Echilibru
Tu singură îmi afli
Printre cuvinte drumul
Și-mi vindeci rătăcirea
Grădinilor pustii.
Tu singură îmi aperi
Și flacăra și scrumul
Și toată îndoiala
Tu singură mi-o știi.
Tu singură, tăcere,
În care pot să caut
Și țărmul resemnării
Și tainice poteci.
Tu singură mă tulburi
Asemeni unui flaut
Și m-ai putea ucide
Simțind că poți să pleci.
poezie clasică de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritualul 65... al miresei
Mireasa mea din vreme de amurg,
Cât de frumoasă poți a te ivi,
Încât prin matca nopții nu mai curg
Nici clipele cuminți spre altă zi...
Și se opresc mirate-n preajma ta
Înmărmurind, apoi, cu tot cu cer,
Când mă-ngrozesc la gândul c-aș uita,
De mult prea bine, ție să te cer.
Pe unde vei fi fost când nu știam
Decât să pierd bucăți din trupul meu
Și prea-n bătaia vântului trăiam,
Înfrigurat de-ndrăgostit mereu.
Mi-e tot mai greu să născocesc povești
Și să mă vindec, astfel, de-ndoieli,
Descoperind cât de reală ești
Sub groasele tăcerii tencuieli.
poezie clasică de George Țărnea din Ritualuri de împerechere (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare de bun rămas
Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Și dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut...
Ascultă-mă și lasă-mă să strig
Mi-e frică de-ntuneric și de frig
Și nu mai vreau să știu până la sfârșit
Cine-a iubit frumos, cine-a greșit
Cine-a făcut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas
Cine și-a smuls pereții rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut și cine a câștigat
De toate înlănțuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celălalt
Sub cerul prea străin și prea înalt
Când am să uit cum sună glasul tău,
Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău
Și cum să pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?
[...] Citește tot
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punctul comun
Trec separat prin noi aceleași zile
Trec separat prin noi aceleași stări,
Tăcerea ta îmi stăruie-n pupile
Plecarea mea îți plânge-n așteptări.
Nici unul nici altul nu se-ndură
Să pună capăt chinului din el
Deși sărutul ne-a-nghețat pe gură
și frica de-mpăcare ni-i la fel.
Trec separat prin noi aceleași clipe
Trec separat prin noi aceleași legi
Iubirea noastră-i plină de risipe -
Rămâne să-nțeleg și să-nțelegi.
Dar nu e chip s-o facem dintr-o dată
Și iată-ne constrânși la convorbiri
Purtate într-o ură mai ciudată
Pe seama separatelor iubiri.
poezie clasică de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tango retoric
Cine-ți mai oferă flori?
Cine te mai scaldă-n ploi de stele,
Cine-ți șterge uneori
Lacrima tăcerii din cuvânt.
Cine-ți mai clădește-n zori,
Din nisipul somnului castele?
Dacă-i vânt, pe pământ
și lacrimi nu mai sunt.
Mai știi, vara cu miros de alge
și pierdutele catarge
De la țărmul unei mări?
Mai știi, și acel tango retoric
Prin decorul alegoric,
Dintr-un vis fără urmări.
Cine-ți mai aduce vești,
Cine mai rămâne lângă tine?
Cine află unde ești
[...] Citește tot
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu George Țărnea despre tăcere, adresa este: