Citate despre Everest și superlative
citate despre Everest și superlative (inclusiv în versuri).
Bătălia contra Everestului este numai una din multele forme în care se exprimă lupta spiritului cu materia. Omul și muntele se trag din același pământ și sunt, prin urmare, înrudiți. Totuși, muntele e treapta mai joasă a materiei; omul e mai mare prin spirit, de aceea vrea să învingă muntele, cea mai înaltă încarnație a materiei.
citat din Francis Younghusband
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să chiuim pe Everest
Veniți cu noi pe-acoperișul lumii
Să ne înscrim în cartea de recorduri
Cum statele semnează în acorduri
De dragul adevărului și-al glumii
În glaciale forme ale humii
Să ne luăm frugal gustarea-n corturi
În cel mai greu și mai frumos din sporturi
Și pe musteți cu stratul gros al brumii
Vom scoate poze cu ghețari în spate
Cu fanioane lângă noi, trofee
Și vă vom scrie lapidar crâmpeie
Cu degetele noastre degerate
Pe care voi cu gusturile snobe
Le veți citi-n papuci pe lângă sobe
sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitație la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Everest și superlative, dar cu o relevanță mică.
Iubitei mele
Ești cea mai frumoasă poezie de iubire
Pe care-am scris-o-n cartea vieții mele,
Leac la sufletul bolnav de izbăvire,
Când lumea toată m-a pus în ghilimele.
Ești cântecul ce mă adoarme-n plânsul Lunii,
Cald pansament inimii suferinde,
Sărutul tău mi-a alungat nebunii
Ce m-ar fi vrut bastard, între colinde.
Ți-aș dărui un Everest de-argint și aur,
Dacă Dumnezeu mi-ar dărui acest noroc,
Tu mi-ai sădit în minte flori de laur
Și mi-ai făcut în Lumea Poeziei loc.
Tu-mi oblojești rănile, sângerând, din cuie
Și urmele de spini, din părul meu cărunt,
Spiritul tău albastru, către Olimp mă suie,
Minune și Credință a omului ce sunt.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acesta a fost unul dintre acele vise neîngrădite, care vin odată cu maturizarea. Eram sigur că nu eram singurul care visa la Everest; punctul cel mai înalt de pe pământ, de neatins, o experiență nemaitrăită, era acolo pentru mulți băieți și bărbați în toată firea să aspire la el.
Thomas F. Hornbein în Everest - creasta vestică: traversarea vârfului Everest
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei care visează cu ochii deschiși să ajungă pe Everest trebuie să țină minte că, atunci cînd apar probleme în Zona Morții, nici chiar cei mai puternici ghizi din lume nu pot să își salveze mereu clienții; mai mult, cei mai puternici ghizi din lume nu se pot salva nici pe ei înșiși.
citat din Jon Krakauer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulți dintre alpiniști erau din grupul lui Fischer, dar pe la sfârșitul cozii au apărut, în cele din urmă, și doi dintre coechipierii mei, Rob Hall și Yasuko Namba. Modestă și sobră, Namba, la cei patruzeci și șapte de ani ai săi, mai avea un drum de patruzeci de minute până să devină cea mai în vârstă femeie care a escaladat Everestul și a doua japoneză care a urcat pe așa-zisele "Șapte Vârfuri", cele mai înalte piscuri de pe fiecare continent. Deși avea doar patruzeci și două de kilograme și era slabă ca un țâr, avea o voință extraordinară; uimitor, dar dorința ei de neclintit fusese cea care o împinsese pe Yasuko în sus pe munte. Mai târziu a ajuns și Doug Hansen deasupra Pasului. Acest membru al expediției noastre era un poștaș dintr-o suburbie a orașului Seattle care pe munte devenise cel mai bun prieten al meu.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Breaking news: Azi-dimineață a răsărit Soarele și ne așteptăm ca el să apună în cursul serii. Pământul e rotund iar Luna are faze, cratere, ba chiar munți și mări. Oamenii au în general două mâini și două picioare, dar numai un singur cap, din fericire... Iarna e frig, vara e cald, în timpul zilei e lumină iar în timpul nopții întuneric. La Polul Nord e multă zăpadă de culoare albă, la fel și la Polul Sud. Balenele sunt niște mamifere foarte mari, care trăiesc în mări și oceane. Muntele Everest e cel mai înalt de pe Pământ. Se aude că omul se trage totuși din maimuță, deși lucrurile nu sunt foarte clare. Este ora douăzeci și peste exact o oră va fi ora douăzeci și unu. Până atunci, vă dorim toate cele bune.
Mihail Mataringa (2 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o zi de iarnă, departe de munți, am descoperit o poză neclară a Everestului în cartea lui Richard Halliburton, Book of Marvels (Cartea minunilor). Era o reproducere jalnică, în care vârfurile crestate răsăreau pe fundalul unui cer ridicol de înnegrit și șters. Everestul însuși, așezat undeva în spate, nici nu părea să fie cel mai înalt, dar nu conta. Era cel mai înalt; așa spunea legenda. Cheia către poză erau visele, permițându-i unui băiat să pătrundă acolo, să stea sus, pe creasta bătută de vânt, să se cațere către vârful care acum nu mai era departe...
Thomas F. Hornbein în Everest - creasta vestică: traversarea vârfului Everest
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nou punct de pornire
Ai nevoie de sprinteneala căprioarei,
De răbdarea cămilei în fața Everestului,
De îndrăneala alpinistului,
De forța gândului și a mâinii,
De a fi cel mai bun dintre cei buni
Pentru a aduce cinste patriei tale.
Dar pentru a aduce cinste patriei tale
Trebuie să înțelegi fiecare zi
Ca pe un nou punct de pornire.
poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Everestul delimitează granița dintre Nepal și Tibet, dominând valea de la bază de la o înălțime mai mare de 3600 de metri. Vârful arată ca o piramidă cu trei laturi, alcătuită din rocă închisă la culoare, striată și gheață strălucitoare. Primele opt expediții pe Everest au fost britanice și toate au încercat să urce pe vârf prin partea tibetană, din nord - nu pentru că ruta conținea cele mai evidente puncte slabe ale apărării formidabile a vârfului, ci pentru că în 1921 guvernul tibetan a deschis granițele țării de mult închise pentru străini, în timp ce Nepalul rămânea inaccesibil.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată ce Everestul a fost desemnat drept cel mai înalt vârf din lume, nu a trecut mult până când oamenii au hotărât că vârful trebuie cucerit. După ce exploratorul american Robert Peary a afirmat că a ajuns la Polul Nord în 1909 și Roald Amundsen a condus o expediție norvegiană la Polul Sud în 1911, Everestul - așa-numit "Al Treilea Pol" - a devenit cea mai râvnită destinație a explorărilor terestre. Escaladarea vârfului, a afirmat Gunther O. Dyrenfurth, un alpinist influent și cronicar al începuturilor alpinismului în Himalaya, era "o strădanie umană universală, o cauză de la care nu poți să dai înapoi, oricâți oameni ar pieri.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascensiunea lui Bass a schimbat totul. Ajungând pe Everest, el a fost primul om care a urcat pe cele Șapte Vârfuri, ispravă care l-a făcut cunoscut peste tot în lume, impulsionând alți zeci de așa-ziși alpiniști să meargă pe urmele lui, și care a împins cu brutalitate Everestul în era postmodernă. (Cele mai înalte vârfuri de pe cele șapte continente sunt: Everest, 8.848 m (Asia); Aconcagua, 6.962 m (America de Sud); McKinley (cunoscut și ca Denali), 6.194 m (America de Nord); Kilimanjaro, 5.895 m (Africa); Elbrus, 5.642 m (Europa); Vinson, 4.892 m (Antarctica); Kosciusko, 2.228 m (Australia). După ce Dick Brass a escaladat toate cele șapte vârfuri, Patrick Morrow, un alpinist canadian, a susținut că - deoarece cel mai înalt vârf din Oceania, grupul de insule din care face parte și Australia, nu este Kosciusko, ci vârful și mai greu de urcat, Piramida Carstensz (4.884 m), aflat în provincial indoneziană Irian Barat - Bass nu a fost primul care a urcat pe cele Șapte Vârfuri, ci el, Morrow. Mai mulți critici ai conceptului celor Șapte Vârfuri au subliniat că ar fi mult mai dificil să urci cel de-al doilea vârf de pe fiecare continent, deoarece unele trasee necesită o pregătire mult mai temeinică.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar și înainte de accidentul catastrofal din sezonul premusonic de cățărat din 1996, creșterea numărului de expediții comerciale din ultimul deceniu era un subiect sensibil. Tradiționaliștii erau jigniți că cel mai înalt vârf era vândut unor parveniți - dintre care unii, dacă nu ar fi avut ajutorul ghizilor, probabil că de-abia ar fi reușit să ajungă pe un vârf modest precum Rainier. Everestul, strâmbau din nas puriștii, fusese degradat și profanat.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extraordinar! Expediții comerciale! Pentru "parveniți" care, "dacă n-ar fi avut ajutorul ghizilor" n-ar fi ajuns pe un vârf modest!!! Dar [...] | Citește tot comentariul
În anii aceia am trăit ca să mă cațăr. Aveam un buget de 5.000-6.000 de dolari pe an, lucram ca tâmplar și pescar de somon până când strângeam destui bani pentru următoarea expediție în munții Bugaboo, Teton sau în munții din Alaska. Dar pe când aveam douăzeci și cinci-douăzeci și șase de ani am renunțat la visurile mele din copilărie de a escalada Everestul. În cercurile alpiniștilor cunoscători era la modă să denigrezi Everestul, numindu-l "un morman de zgură" - un vârf care nu-ți oferă destule provocări tehnice sau care nu are trasee destul de frumoase ca să fie un obiectiv demn de un alpinist "serios", cum îmi doream eu cu disperare să devin. Am început să privesc de sus cel mai înalt vârf din lume. Asemenea snobisme porneau de la faptul că, până la începutul anilor 1980, ruta cea mai ușoară de pe Everest - prin Șaua Sudică și Creasta Sud-Estică - fusese urcată de mai bine de o sută de ori. Cei din grupul meu și cu mine îi spuneam Crestei Sud-Estice "ruta iacului". Disprețul nostru a crescut și mai mult când, în 1985, Dick Bass - un texan bogat, în vârstă de cincizeci și cinci de ani, cu minime cunoștințe de alpinism - a fost condus pe vârf de un tânăr alpinist extraordinar, David Breashears. Evenimentul s-a bucurat de întreaga atenție a presei.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe 22 mai 1963, Tom Hornbein, un doctor în vârstă de treizeci și doi de ani din Missouri, și Willi Unsoeld, treizeci și șase de ani, profesor de teologie din Oregon, au ajuns pe Everest urcând pe Creasta Vestică, traseu pe care nu se încumetase nimeni să îl încerce până atunci. Vârful mai fusese atins de patru ori, de către unsprezece oameni, dar traseul de pe Creasta Vestică era considerat mult mai dificil decât cele două deja consacrate: Șaua Sudică și Creasta Sud-Estică sau Șaua Nordică și Creasta Nordică. Ascensiunea lui Hornbein și a lui Unsoeld a fost - și încă este - aclamată, pe bună dreptate, ca una dintre cele mai importante escaladări din istoria alpinismului.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai puțin tulburătoare decât greșelile din articol au fost părțile pe care nu am putut să le public din lipsă de spațiu. Mark Bryant, redactorul-șef al revistei Outside, și Larry Burke, editorul ei, mi-au alocat un spațiu extraordinar de mare ca să-mi spun povestea: am avut la dispoziție 17.000 de cuvinte, de patru sau de cinci ori mai multe decât are un reportaj obișnuit. Chiar și așa, am simțit că versiunea mea e prea trunchiată, că nu am prezentat cum trebuie tragedia. Escaladarea Everestului m-a marcat puternic, și pentru mine a fost extrem de important să descriu totul în cele mai mici amănunte, fără să mă limitez la un număr de semne. Cartea "În aerul rarefiat" este rodul acelei dorințe.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când iubirea cuvântă
Au trecut multe veri, multe ierni au apus
Și de-au fost să mai fie primăveri am sedus,
Am chemat cărturari să ne scrie-un roman,
Peste ani să ne fie cel mai dulce alean.
Frontiere-am topit când de-un zid ne-am lovit,
Din genuni ne-am trezit și furtuni am oprit,
Între nori plumburii lumânări am aprins,
Și de-am plâns și de-am râs niciodată n-au stins.
Doar un singur palton pentru doi am croit,
Să ne țină de cald când de ger am albit,
Braț la braț ne-am unit într-un "Nod gordian",
Sentimente-am cioplit dintr-o șa de pian.
De-aș întoarce ruleta ochii tăi mi-ar fura
O candidă privire și-n trăsură-aș urca,
Să ating Everestul pasiunii din noi
Când iubirea cuvântă, de păcat suntem goi.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dick Brass i-a inspirat pe cei care seamănă cu un Walter Mitty (Walter Mitty este personajul principal din povestirea Viața secretă a lui Walter Mitty scrisă de James Thurber și publicată în 1939. Acesta a ajuns un simbol pentru persoanele obișnuite care visează cu ochii deschiși să facă lucruri mărețe. - N. tr.) bătrâior, așa ca mine", explica Seaborn Beck Weathers, fonfăind cu un pronunțat accent est-texan, în timp ce urca spre tabăra de bază de pe Everest anul trecut, în aprilie. Medic patolog în vârstă de cincizeci și nouă de ani, din Dallas, Beck a fost unul dintre cei opt clienți care au făcut parte din expediția ghidată de Rob Hall în 1996. "Bass a arătat că este posibil ca și oamenii obișnuiți să ajungă pe Everest. Dacă ești cât de cât în formă și ai un anumit buget la dispoziție, cred că cel mai mare obstacol este să îți părăsești slujba și familia pentru două luni de zile.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În 8 iunie, la ivirea zorilor, alți doi membri ai expediției britanice din 1924, George Leigh Mallory și Andrew Irvine, au plecat din tabăra cea mai de sus spre vârf. Mallory, al cărui nume este strâns legat de Everest, a fost omul din spatele primelor trei expediții. În timpul unei conferințe în Statele Unite, a fost întrebat de un ziarist agasant de ce vrea să urce pe Everest. "Pentru că e acolo", a fost răspunsul mușcător și faimos pe care i l-a dat. În 1924, Mallory avea treizeci și opt de ani, lucra ca învățător, era căsătorit și avea trei copii mici. Era produsul păturii de sus a societății britanice, dar totodată și un estet și un idealist cu pronunțate sensibilități romantice. Datorită grației lui atletice, farmecului și frumuseții sale extraordinare, acesta s-a numărat printre favoriții lui Lytton Strachery și ai grupului Bloomsbury (Din grupul Bloomsbury, înființat în prima jumătate a secolului XX, făceau parte scriitori, intelectuali, filozofi și artiști englezi, printre care Lytton Strachery, Virginia Woolf, John Maynard Keynes și E. M. Forster. - N. tr.). Când stătea în corturi, sus pe Everest, Mallory și tovarășii lui citeau cu voce tare din Hamlet și Regele Lear.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Everest și superlative, adresa este: