Citate despre Everest și alpinism
citate despre Everest și alpinism (inclusiv în versuri).
Alpinistul care a urcat pe Golgota nu mai e interesat de Everest.
aforism de Mihail Kuzmin din O casă încălzită cu utopii, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Everest învins
Alpinistul zâmbește
Deasupra lumii.
haiku de Alex Dospian (ianuarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
- epigramist
- E alpinistul literar modest,
Ce tinde, solitar, să-nfrunte timpul
Și-având acces barat spre Everest,
Se resemnează totuși cu Olimpul.
Epigramistul
definiție epigramatică de Elena Bassu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai să ne plimbăm cu liftul până dimineața
m-am întâlnit în lift cu o
damă avea rochie mulată și
phiii patru picioare lungi
ca de gazelă un decolteu
atât de perfect că părea
decupat din hustler într-o
clipă atârnam de el ca un
alpinist pe everest nici
dânsa nu a stat locului și
și-a înfipt în mine unghiile
false până la coapse o doamnă
trecută și neconsolată mi-am
spus din care nu mai știi cât
este plastic și cât imaginație
ești bădăran a șoptit doamna
care îmi citea gândurile și o
lacrimă i s-a prelins pe obraz
e drept nu mai sunt femeia
plină de nuri care se iubea
de 3x pe noapte cu boethius
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Everest și alpinism, dar cu o relevanță mică.
Guvernul din Nepal a recunoscut că mulțimile de alpiniști care urcau pe Everest creau mari probleme în ceea ce privește siguranța, estetica și impactul pe care-l aveau asupra mediului înconjurător. În timp ce se confruntau cu această problemă, miniștrii nepalezi au venit cu o soluție care părea să împace ambele părți - restrângea numărul alpiniștilor, iar în același timp aducea mai multă valută forte în fondurile naționale secătuite: mărirea taxei pentru permisele de alpinism. În 1991 Ministerul Turismului cerea o taxă de 2.300 de dolari pentru un grup oricât de mare care voia să urce pe Everest. În 1992 taxa a crescut la 10.000 de dolari pentru o echipă de până la nouă alpiniști, iar pentru fiecare persoană în plus se mai plăteau încă 1.200 de dolari.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alpiniștii și alți cunoscători de geologie nu consideră că Everestul este un vârf prea atrăgător. E prea scund și îndesat, are o margine prea lată și e prea grosolan cioplit. Chiar dacă Everestul nu este grațios din punct de vedere arhitectonic, el este totuși un masiv impresionant.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nou punct de pornire
Ai nevoie de sprinteneala căprioarei,
De răbdarea cămilei în fața Everestului,
De îndrăneala alpinistului,
De forța gândului și a mâinii,
De a fi cel mai bun dintre cei buni
Pentru a aduce cinste patriei tale.
Dar pentru a aduce cinste patriei tale
Trebuie să înțelegi fiecare zi
Ca pe un nou punct de pornire.
poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În anii aceia am trăit ca să mă cațăr. Aveam un buget de 5.000-6.000 de dolari pe an, lucram ca tâmplar și pescar de somon până când strângeam destui bani pentru următoarea expediție în munții Bugaboo, Teton sau în munții din Alaska. Dar pe când aveam douăzeci și cinci-douăzeci și șase de ani am renunțat la visurile mele din copilărie de a escalada Everestul. În cercurile alpiniștilor cunoscători era la modă să denigrezi Everestul, numindu-l "un morman de zgură" - un vârf care nu-ți oferă destule provocări tehnice sau care nu are trasee destul de frumoase ca să fie un obiectiv demn de un alpinist "serios", cum îmi doream eu cu disperare să devin. Am început să privesc de sus cel mai înalt vârf din lume. Asemenea snobisme porneau de la faptul că, până la începutul anilor 1980, ruta cea mai ușoară de pe Everest - prin Șaua Sudică și Creasta Sud-Estică - fusese urcată de mai bine de o sută de ori. Cei din grupul meu și cu mine îi spuneam Crestei Sud-Estice "ruta iacului". Disprețul nostru a crescut și mai mult când, în 1985, Dick Bass - un texan bogat, în vârstă de cincizeci și cinci de ani, cu minime cunoștințe de alpinism - a fost condus pe vârf de un tânăr alpinist extraordinar, David Breashears. Evenimentul s-a bucurat de întreaga atenție a presei.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai târziu - după ce șase cadavre fuseseră descoperite, după ce căutările altor doi alpiniști fuseseră abandonate, după ce chirurgii îi amputaseră coechipierului meu Beck Weathers mâna dreaptă cangrenată - lumea s-a întrebat de ce, atunci când vremea a început să se înrăutățească, alpiniștii aflați pe ultima porțiune a traseului nu au acordat atenție semnelor. De ce ghizi veterani himalayeni au continuat să urce, să împingă de la spate mulțimea de amatori neexperimentați - dar care plătiseră fiecare până la 65.000 de dolari ca să fie duși în siguranță pe Everest - într-o evidentă capcană a morții?
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Registrele arată că multor alpiniști nu li s-a părut un obstacol de netrecut renunțarea pentru o perioadă la treburile zilnice, cum nu le-a fost greu nici să facă rost de niște sume considerabile de bani. În ultimii cinci ani traficul de pe cele Șapte Vârfuri, dar mai ales de pe Everest, a cunoscut o creștere spectaculoasă. Iar ca să facă față cererii, numărul de firme care oferă ascensiuni ghidate pe cele Șapte Vârfuri, și mai ales pe Everest, a crescut corespunzător. În primăvara lui 1996, treizeci de expediții diferite se aflau pe versanții Everestului și cel puțin zece dintre ele erau grupuri plătite.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată ce Everestul a fost desemnat drept cel mai înalt vârf din lume, nu a trecut mult până când oamenii au hotărât că vârful trebuie cucerit. După ce exploratorul american Robert Peary a afirmat că a ajuns la Polul Nord în 1909 și Roald Amundsen a condus o expediție norvegiană la Polul Sud în 1911, Everestul - așa-numit "Al Treilea Pol" - a devenit cea mai râvnită destinație a explorărilor terestre. Escaladarea vârfului, a afirmat Gunther O. Dyrenfurth, un alpinist influent și cronicar al începuturilor alpinismului în Himalaya, era "o strădanie umană universală, o cauză de la care nu poți să dai înapoi, oricâți oameni ar pieri.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imediat m-am oprit ca să mai fac o poză, de data aceasta cu Creasta Sud-Estică, cea pe care urcasem. Focalizând imaginea pe niște alpiniști care se apropiau de vârf, am observat ceva ce-mi scăpase până atunci: spre sud, unde cerul fusese senin cu o oră înainte, Pumori, Ama Dablam și celelalte vârfuri mai joase din jurul Everestului erau acum ascunse în spatele norilor.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar alpiniștii continuau să urce pe Everest în număr mare, în ciuda taxelor ridicate. În primăvara anului 1993, când se aniversau patruzeci de ani de la prima ascensiune, un număr record de cincisprezece expediții, formate din două sute nouăzeci și patru de alpiniști, au încercat să escaladeze vârful urcând dinspre Nepal. În toamna aceea guvernul a mărit din nou taxa pentru permis, ajungându-se astfel la incredibila sumă de 50.000 de dolari pentru grupurile de până la cinci alpiniști, plus 10.000 de dolari pentru fiecare nou membru - dar un grup nu putea să fie mai mare de șapte persoane. În plus, guvernul a hotărât că cel mult patru expediții vor avea voie pe versanții nepalezi în fiecare sezon.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fusesem un elev sârguincios în ceea ce privește istoria alpinismului și știam că Everestul omorâse mai mult de o sută treizeci de oameni de când britanicii puseseră pentru prima oară piciorul pe munte, în 1921 - aproape un mort la fiecare patru alpiniști care au ajuns pe vârf -, iar mulți dintre cei care pieriseră erau mult mai puternici și aveau mai multă experiență la altitudine mare decât mine. Dar am descoperit că visurile copilăriei nu mor așa ușor, și la naiba cu judecata sănătoasă! La sfârșitul lui februarie 1996, Bryant m-a sunat ca să-mi spună că am un loc în următoarea expediție a lui Rob Hall. Când m-a întrebat dacă sunt sigur că vreau să fac asta, am spus "da" fără să stau pe gânduri.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascensiunea lui Bass a schimbat totul. Ajungând pe Everest, el a fost primul om care a urcat pe cele Șapte Vârfuri, ispravă care l-a făcut cunoscut peste tot în lume, impulsionând alți zeci de așa-ziși alpiniști să meargă pe urmele lui, și care a împins cu brutalitate Everestul în era postmodernă. (Cele mai înalte vârfuri de pe cele șapte continente sunt: Everest, 8.848 m (Asia); Aconcagua, 6.962 m (America de Sud); McKinley (cunoscut și ca Denali), 6.194 m (America de Nord); Kilimanjaro, 5.895 m (Africa); Elbrus, 5.642 m (Europa); Vinson, 4.892 m (Antarctica); Kosciusko, 2.228 m (Australia). După ce Dick Brass a escaladat toate cele șapte vârfuri, Patrick Morrow, un alpinist canadian, a susținut că - deoarece cel mai înalt vârf din Oceania, grupul de insule din care face parte și Australia, nu este Kosciusko, ci vârful și mai greu de urcat, Piramida Carstensz (4.884 m), aflat în provincial indoneziană Irian Barat - Bass nu a fost primul care a urcat pe cele Șapte Vârfuri, ci el, Morrow. Mai mulți critici ai conceptului celor Șapte Vârfuri au subliniat că ar fi mult mai dificil să urci cel de-al doilea vârf de pe fiecare continent, deoarece unele trasee necesită o pregătire mult mai temeinică.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visam în secret ca într-o bună zi să escaladez și eu Everestul; mai bine de o decadă aceasta a fost una dintre dorințele mele arzătoare. Când aveam douăzeci și ceva de ani, alpinismul era totul pentru mine - aproape nimic altceva nu mă mai interesa. Escaladarea unui vârf era ceva tangibil, imuabil, concret. Pericolele iminente îi dădeau acestei activități un scop precis, care lipsea cu desăvârșire din viața mea. Mă încânta noua perspectivă care reieșea din răsturnarea la nesfârșit a planului obișnuit al existenței.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, nu este extraordinar că Everestul nu a cedat în fața primelor încercări de a-l escalada; ba chiar ar fi fost surprinzător și foarte trist dacă s-ar fi întâmplat contrariul, deoarece munții măreți nu sunt așa. Poate că noii noștri colțari, noii bocanci cu tălpi de cauciuc, epoca noastră în care totul se cucerește mai ușor pe cale mecanică ne-au făcut puțin mai aroganți. Am uitat că muntele încă are ultimul cuvânt și că vom putea ajunge pe vârf doar la timpul cuvenit. Altfel de ce ni s-ar părea alpinismul atât de fascinant?
Eric Shipton în Pe acel munte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primii alpiniști care au urcat pe Everest au fost nevoiți să străbată, în condiții grele, 640 de kilometri de-a lungul platoului tibetan, doar ca să ajungă din Darjeeling la baza muntelui. Știau prea puține despre posibilele efecte mortale ale altitudinilor extreme, și, judecând după standardele moderne, echipamentul lor era jalnic. Și totuși, în 1924 un membru al celei de-a treia expediții britanice, Edward Felix Norton, a ajuns la 8.572 de metri - mai avea 276 de metri până în vârf - înainte ca oboseala și oftalmia să-l înfrângă. A fost o realizare remarcabilă, care probabil n-a mai fost depășită timp de douăzeci și opt de ani.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un câmp minat, urcușul ce duce înspre pisc
Un câmp minat, urcușul ce duce înspre pisc.
Câți temerari nu-ncearcă recordul să-l doboare
Măcar c-un pas, doar unul, mai sus, țintind spre soare
Și ignorând că-i doare entorsă, plex, menisc!
Chiar viața noastră însăși e-un câmp minat, pe care
Îl tot parcurgem zilnic, sfidându-i orice risc,
Până-ntr-o zi o cruce,-un menhir sau obelisc
Marchează-un pisc, râvnitul, sau ditamai eroare.
De ești, în lumea asta confuz-crepusculară,
Astronaut notoriu, năier sau alpinist,
Pe drumul ce te-nalță și care te coboară
Tu nu uita o clipă să fii și bun genist.
Un câmp minat e viața în drum spre Everest,
Dar ce măreață-i clipa trăită fără rest!
sonet de Nicolae Mătcaș din Un câmp minat, urcușul (2010)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe 22 mai 1963, Tom Hornbein, un doctor în vârstă de treizeci și doi de ani din Missouri, și Willi Unsoeld, treizeci și șase de ani, profesor de teologie din Oregon, au ajuns pe Everest urcând pe Creasta Vestică, traseu pe care nu se încumetase nimeni să îl încerce până atunci. Vârful mai fusese atins de patru ori, de către unsprezece oameni, dar traseul de pe Creasta Vestică era considerat mult mai dificil decât cele două deja consacrate: Șaua Sudică și Creasta Sud-Estică sau Șaua Nordică și Creasta Nordică. Ascensiunea lui Hornbein și a lui Unsoeld a fost - și încă este - aclamată, pe bună dreptate, ca una dintre cele mai importante escaladări din istoria alpinismului.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Everest și alpinism, adresa este: