Franz Schubert şi muzică

Beethoven, Brahms, Mahler, Chopin, Schubert... sunt muzicieni. Mozart este Muzica.

citat celebru din Herbert Von Karajan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La magazinul de muzică

De Schubert când i s-a propus
O simfonie-a spus mirată:
- De ce n-o fi la preţ redus,
Că este doar "Neterminată"!

epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Epigrame (2006)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştim că un om poate citi seara pe Goethe sau Rilke, că poate să cânte Bach şi Schubert, iar dimineaţa să meargă la serviciu la Auschwitz.

citat din George Steiner
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica lui Schubert - melancolie paralizantă, plină de presimţiri funerare din ale cărei mreji trebuie să te smulgi, dacă nu vrei să ai soarta celui care aude cântecul sirenelor. Dar Schubert se simte bine inundat de apele ei vrăjite. Nu-i pasă unde îl vor duce ele: e suficient că-l fac să uite de existenţă, de sine. Odată stinsă, voinţa de a se împotrivi, de a trăi face loc acelui extaz al nepătimirii dureros cucerite: Nirvana.

George Bălan în O istorie a muzicii Europene (1975)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mari compozitori ai lumii s-au născut în zona de influenţă a berii, nu a vinului: Beethoven, Mozart, Haydn, Händel, Bach, Schubert, Wagner... Marii compozitori germani care L-au cântat pe Isus înseamnă pentru Creştinism la fel de mult ca autorii celor 4 Evanghelii: Bach, Händel, Haydn şi Beethoven.

Corneliu Vadim Tudor în Ziarul Tricolorul, nr. 2425 (26 martie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un matematician va recunoaşte problemele Cauchy, Gauss, Jacobi sau Helmholtz după ce a citit câteva pagini, la fel cum muzicienii recunosc, de la primele rânduri, Mozart, Beethoven sau Schubert.

citat din Ludwig Boltzmann
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată

Un cântec trist de Schubert, lin prin văzduh plutea,
Când tu, - ţii minte oare? – mi-ai spus: "Nu! Niciodată!
Nu!" îmi spuneai şi totuşi în ochii-ţi strălucea
Azurul melancolic al bolţii înstelată.

Spuneai: "Nu! Niciodată!", dar chipul tău zâmbea,
Ca-ntr-un profil de veche medalie turnată;
Şi, mândru, al comorii ce-ascunzi instinct, punea
Pe-obrajii tăi, năframa-i geloasă-mbujorată.

Păcat! O, ce cuvinte de nepăsare pline
Când îţi vorbeam, marchiză, de dragoste ştii bine,
Nu-ţi desluşeam nici chipul, nici zâmbetul de crin.

Mai dulce decât ochii-ţi senini e-a ta simţire;
Şi mă gândeam în taină, privindu-i cu mâhnire,
La sufletul ce-n floarea-i ţi se-nchidea divin.

poezie clasică de Alfred de Musset (1839)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!