iad şi moarte

O autobiografie

Fericiţi cei care
încă pot să moară
n-or rata infernul
şi a doua oară

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talpa iadului
Suflete moarte călcând
Fără de milă.

haiku de Mihail Mataringa (10 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desfrânarea este un păcat de moarte, care duce sufletul în întunericul iadului.

Dmitri Avdeev în Femeia şi problemele ei: perspectiva psihiatrului ortodox (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iadul, împărăţia morţii...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A munci, a o duce greu, a muri în chinuri şi apoi a merge în iad, ar fi din cale afară de greu de îndurat.

Richard Henry Dana în O voce din teuga din faţă (1840)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infernul iadului după moarte devine o certitudine...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alma (nervoasă): Pleacă de-aici şi mori! Să mori, să putrezeşti în iad, parazit dezmăţat ce eşti!
Kleinmann: Mă bucur că, după atâţia ani, nu îmi porţi pică.

replici din filmul artistic Umbre şi ceaţă, scenariu de Woody Allen (5 decembrie 1991)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că iubirea ca moartea e de tare, ca Iadul de grozavă este gelozia. Săgeţile ei sunt săgeţi de foc, şi flacăra ei ca fulgerul din cer.

în Cântarea Cântărilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc şi te voi iubi întotdeauna, iar dacă şi după moarte oamenii iubesc, te voi iubi şi eu, şi mai bine cu tine în iad, decât fără tine în Paradis.

citat celebru din Dante Alighieri
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postumă

Adus în iad când fu să moară,
N-a început să protesteze.
Căsătorit a cincea oară
Spera să se mai relaxeze!

epigramă de Vasile Panaitescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

iad (vezi şi infern)

Iad. Oamenii ce dorm cu sicriul în suflet.

definiţie de Claudiu Ovidiu Tofeni în Alfabet din Viaţă (ianuarie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

infern (vezi şi iad)

Infernul este birocraţia absolută, funcţionarul morţii cu priviri goale care semnează o hârtie prin care mama ta este ucisă aşa cum arunci la gunoi o boarfă inutilă. Nu este locul în care mori de foame, este locul care te face să salivezi de bucurie pentru un cartof sau o coajă de pâine neagră; foamea îţi devorează sufletul, nu trupul.

definiţie de Eugen Ovidiu Chirovici în Labyrinth.com
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isus e calea

Mii de drumuri, prin păcate
Duc la moarte şi La iad
Şi-n prăpastia pierzării,
Zilnic mii şi sute cad.
Dar spre ceruri la viaţă,
Doar o cale duce-n sus
Calea mântuiri-una,
Una singură: ISUS.

Toţi acei ce caută altă
Cale spre-a ajunge-n cer
Rătăcesc, se pierd
Şi-n noaptea
Morţii şi durerii, pier.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiule, să nu te apuce sfatul cel rău al celui ce părăseşte învăţătura tinereţilor şi uită făgăduinţa lui Dumnezeu; că acela şi-a pus casa în vecinătatea morţii, iar cărările lui cu muritorii merg pe lângă iad.

Solomon în Proverbele lui Solomon, 2:17-18, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria ca eşec

Mugurii tăcerii parcă se-nfiripă
saltă iar Mihai peste şapte cai
pân-la moarte însă ar mai fi o clipă
şi-ai trecut de iad gura mea de rai

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (5 octombrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foloasele învăţăturii

S-a zis că-nvăţătura-i grea,
Şi inutilă, că tot mori
Mai bine stăm neştiutori,
Decât să ne-ngropăm cu ea
Nimic mai fals nu se putea:
Ea te fereşte de erori,
Ţi-aduce-n cap valori, comori,
Umbrelă e de vreme rea
Dovadă că e de folos:
Din ea profituri poţi să faci
Devii cunoscător, sfătos,
Când "pleci", cu moartea te "împaci"
Şi venerat vei fi, fălos,
Ca dascăl bun, în iad, la draci.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaime de Iad, nădejdi de Paradis!
Viaţa zboară – e fapt de El decis –
Floarea scuturată pe veci moare,
Celelalte-s minciună doar sau vis!

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminică: o zi pe care americanii o dedică dorinţei de a fi morţi şi ajunşi în Rai, şi dorinţei ca vecinii lor să fie morţi şi ajunşi în Iad.

aforism clasic de H.L. Mencken
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria

Timpul stă captiv într-o clepsidră de nea
Dar fără să vreau am călcat pe ea,
Am spart timpul şi mi-a tăiat talpa
Nu curge sânge că a îngheţat ca apa.

Dacă eram mai atent trăiam veşnic
În zadar lipesc cioburile vieţii de nemernic,
Vidul a fost distrus iar acum timpul curge
În valuri de nisip ce trupul mi-l frânge.

Am făcut cioburi infinitul cu al meu călcâi
Acum în rândul de muritori sunt cel dintâi,
Acum timpul arde ca în focurile iadului
Iar viaţa iubeşte tortura sufletului.

Starea mea tristă de fericire izbucneşte
Timpul infinitatea şi nemurirea o iubeşte,
Pentru că timpul e rege în abis
El stinge speranţe când tu vise ai aprins.

[...] Citeşte tot

poezie de Miron Iustin (4 martie 2017)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele două surori

Destrăbălarea este cu Moartea soră bună,
Darnice în săruturi şi pline de vigoare,
În zdrenţe îmbrăcate, oribile fecioare,
Al naşterilor ţipăt ele nu ştiu cum sună.

Poetului sinistru, duşman cu căsnicia,
Al iadului curtean, gheenei favorit,
Din gropi şi lupanare lui i s-a năzărit
Un pat ce remuşcării nu i-a primit solia.

Iar racla şi alcovul în blasfemii bogate,
Ne dăruie pe rând, ca două fete bune,
Plăceri îngozitoare şi desfătări păgâne.

Când vrei Destrăbălare cu braţe necurate
Să mă îngropi; şi Moarte, tu când o s-altoieşti
Chiparosul tău negru pe mirţii ei funeşti?

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!