Nu aurul, ci moaștele sfinte sunt avuția unei țări.
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credința primită în dar de la Duhul Sfânt nu te scutește să gândești, ci dimpotrivă. Atunci când știi că ți-au fost încredințați talanți, gândirea ta trebuie să fie mai responsabilă.
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur printre pustnici
bruma îmbrăcând un sfânt
în strălucire.
haiku de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stihuitorii lui Hristos
Sunt trist, bolnav sau poate surd
de ploaia de cuvinte grele
din vorbele drăcești, urlând,
din cântecele rele.
Eu vin la voi, stihuri sfinte,
Din cântari și rugăciune,
care-n zilele cumplite
mi-ați fost pâine și minune.
La voi, rapsozi ai lui Hristos
ce ați postit cu rânduială
ne-ați dat în dar cuvânt frumos,
cum l-ați trudit cu osteneală.
La icoana ta mă-nchin,
lucrătorule cel darnic,
vine vremea, drag creștin,
să te pomenim la praznic.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta Dreptmăritoare
Cât de fragilă bucurie îmi aduce vremea,
în fântana adancă mi-a fost dat să-mi scald privirea.
Maică, apa ta e bună, din piept stins-a durerea,
păcatul iertat a fost, venit-a mântuirea.
Ca fiu risipitor de taine azi mă-ntorc suflet amar,
mai sărac în Dumnezeu, dar tu maică ai pregătit,
pâinea caldă, masa plină, curcubeul în ștergar
și vițelul Tatălui pășunat în Nesfârșit.
Niciodată casa nu mi-a fost mai albă, mai frumoasă,
ca într-o sărbatoare mare fu gătită-n neprihană.
Cu odaia-mpodobită: flori de aur și iarbă grasă,
dulcea casă mă așteaptă cu Fecioara în icoană.
Ochii mei din prea-ntristare sunt în lacrimi și mai ard,
apele cele amare pe obraji îmi curg fierbinți,
dar tu mă-ntarești acuma cu mireasma cea de nard,
cu tăria cea din îngeri, cu răbdarea cea din sfinți.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai cred copiii noștri într-o minune?
Veacul disperării perfid si mișel
renaște dumnezei cu pântec de-oțel,
eresuri străine poleite-n cuvinte
coboară-n suflet și-n minte.
Vopsiți in roșu, mânjiti pe brațe si dinți
pe stadioane hipioții dau concerte
in stranii ritualuri. Se numesc chiar sfinți,
cu aura lor strâmbă prelinsă peste plete.
Un bărbos guru de-apartament
și-a convins ciracii extaz si încântare ,
învațându-i că ar fi un instrument
divin, Mesia în chip de reincarnare.
Doamne, ispitele ne zguduie tăria,
căci veacul e-ntors spre alta menire!
E hipiotul un sfânt? E guru, Mesia?
Sunt ale lor fraze... mesaj de mântuire?
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta Raiului
Motto:
Nu aurul, ci moaștele sfinte sunt avuția unei țări.
Poate că am ostenit să plâng un iad,
Sodome și Gomore de-amar,
Pe Samsoni și Caini, pe ingerii ce cad,
străine locuri, chipuri de coșmar.
Mă vreau acum la mine-acasă
loc de verdeață, loc minunat,
unde Biserica e încă mireasă
și Iisus Hristos e cel înviat.
Căci eu sunt din țara de brazi și de har,
eu sunt din turma Tatălui,
drumul meu nu fu-n zadar,
căci am bătut la Poarta Raiului.
Eu sunt din țara cu mucenici,
cu voievozi mărturisind credința,
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun sfânt
În noapte-adancă se rostogolește luna,
în candele amurgul se-ntoarce aprins,
la Poarte Raiului aud cum bate mâna
lui Moș Crăciun, hoinar, cu părul nins...
Prin beznă, trece ușor și se duce
Bolta podoabe de stele își pune,
se tulbură somnul Pruncului dulce
din brațele Mamei preasfinte și bune.
Blând, Micuțul întinde o mană,
magii uimiți se-ntorc în Scriptură,
El mută hotarul de vis și de ape
al Iordanului nostru din bătatură.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântecul descrisului la stea
Patruzeci de sfinți
ce-așteptați smeriți
la schit din poiană,
unde nu e iarnă,
fierbinți lăcrimări
din mii lumânări,
lăcrimări de ceară
la slujbă de seară,
când sunt pomeniți
cei nespovediți,
la priveghere,
ceas de tăcere,
când până la mine
s-aude cum vine
pasul greu din cer,
îngerul stingher
frângând câte-o viață
înspre dimineață.
În nisip de stele,
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl nostru (stihuire pentru copii)
Tatăl nostru care ești
și în ceruri veșnicești,
numele Tău sfânt fie
acum și-n veșnicie.
Vie-mpărăția Ta,
facă-se voința Ta
așan cer și pe pământ,
precum numele Ți-e sfânt.
Pâinea noastra spre a fi,
dă-ne-o nouă zi de zi.
De-am greșit, Tu, iartă-ne,
noi iertam pe-aproapele.
Ne ferește, Dumnezeu,
de ispite și cel rău.
Căci a Ta este puterea,
împărăția și vrerea,
lauda, slava, mereu,
căci doar Tu ești Dumnezeu.
Amin.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi scrie...
Voi scrie Adevăr pe brațele sleite
și vor putea să ducă poveri nemărginite.
Voi scrie Adevăr pe inimi temătoare
și vor porni pe mări cu duh de-mbărbătare.
Voi scrie Adevăr pe lacrimile grele
și boabele de-argint se vor întoarce-n stele.
Voi scrie Adevăr pe buze prihănite
și vor sfinți cântări, și vor sfinți cuvinte.
Voi scrie Adevăr pe chin și pe durere
și zilele cu nori afla-vor mângâiere.
Voi scrie Adevăr pe ii și pe ștergare
și fiecare zi va fi o sărbătoare.
Voi scrie Adevăr pe duh de rugăciune
și lumea întreagă va deveni minune.
Voi scrie Adevăr pe răni, voi scrie pe spini
și voi culege mană, și voi culege crini.
Voi scrie Adevăr pe tristețe și pe-amar
și voi culege miere, și voi culege har.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt polenul din cuvinte...
1. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
și bat la fiecare-n poartă
și plâng în ochiul tău fierbinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
și mă împraștie prin țară,
balsam pe rană să alinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crezul meu pentru veșnicie
Cred într-Unul Dumnezeu
Ziditor de pâine
și mai cred în darul Său,
în ziua cea de mâine.
Cred în Iisus Mântuitorul
și în mierea-I din cuvinte.
Cred în stihuri și în dorul
din colinde nesfârșite.
Cred în Duh de prorocie,
mângâiere pentru viață
și într-o dulce veșnicie
cu Hristos loc de verdeață.
Cred în sfinți și în cununa
mucenicilor răsplată
din Biserica străbună,
binecuvântată.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proorociri despre semnele vremurilor
Motto:
"Nu suntem noi cei care facem proorocirile acestea,
căci suntem nevrednici, noi vă înfățișăm cele scrise
și arătam numai semnele."
Sfântul Chiril al Ierusalimului (313-386 d. Hr.)
Cuvântul I
1. Se deschide cerul în astă noapte,
Mielul rupe pecețile de carte,
vrednic să rupă pecețile de carte.
2. Văd semnele timpului ca deslușite,
văd cele ce vor veni ca proorocite,
peste creștini vor veni ca proorocite.
3. Văd proorocii acestui veac întors,
pe cel în duh văzător, pe cel cuvios,
Andrei pentru Hristos nebun, dar cuvios.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porumbei din depărtare
Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniți de moarte, se opreau din zbor.
Am inceput să urc și să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veșnicie și cerești palate
și picau din zare porumbeii jos.
N-am mai răbdat țipătul de moarte
și m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veșnicia, urcă mai departe,
ți-e milă acum de porumbeii călători?"
M-am oprit și m-am prăbușit în iad,
simțeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc și-am început să ard
și n-am mai știut de e rău sau bine.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la sfințenie, dar cu o relevanță mică.
Semnele timpului
1. Aud glasuri din lemn,
văd șarpele din râu,
curge undelemn
din bobul de grâu
și văd semn.
2. Văd ierburi pe stânci
și fum de polen,
și urme adânci
lăsate ca semn
de furnici.
3. Semne-n izvoare,
aud în fântâni
plânsul din floare
și văd în aluni
semn mare.
4. Scripturile vorbesc
despre ape rele,
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântecul argintului
Argint pe pământ,
astăzi te descânt
cu ramuri de ploaie,
cetină văpaie,
cu fire de lună,
țesute-n cunună
la o mânăstire
dintre cimitire
să cobori pe-o scară,
să cobori comoară
până la răscruce,
unde stă pe cruce
Dumnezeul veșnic
luminat de-un sfeșnic,
unde stă cu taină
pe lemn de icoană
Preasfânta Marie,
a mea vistierie.
În casa-n ruină,
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porumbei din depărtare
1. Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniți de moarte, se opreau din zbor.
2. Am inceput să urc și să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veșnicie și cerești palate
și picau din zare porumbeii jos.
3. N-am mai răbdat țipătul de moarte
și m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veșnicia, urcă mai departe,
ți-e milă acum de porumbeii călători?"
4. M-am oprit și m-am prăbușit în iad,
simțeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc și-am început să ard
și n-am mai știut de e rău sau bine.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuviosului
Vartejul innoirii șterge,
și rău, și bine, și frumos,
căci viața merge înainte...
și departarea de Hristos.
Dorm sihaștrii-n cimitire,
Lumea nu-i mai pomenește,
un monah, la mănastire
un pomelnic le citește.
Crucile de pe mormânturi
putrezesc de vreme rea,
de ploi reci si aspre vânturi
stinsu-li-s-a candela.
Dorm azi, intr-un loc uitat,
Moaștele de cuvios,
ce în viață a purtat
crucea grea a lui Hristos.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte sfântă
Să-mi pun smerit sărutul pe-a Ta icoană,
pe răstignirea Ta de moarte omorâtoare:
sa-Ți sorb iubirea și să-mi fie hrană
și rugăciunii să dau aripi de cocoare.
Se cutremură stihiile-n zare
și bat in lemnul crucii plin de praf
ca-n toaca din preasfânta Vineri Mare
când lacrimi curg pe Sfântul Epitaf.
Eu vin la Tine cu povara-n spate,
Iisuse al me cu chipul din icoană,
pașești pe moartea care ne desparte
cu învierea ta din fiecare rană.
Ostenește vâsla închisă între pleope
slova ațipește în Psaltire,
Mă visez cu Tine mergător pe ape,
când luna pășește pe valul subțire.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Gavriil Stiharul despre sfințenie, adresa este:
