Gabriela Chişcari despre noapte

Miez

Împart un miez de noapte
În secunde.
Nu mă-ntrerupe, Doamne.
Mai bine iartă-mi nebunia
De-a crede în sfârşituri.

poezie de Gabriela Chişcari (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi dorm

Azi vreau să dorm!
Mi s-au încâlcit neuronii,
S-au molipsit de albul nopţii
Şi de rotundul gol al lunii,
Revoltaţi...
Azi fac o pauză!
Mi s-au stins luminile gândului
Când le-am aprins forţat.
S-au cuibărit în întuneric,
Perimate...

Azi n-am idee!
Mi-au intrat ziduri în ochi
Când priveam în urmă.
S-au spart în privire
Dezgheţate...

Azi vreau să dorm!
Mi s-au umplut pleoapele de vis,
Când le goleam de tine.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (5 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată prea

Ţi-am spus:
Hai să împărţim
Nopţile pe lumină
Şi zilele pe întuneric
Să le amestecăm pestriţ
Până rămân fără umbre,
În echilibru,
Ca o cumpănă
Cu braţele egale:
Niciodată prea sus
Niciodată prea jos....
Mi-ai zâmbit:
Hai să ne împărţim
Tu să iei răsăritul,
Când vine,
Eu să-mi colorez amurgul,
Când pleacă;
Să le despărţim
Ca stropii de ulei în apă
Când se întâlnesc din greşeală:

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (3 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete de alb, de zăpadă albastră şi de stele căzătoare. Dor de miros de brad şi de portocale decojite pe jumătate. Suflet de colind strivit de clopoţei în liniştea pământie a nopţilor de decembrie. Paşi de Moş Crăciun pierduţi în zăpadă până-n dreptul uşii încordate de frig... Scrisori neterminate, cu iz de amintire, regăsite printre caietele de română din liceu. Flacără aprinsă în candela învechită cu miros de ulei ars. Pungi de cadouri colorate, părăsite sub brad. Mănuşi ude, vinovate de..."zăpadă", uitate pe caloriferul rece de pe hol. Frig strivit de paşi împiedicaţi în scârţâitul afon al omătului... Iarnă simplă cu miros de ciocolată caldă şi sirop de brad şi cu urme de îngeraşi în zăpadă... Mi-e dor în gând.

Gabriela Chişcari (decembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măr...

A crescut peste noapte,
Rod de bucurie...
Un mar sădit de şoapte
Lovit de feerie...

L-am aşezat pe masă,
Vis de roşu-aprins...
Şi l-am ascuns în mine,
Strop de paradis...

L-am desfacut în două:
Ciudat de ireal...
Jumate era roşu...
Jumate era pal...

În sufletu-mi copil,
Crud dar dulce-amar...
L-am copt în partea pală
Şi l-am pus pe cântar.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (29 martie 2008)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vineri

Nu-i ceaţă-n vineri:
Clădirile se-ascund
De prea multe geamuri.

Nu-i frig în vineri:
Vara se umple
De prea multă toamnă.

Nu-i ploaie-n vineri:
Norii asudă
De prea multă joi.

Nu-i vis în vineri:
Somnul se-ntinde
De prea multă noapte.

Nu-i brumă-n vineri:
Verdele plânge
De prea multă febră.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi

Dă-mi din ochii tăi
Să vadă-albastru din dorul meu căprui.
Şi să-i închid când noaptea
Vorbeşte-a întuneric,
Cu greieri.

Dă-mi din faţa ta
Să râdă alb în golul meu cu riduri
Şi s-o adorm când stele
Aprind din întuneric,
Cu vrajă.

Dă-mi din gândul tău
Să cânte plin în somnul meu de veghe
Şi să-l cuprind când ceaţa
Luceşte-n întuneric,
Cu umbre.

Dă-mi din mâinile tale
Să strângă cald din grija mea străină

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (25 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până nu mai sunt

Ştii ce-mi şopteşte
Noaptea
Când apari pe cerul meu
Din umbră?
Propteşte-ţi somnul
De umărul meu,
Iubito,
Să împărţim stelele
Până nu mai sunt...

Ştii ce-mi îngână
Ziua
Când rămâi pe cerul meu
În lumină?
Ascunde-ţi genele
În razele mele,
Iubito,
Să alunge norii
Până nu mai sunt...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (25 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rai

Se lasă seara-n suflet, o seară cenuşie,
Cu luni întunecate, cu stele negre-o mie...
E tristă libertatea ce somnul vietii-o poartă,
Când sufletul se-nalţă uimit spre Dreptul Tată.

Şi drumul e lumină dar e şi noapte-amară
Şi prinde-n sine taina eternei vieţi povară.
În cale se perindă îngeri căzuţi şi sfinţi,
Dând glas divinităţii prin "zbor" sau suferinţi.

Chin şi apăsare, drumu-i se lungeşte,
Se-ntinde-n clipe, zile, se-nalţă greu şi creşte
Până-n vârf de cer, unde noaptea plină
Se pierde-ncet în umbre, se stinge în lumină...

Vis de infinit, fior perfect şi nou,
Se-nalţă-o lume lină, un joc ferit de rău;
Din ea se-alege-un suflet, se-aprinde o suflare
Se cheamă-n veşnicie, se integrează-n zare...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (2008)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

1. Coboară din mintea-mi furată
De-a ochilor tăi caldă putere
Şi fugi într-o lume uitată
De vise aprinse de stele...

2. Te pierde din zâmbetu-mi treaz
Ce uită-amăgit să dispară!
Din lacrima ştearsă pe-obraz
Surâsul tău să piară!...

3. Te du din a inimii-mi soare
Spre nopţi niciodată apuse;
De vrei... lasă în urmă-ţi o floare
S-aline-amintirile-ascunse...

4. Goleşte cântu-mi orb
De-a' chipului tău urme
Şi lasă-mă să sorb
A libertăţii culme...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (21 septembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!