Vă las pe voi să fiți poeți
Vă las pe voi să fiți sofisticați,
Lăsați-mă pe mine cu simțirea.
Mi-e versul vrednic, nu mimez trăirea,
Nu mă complic precum vă complicați.
Refuz să scriu lumii cu-nchipuirea,
Prostind minuțios atâția frați.
Vă place, știu, în fund a fi pupați,
E ceea ce v-aduce împlinirea.
Lectura-n plus nu poate-ascunde golul
Nici de trăiri, dar nici de omenie.
Și chiar și-așa, tot nu mă-ncântă rolul
De-a fi poet. Mai bine poezie.
E drumul clar, dar eu prefer ocolul,
Păstrând distanța de ipocrizie...
sonet de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Criticilor mei
Caut în lumea voastră claritate,
Dar nu o văd. Nu știu când a apus.
Văd doar banalitatea, căci e sus,
Cum vă umbrește har și demnitate.
Aceste lumi virtuale v-au sedus
Și v-au privat, nu doar de libertate,
Ci și de ale minții nestemate,
Iar sufletul, e cu atât mai dus.
Ce-ar zice Eminescu despre voi,
De v-ar citi schiloadele poeme?
Sub preșul artei voastre-i doar gunoi.
Aud lipsa trăirii-n vers cum geme.
Vă vreți clasici a fi? Nu mai fiți noi!
Frumosul se trăiește, nu se "screme".
sonet de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românul meu naiv...
Cât timp poeții vor muri săraci
Și țara va avea aceeași soartă.
Asta atrage conștiința moartă,
Prăpădul omenirii-n care zaci.
Nu te mira că bați din poartă-n poartă
Și că nu strângi decât gunoi în saci.
Ai neglijat și n-ai vrut să te-mpaci
Cu mintea, -a cărei lipsă nu te iartă.
Românul meu naiv, din tată-n fiu,
Care mă faci să-ți scriu nenorocirea,
Trezește-te, încă nu-i prea târziu,
Acestui neam să-i recâștigi menirea.
Nu îi lăsa să-ți bage în sicriu
Credința, moștenirea, mântuirea.
sonet de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amalgam
Bate vântul, frunză-i omul,
Vântu'-i moartea, viața-i pomul.
Nemurirea doar adie,
Mișcă-a lumii grea mândrie...
Peste lume, ca o ploaie,
Cad din suflete gunoaie
Și se-așază pe tristețe,
Așteptând ceva să-nvețe.
Fulgi se-aștern pe inimioară,
Înghețând-o-a mia oară...
A apus lumina-n minte,
Bezna e tot mai fierbinte...
Seacă un ocean de lupte
Pentru câte sunt făcute
[...] Citește tot
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochelari de cal
A murit natura-n ei,
Vers cu-aromă de virtual.
Scriu perfect, sună banal,
Căci trăirea din condei
Poartă ochelari de cal.
Se îndrăgostesc fictiv
Și se mint că e real.
N-au nevoie de-un motiv,
Pentru a-și nota-n jurnal
Rolul, imaginativ.
Rima e de unde e
Și să sune complicat.
Ce-atâta emoție
Într-o lume de rahat?!
Gânduri la promoție.
E o modă să mimezi
Ceea ce nu ai trăit.
[...] Citește tot
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Trist decor
Te-agăți naiv de viitor cu gândul tău măreț și bun...
Poet al timpului nebun, ai face bine să mă crezi:
Mulțimea-n care mistuiești îți va preface visu'-n scrum.
Apocalipsa a-nceput în sufletele verzi.
Trăim în lumea umbrelor, nimic din tot ce este sfânt
Nu vom mai întâlni prin cânt și multe se vor pierde.
Încearcă doar să intuiești, chiar dincolo de-al meu cuvânt,
Și să te bucuri că mai poți în suflet să fii verde.
Devine tot mai plumburiu, iar omul ce credeam că-l știu,
Nu te mai vrea la fel de viu, cum arta ta o cere.
Trăirea ce o vrei ca leac, va fi târâtă în pustiu,
Măcelărită-n mod barbar. Redusă la tăcere.
Deja se poate observa imensul gol din ochii lor
Și cum, în acest trist decor, devin simple obiecte.
Se pierde suflet și-adevăr și-ncet îți pierzi și tu din zbor,
Dar ăsta-i mersul nu te poți împotrivi, poete...
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la poezie, dar cu o relevanță mică.
Naivitate II
Ce chin să-i fii și să nu-ți fie...
Să nu mai poți simți cum te râvnim,
Noi toți, cei ce am vrea să-ți devenim
Eliberarea din sclavie.
Cum poți trăi în colivie,
Când tot frumosul e de partea ta?!
Și-atâtea inimi demne, ca și-a mea,
Te-ar scrie pentru veșnicie.
De ce te-ai stinge-n tragedie
Lângă un rău ce nu e necesar?!
Nu poți schimba ce este în zadar.
Iubirea nu e agonie.
De unde-atâta sărăcie,
În inima ce-o vrei și nu te vrea?
În felu'-acesta riști s-ajungi ca ea,
O altă tristă poezie.
[...] Citește tot
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă n-ai fi tu, femeie...
Dacă n-ai fi tu, femeie, n-ar mai exista poeți;
Nimeni n-ar mai vrea în viață șansa unei alte vieți.
N-am mai ști ce e frumosul, am lua totul drept infern.
Poate însuși Domnul nostru, n-ar mai vrea a fi etern.
Dacă n-ai fi tu, femeie, ne-ar fi inima de sloi
N-am mai ști ce este teama, de atâta moarte-n noi...
Ne-am urî că existăm, am visa numai pieirea.
Deși, încă mă întreb, care ne-ar fi fost menirea?!
Dacă n-ai fi tu, femeie, am trăi într-un război
Cu creația Divină și ne-am duce la gunoi
Sufletul, de bună voie. Cine-ar mai râvni trăirea
Plânsului ce-ar inunda, contopit cu nemurirea?
Dacă n-ai fi tu, femeie, ar fi ca și cum n-am fi.
Dar exiști și lumea noastră are pentru ce trăi.
Tu ești viață, ești iubire, ești un rost superior...
Fără tine, omenirea ar fi fără viitor.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desfrâu
Vorbesc despre iubire-n poezii,
Dar cât îi înțeleg, oare, esența,
Când îmi împart cu-atâtea dependența
De câte sufletul n-ar vrea a ști?!
Începe să m-apese aparența
Și simt că nu mă pot împotrivi.
Încet, inima prinde-a se trezi
Și tot mai clară mi-e acum demența.
Câtă orbire, câte rătăciri...
Sunt fără scuză-n fața fericirii.
Credința mea în falsele-mpliniri,
M-a risipit pe căile pieirii.
Mă iau în coarne-aceste amintiri
Și încă mă expun nenorocirii.
sonet de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revers
Meriți din plin cumplitul dor
Și să trăiesc la tine-n gând.
Să vezi și tu cum e, plângând,
S-auzi al inimii sonor.
Să vrei mai mult și să nu poți,
Nici să deguști, nici să cuprinzi.
Trecutului să i te vinzi,
Și umbra să mi-o simți în toți.
Ți-am zis și-ai refuzat să crezi...
Ți-s ochii-acum de plânset beți.
E rândul tău să mă regreți.
Când cauți doar câștigul, pierzi.
Nu mă mai dori, nu te mai chem.
Rămâi acolo unde ești.
Nu ai știut să prețuiești
Al sufletului meu poem.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș trăi
Cum n-am trăit cu nimeni, te-aș trăi.
În tine-ar înflori buchete-ntregi
De frumuseți ce nu s-ar ofili
Și ai avea mereu ce să culegi.
În spate, am lăsa doar veșnicii
A vieții poezie ne-ar fi sacră
Și mulți care din urmă ar veni,
Iubirea și-ar urca-n a noastră arcă.
Te-aș învăța-mplinirea pe de rost
Și ai abandona bătrâna-ți haină.
N-ar mai conta nimic din ce a fost,
N-am mai lăsa să scape nicio taină.
Și zilnic am vâna noi nemuriri,
Lumi noi am cuceri cu-a noastră vrajă.
Am fi esența-aceleiași trăiri
Și-n suflet, fericirea, ne-ar fi strajă.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
La 29 de ani...
Un timp pe care nici nu l-am simțit
Și doar trei sferturi consumat corect.
Sfertul rămas, e timpul irosit
În căutarea "omului perfect".
A devenit acum de negăsit,
Acela ce era sărac cu duhul.
Copilul vieții de ne-nlocuit,
Ce-și permitea a cuceri văzduhul.
Rămase doar poetul obosit
Și teama resemnării viitoare,
De care căutarea-mi s-a lovit,
Pierzând esența tămăduitoare.
Ne naștem cu rețeta fericirii
Scrisă-n pupilele copilăriei,
Dar firea ne dă-n brațele orbirii,
Făcându-ne părtași nimicniciei.
[...] Citește tot
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Radu Gyr
Eminescu? Da, e un luceafăr,
Printre-atâtea stele căzătoare.
Dar tu, Radule, ești mult mai mare.
Versul tău păstrează crezul teafăr.
Ai făcut din suferinți izvoare
Pentru-atâția alții, ca și tine,
Însetați de viață și de bine.
Versul tău aduce vindecare.
Ți-ai păstrat trăirile senine,
Chiar și prins de zale la picioare,
Răvășit de foame, disperare...
Versul tău clădește din ruine.
Rana-ți sfântă, spintecă zăvoare
Azi, când libertatea-i compromisă
Și în inimi stă durerea scrisă.
Versul tău e cale de scăpare.
[...] Citește tot
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ispită
În pofta ta carnală și ascunsă,
De mine depistată și pătrunsă,
Mi-aș face casă pentru veșnicie.
Aceasta se numește-anomalie:
Să îmblânzești a firii poezie,
Când iadu-n tine-i gata să erupă.
Nu numai eu, ci câți n-ar vrea să rupă
Din tine patima și, ca pe supă,
Dorința să ți-o soarbă nebunește.
Făptura ta pe-oricine ispitește,
Dar felul tău, instant îi nimicește.
Rămân doar eu, cu luptele-ți grozave...
Mă număr printre inimile brave,
Ce îți înfruntă zbaterile grave,
Când nu mai poți a-ți asuma oftatul.
[...] Citește tot
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fața neputinței
Lacom îmi este gândul,
să nu mai zic de poftă!
Dar, din păcate, tu
nu ai deloc habar
Că-n inimă și suflet
ți-am ridicat altar,
Unde mereu mă rog,
să mi te am, în faptă!
Râvnesc ca un nebun
la tot ceea ce-nsemni,
Dar ce păcat că teama
mă ține la distanță.
De câte ori n-am vrut
să-ți spun totul în față,
Să fac să se grăbească
acele rugăciuni...
Îmi pare un blestem,
nu pot să nu mă tem,
[...] Citește tot
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Evelin L. Ș. Andrei despre poezie, adresa este: