doar trei sferturi consumat corect.
Sfertul rămas, e timpul irosit
În căutarea "omului perfect".

A devenit acum de negăsit,
Acela ce era sărac cu duhul.
Copilul vieţii de ne-nlocuit,
Ce-şi permitea a cuceri văzduhul.

Rămase doar poetul obosit
Şi teama resemnării viitoare,
De care căutarea-mi s-a lovit,
Pierzând esenţa tămăduitoare.

Ne naştem cu reţeta fericirii
Scrisă-n pupilele copilăriei,
Dar firea ne dă-n braţele orbirii,
Făcându-ne părtaşi nimicniciei.

[...] Citeşte tot

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Radu Gyr

Eminescu? Da, e un luceafăr,
Printre-atâtea stele căzătoare.
Dar tu, Radule, eşti mult mai mare.
Versul tău păstrează crezul teafăr.

Ai făcut din suferinţi izvoare
Pentru-atâţia alţii, ca şi tine,
Însetaţi de viaţă şi de bine.
Versul tău aduce vindecare.

Ţi-ai păstrat trăirile senine,
Chiar şi prins de zale la picioare,
Răvăşit de foame, disperare...
Versul tău clădeşte din ruine.

Rana-ţi sfântă, spintecă zăvoare —
Azi, când libertatea-i compromisă
Şi în inimi stă durerea scrisă.
Versul tău e cale de scăpare.

[...] Citeşte tot

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispită

În pofta ta carnală şi ascunsă,
De mine depistată şi pătrunsă,
Mi-aş face casă pentru veşnicie.

Aceasta se numeşte-anomalie:
Să îmblânzeşti a firii poezie,
Când iadu-n tine-i gata să erupă.

Nu numai eu, ci câţi n-ar vrea să rupă
Din tine patima şi, ca pe supă,
Dorinţa să ţi-o soarbă nebuneşte.

Făptura ta pe-oricine ispiteşte,
Dar felul tău, instant îi nimiceşte.
Rămân doar eu, cu luptele-ţi grozave...

Mă număr printre inimile brave,
Ce îţi înfruntă zbaterile grave,
Când nu mai poţi a-ţi asuma oftatul.

[...] Citeşte tot

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa neputinţei

Lacom îmi este gândul,
să nu mai zic de poftă! —
Dar, din păcate, tu
nu ai deloc habar
Că-n inimă şi suflet
ţi-am ridicat altar,
Unde mereu mă rog,
să mi te am, în faptă!

Râvnesc ca un nebun
la tot ceea ce-nsemni,
Dar ce păcat că teama
mă ţine la distanţă.
De câte ori n-am vrut
să-ţi spun totul în faţă,
Să fac să se grăbească
acele rugăciuni...

Îmi pare un blestem,
nu pot să nu mă tem,

[...] Citeşte tot

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!