Georgeta Radu despre dor

* * *

Ninge...
Dorul stinge...
Viaţa frige...
Totu-ngheaţă...
Moartea-nhaţă...
Verde iarba pierde...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Himeră

Hai, lasă-mă să te sufoc
Cu dorul stins în lăcrămioare,
Luat pe seară dintr-un foc
Ce arde-n scântei-inimioare!

Azi mă îmbrac în levănţică,
Brăţări îmi fac din flori de meri.
Doamne, ce dor îmi e de tine,
IUBIREA mea, de nicăieri!

Din linişte, vii către mine,
Te voi vedea alaltăieri,
Ne vom iubi în niciodată,
În toamna fără mângâieri.

Simţind la fel de greu durerea,
Ne-apropiem de Infinit
Şi când credeam că-mplinim vrerea,
Ne împiedicăm de... sfârşit.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără dor

În apusul Soarelui,
la sfârşitul drumului,
am dat liber dorului...

I-am dat bani de buzunar
să îşi cumpere amnar,
să dea foc la inimi frânte,
sângele să le-nfierbânte,
să le joace cum o vrea,
cum s-a jucat şi cu-a mea,
fără milă, fără suflet,
pierzându-mi viaţa în umblet,
printre flori şi printre stele,
risipind visele mele,
cheltuindu-mi tinereţea,
dându-mi, la schimb, bătrâneţea.
Vântule neobosit,
spune-i celui ce-am iubit
că, acuma, de-o veni,
nu aş şti a-l mai iubi,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valsul frumuseţii

Hai să valsăm, IUBITE, în ritmul fericirii!
Ajunge cât am plâns de dorul împlinirii!...
Da, viaţa e frumoasă şi sufletul curat
Hai să valsăm, IUBITE, că nu e un păcat!...

Pe sunetele nopţii, în parcul adormit,
Ne-om prinde-ntr-o IUBIRE, ruptă din infinit...
Viorile celeste or luneca arcuşul,
Pe strune aşternând, când obosim, culcuşul...

Hai să trăim, IUBITE, în amintirea vieţii
Şi să plutim ca-n vis, în valsul frumuseţii!...
De lună mângâiaţi cu dor şi nenuntiţi,
Rămâne-vom amanţi şi-n zori de veci, IUBIŢI!

Privighetori geloase vor plânge-n glas de foc
Iubirile apuse, ce n-au avut noroc,
Şi dorurile stinse în şoapte nerostite
Vor fi-ngropate-n Ceruri...
Hai să valsăm, IUBITE!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia dorurilor

În Răsărit de Soare, îmi caut, fără grabă,
o muzică suavă, lăsată de cu seară
pe prispă, într-o floare, ce-a Raiului ogradă
pierduse, când iubisem pentru întâia oară...

Era o Simfonie a Dorurilor mele
trecute, dar prezente şi-acum, şi-n viitor.
Scrisesem prima parte, cu tril de rândunele,
şi o armonizasem cu linişte de nor...

În pauze, lăsasem suspine să adoarmă,
că, mult prea obosite, în a lor preumblare,
pe raze moi de Lună, văzându-mi a mea toamnă,
mi-ntoarseră la vreme, un dar lăsat de Soare.

Dintr-un Lento Lugubre, mi-am ridicat suspinul
şi i-am şters definirea din cele note lungi,
păstrând doar contrapunctul, în care clar-seninul
o Inimă curată mi-aduse de prin lunci.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am ales

Erai pe undeva... şi eu te căutam...
Erai raza dintâi sau floarea de pe ram,
Erai tumultul mării sau zbor de albatros,
Lumina fericirii, pe un obraz frumos...

În picături de ploi veneai la geamul meu,
Dar eu nu mai vedeam, plângând de dorul tău.
Erai un briliant, căzut în întuneric,
Dintr-un inel prea larg, al unui vis angelic.

În adieri de vânt, mereu te căutam
Şi din adânc de timp, IUBIRE-ţi trimiteam.
Prindeam frânturi de gând în zilele senine,
Să nu mai rătăcesc, că tu eşti lângă mine.

Fii vânt încolăcit pe trupul meu încins!
Fii ploaie, răcorind tot dorul meu aprins!
Fii o furtună-n vis ce-mi ridică păcatul,
Intră-mi în aşternut şi răvăşeşte-mi patul!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih

Dorul curat în vis de iubire,
Ramul în floare, spre dăruire,
Aripi de fluturi, voal de mătase,
Gingaşi ghiocei în mii de case,
Omăt topit doar cu o privire,
Beţii de simţuri în întâlnire,
Emoţii sfinte, fără de pată,
Tineri, iubind pentru prima dată,
Eternitate-n suflet păstrată...

acrostih de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu!

Nu plânge, chiar de-ai învăţat cum să trăieşti cu-amare lacrimi!
Nu te-ntrista, că ai ştiut cum să te-ndepărtezi de patimi!
Nu mai privi peste oglindă, când ştii că-ţi va plăcea ce vezi!
Nu te-nsoţi cu neiubirea! Iubeşte, că-n iubire crezi!

Nu-ţi interzice fericirea, acum, când ştii s-o preţuieşti!
Nu te-nsoţi la drum cu-oricine, chiar dacă simţi că singur eşti!
Nu mai hrăni dorul de-o viaţă, când simţi că nu se va-mplini!
Nu omorî visele toate, făcând în ciudă, inimii!

Nu te-ntreba de ce eşti singur, când doar comori ai dăruit!
Nu îţi cruţa mărinimia, când întâlneşti suflet rănit!
Nu creiona necunoscuţi, că poate iese schiţa falsă!
Nu duşmăni, că te-otrăveşti... şi mori... şi nimănui nu-i pasă!

Nu te întoarce-n amintiri ce au muşcat adânc inima!!
Nu risipi timp, întrebând pe cine a orbit Lumina!
Nu-ţi căuta vinovăţie, că-ntreaga viaţă ai iubit!
Nu-ţi cere scuze niciodată, că de EL ai fost hăruit!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul meu

IUBITUL MEU... e cântec de DRAGOSTE şi DOR.
Îl port cu mine-n suflet, când plec cu el în zbor.
Şi colindăm în visul de ceruri zămislit
Iubindu-ne, cum nimeni nu ştiu să fi iubit.

În Inima-i curată, ades mă oglindesc
Şi ce zăresc acolo e tot ce îmi doresc.
Ascult a lui tăcere, în lacrimi împletind
Cu drag, o mângâiere cerută de alint.

E dar în bucurie, din al IUBIRII RAI
Ce-aduce fericire... O, clipă, tu... mai stai!
Şi-n şoaptele rostite, urcate pân' la stele
Cuprind nemărginirea cu dorurile mele...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Mă doare, dulce, Dorul cuibărit
în sufletu-mi, de viaţă ostenit...
Durerea lui mă mângâie duios,
ca pe-un copil, de mamă adormit...

Cobor în mine, s-aflu cu uimire,
ce şoaptă către tine m-a mânat,
când, negândind decât la mărginire,
nu mai visam nimic, cu-adevărat.

Acuma ştiu prea bine din ce zbor
mi te-amintesc, când plâng, privind... un nor...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpădii

Suave păpădii, crezând în gingăşie,
Se-ntrec să dăruiască
Fineţe, diafan, în vis de bucurie.

Prin fulgii delicaţi, ce-nalţă către cer,
Trimit comori de suflet,
Spre-o lume de uitări, în gânduri din eter...

Coboară-ncetişor privirile plăpânde,
Cu gene-ngreunate
De lacrime fierbinţi, curate şi flămânde...

Se-ntorc, plutind, spre seară, în istovire mor
Şi nimănui nu-i pasă
Că au zburat odată, urmându-şi dorul lor...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine-ai venit!

Suflet de vis, suflet curat,
Pe unde oare-ai colindat?
Din cer de vară ai venit,
Să-mi vindeci tot ce-a fost rănit.

Care din lacrimile mele
Te-a mângâiat, cu doruri grele,
Şi liniştea ţi-a tulburat,
Când inima ţi-a sărutat?!

Da, ştiu că nu visez, IUBITE!
Am aruncat haine cernite
Şi-mbrac acum sufletul meu
Doar în culori de curcubeu...

De dragul meu, de dragul tău,
Am scuturat gânduri, de rău...
Azi împletim din fir de Lună,
IUBIRE-n patimă nebună...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi iubirea

În mijlocul lumii tăcute, învinse,
durerile îmi strigă să mă feresc
şi ce am iubit să nu îmi amintesc,
când calc printre visele noastre, ucise...

În taină, culeg un buchet de sclipiri
născute în dorul de mine, de noi,
cu grijă, 'l-aşez printre visele noi,
în şoapte de-ADOR şi în tandre priviri.

În vii sentimente, comori risipesc,
redând viaţă lumii-omorâte barbar,
cu gândul curat, ce-a uitat de amar,
pe crinii din suflet îţi scriu TE IUBESC!

Pe aripi de îngeri, în lacrimi fierbinţi,
trimitem o rugă, s-ajungă la Cer...
Mereu, în IUBIRE, e-acelaşi mister,
suntem mistuiţi de aceleaşi dorinţi...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gingăşie

În pic de rouă, dorul ne-a-mbrăţişat IUBIREA,
Făcându-ne să credem că plouă-n Infinit...
Şi, prinşi în jocul vieţii, ne-am întâlnit privirea,
Zâmbind, uimiţi de vraja din suflet nesfârşit...

Veşmintele de rouă, menite să ne-adape,
În goana dup-a lumii deşartă căutare,
De s-ar zvânta la soare, le-am primeni în ape,
De-un suflet şi alt suflet, ar fi-acoperitoare.

Să bem, IUBIREA mea, bobiţele de rouă
Ascunse-n mica noastră sticluţă de argint!
Să ne-mbătăm cu ele!... Şi chiar de nu mai plouă,
Ne-or ţine-o veşnicie, de sete, -n Infinit...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii

Mai ştii cum m-am îmbolnăvit de tine
din prima clipă, fără să gândesc?
Fereastra Raiului sunt pentru mine
ochii tăi dragi, în care m-oglindesc.

Tu ştii cât de frumos cântă tăcerea
la masa sfânt-a dorului din noi
şi cum ne vindecă toată durerea
când ne iubim în lacrime de ploi!

Şi ştii ce dulce ne e suferinţa
când viaţa ne desparte uneori,
când inima tânjeşte de dorinţa
ce umple infinitul de fiori!

Noi ştim că nimeni nu poate să fure
IUBIREA noastră ce e scrisă-n aştri,
că nime-n lume n-ar putea să-ndure
văpaia ei din ochii noştri-albaştri...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni

Oamenii sunt cruci, oamenii sunt stele,
oamenii sunt inimi, doruri, visuri, cânt.
Oamenii sunt nori, ploi, vânt şi durere,
într-un fel în Ceruri, altfel pe Pământ.

Oamenii culeg gânduri semănate,
pentru visteria sufletului lor.
Cu ele plătesc zilele-adunate...
Bani... strânşi pentru pleoape ce se-nchid când mor.

Copiii de ieri, sorii dimineţii,
ca îngeri sau demoni asfinţim, pe rând.
Toţi venim Lumini, dar în dansul vieţii,
ne stingem c-un zâmbet sau sfârşim urlând.

Oamenii sunt cruci, oamenii sunt stele,
oamenii sunt nori, ploi, vânt şi durere...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor trist

Trece... încet... zi după zi...
Mi-e dorul trist de tine...
De-ai învăţa a-l auzi,
ai alerga spre mine...

Stau sus, pe munţi îndureraţi,
şi am stâncile martori
că-n coaja brazilor furaţi
se-ascund demonii tartori.

Rânjesc, şi fac vrăji după vrăji,
şi-mi tulbură seninul,
şi-mi pun la poartă cerberi- străji
ce-mi toarnă-n ochi veninul.

De ceasul vieţii se feresc,
când întâlnesc IUBIRE.
Foc scuipă, se schimonosesc.
(IUBIREA-i MÂNTUIRE).

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pregătiri de plecare

În trupul tău se ceartă, în surdină,
îngândurări dintr-un sfârşit de veac,
cu vremea asta, ce îţi e străină,
şi dorul tău de a-ţi găsi un leac.

Te simţi pierdut în rostul fără rost,
e anacronic lied-ul tău străvechi,
respirul e sălciu, totul e-anost,
oamenii-s singuri, deşi sunt perechi.

Viaţa-i tăcută, chiar nimic nu-ţi spune,
nici somnul nu mai ştie a visa,
te doare tot, când Soarele apune,
pasul ţi-e greu, nu mai poate valsa.

O linişte-a tristeţii se aşterne,
valuri de timp încremenesc la mal,
poverile, care păreau eterne,
se-apropie şi ele de final...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu întrebi

Să nu întrebi... nimic,
că nu-ţi voi mai răspunde
la întrebări mai vechi,
venite de niciunde!

Să nu mă-ntrebi când plâng,
de ce nu te mai simt!
Voi plânge doar în gând,
de-oi vrea să te alint.

Tu nu ai nicio vină
că mi-ai ieşit în drum
şi m-ai crezut divină,
când eu eram... doar fum...

Să nu te-ntrebi, de oare
vreodată mi-ai greşit!
Tu mi-ai dat tămâioare,
EU nu le-am preţuit!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propunere

Leagănă-mă toamnă, mângâie-mă-n soare,
Să mă simt copil, să uit ce mă doare!
Fură-mi întristarea din amurg cernit,
Răcoreşte-mi fruntea de jarul mocnit!

Prinde-mă în hora frunzelor tărcate
Ce topesc paleta dorurilor toate!
Du-mă-n amintirea din copilărie,
Când credeam că viaţa e de jucărie!

Lasă-mi duh să zboare pe-aripi de cocor,
Pribegind prin timp, odihnind pe-un nor,
Iernând în tărâmuri uitate de lume,
Adunând de-acolo, numai gânduri bune!

Şi, întors la mine, către primăvară,
Să simtă curat, ca întâia oară,
Printre anotimpuri să lunece lin!
De poţi face asta, la tine mă-nchin!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!