Satana nu e stăpânul iadului, ci prizonierul acestuia.
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Iadul este o parodie a Raiului.
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iadul este locul unde sinucigașul este condamnat pe viață la viață: nu mai poate pleca murind.
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De atâta vreme, instituția iadului funcționează în ilegalitate. De ce vreți s-o legalizați?
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iad, dar cu o relevanță mică.
Semnele timpului
1. Aud glasuri din lemn,
văd șarpele din râu,
curge undelemn
din bobul de grâu
și văd semn.
2. Văd ierburi pe stânci
și fum de polen,
și urme adânci
lăsate ca semn
de furnici.
3. Semne-n izvoare,
aud în fântâni
plânsul din floare
și văd în aluni
semn mare.
4. Scripturile vorbesc
despre ape rele,
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea zimbrilor
Fericite, mâinile mele merg spre închinăciune,
Vai! Îmi aduc aminte...
trandafiri roșii-purpurii au înflorit pe piepturile copiilor
când ai fost sfâșiată, Românie.
Trandafiri roșii-purpurii
pe mâinile, picioarele și coasta lui Christ
când ai fost batjocorită...
Vai! îi aud încă pe bătrâni
cum plâng pe dinlăuntru cu chipurile schimonosite de durere...
Sfinții noștri își amintesc...
Vor trebui multe bătăi de pleoape
până la tămăduirea luminii din altar.
Oh! Moldovă! Moldovă! altar al cuvântului celui mai trist.
Sub copitele cailor grânele s-au frânt,
în genunchi nu au căzut decât mărăcinii...
Zimbrilor le-au fost luați codrii,
rătăcesc și acum prin jalea cuvintelor nemairostite.
Răni adânci se deschid în trupurile copacilor
picurând mir peste morții noștri.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Hyperion (1993)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatăl nostru și pâine
Aievea sunt, îmi place să le știu în vis
ce azi se cheamă înfometare.
Copii abandonați, bătranii părasiți
orfelinate sumbre, cârciumi funerare.
E adevarat și aș vrea în vis să fie
tot ce blestem căzu ca o rușine.
E adevarat și parc-o lungă tragedie
ne otrăvește traiul, nădejdea de mai bine.
O cârciumă eu vad în miez de noapte,
flăcari verzi danseză ca-n iad,
boabe de fosfor, albe, răscoapte,
picură-n pahare, sfârâie și ard.
Pierdut în patimi, mut și-ntunecat,
robul Tău Doamne, soarbe din pahar
otrava vicleană, alcoolul distilat
plătit cu trudnice brațe, chin și-amar.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Gavriil Stiharul despre iad, adresa este: