Georgeta Radu despre religie

Ofilire

Se joacă toamna-n felul său,
cu raze dulci de soare,
mă-ntreabă dacă-mi pare rău
c-a ofilit o floare.

Mă uit la ea, şi îi zâmbesc,
şi-i spun că nu îmi pasă,
că, şi-ofilită dacă e,
o floare-i tot frumoasă.

E-adevărat, parfumu-i piere,
culoarea s-a schimbat.
Sămânţa-i este renviere
într-un boboc curat.

Răsare fraged, înfloreşte,
e-al fluturilor rai
şi-o altă toamnă-l ofileşte...
A fost copil, în mai...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruci de catifea

M-ai răstignit o vreme, pe cruci de catifea,
cu voia mea de suflet, pentru plăcerea ta.
Credeam că eşti ca mine, din Soare zămislit,
şi-n mijlocul furtunii, în DOI am fi vâslit.

Dar eram adormită când, în crăpat de zori,
mi-ai pus cătuşi de ghimpe şi eu credeam că-s flori.
Buchete de dureri, stropite cu otravă,
zilnic îmi dăruiai... spunând:"Cât mi-eşti de dragă!..."

Şi-am ameţit deodată, pe cruce, neştiind
că pe sub catifele curgea iad clocotind.
Erai scorpia lui care se preschimbase
în zburător prin veac, cu aripi de mătase.

Dar moliile urii, mocnind, făceau prăpăd
şi rodeau catifeaua... şi-am început să văd.
Pe cruce de minciuni, cu-ale vrăjitoriei,
cine mă răstignea? Asul bufoneriei!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul meu

IUBITUL MEU... e cântec de DRAGOSTE şi DOR.
Îl port cu mine-n suflet, când plec cu el în zbor.
Şi colindăm în visul de ceruri zămislit
Iubindu-ne, cum nimeni nu ştiu să fi iubit.

În Inima-i curată, ades mă oglindesc
Şi ce zăresc acolo e tot ce îmi doresc.
Ascult a lui tăcere, în lacrimi împletind
Cu drag, o mângâiere cerută de alint.

E dar în bucurie, din al IUBIRII RAI
Ce-aduce fericire... O, clipă, tu... mai stai!
Şi-n şoaptele rostite, urcate pân' la stele
Cuprind nemărginirea cu dorurile mele...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzi, Doamne?

Nu mai lua, Doamne, copiii, pentru a ne preda lecţii,
că, zău dacă vedem rostul unei astfel de corecţii!
După ce ne laşi pustii, te-ntrebăm, ştii asta bine:
"- Doamne, dacă-s păcătos, de ce nu m-ai luat pe mine?!"

Ne-ai dat la pachet ispita încă de la Început!
De-asta ai construit Iadul, când ai făcut om din lut
şi-ai lăsat legea-nmulţirii, decretând-o ca păcat?!
Clar, când ai inventat Moartea, nu noi, Doamne, Te-am rugat!

AUZI, DOAMNE? Ce Te-amuză când ne vezi rupţi de necazuri,
înotând în marea vieţii, în furtuni, printre talazuri?!
Pentr-un strop de bucurie, plătim mult prea grea dobândă:
suferinţă, boli şi moarte care veşnic e flămândă.

Ai ascuns a Ta Lumină, cu o haină de-ntuneric-
un biet trup ce ni-l stâlceşti, pân-ajunge cadaveric.
Apoi, îţi anulezi munca, transformându-l în ce-a fost!
Dacă eram numai duhuri, totu-ar fi avut un rost.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dovadă că Raiul există

Iubesc o fetiţă cu ochii albaştri,
mă doare privirea lor tristă...
Curaţi, argintii, căutând înspre aştri,
dovadă că Raiul există!

Cais înflorit într-un vis de IUBIRE
mă-ndeamnă să fiu optimistă,
simţind că ne ştim dintr-un Cer de-amintire,
dovada că Raiul există!

Din Soare Răsare, Lumina mă-nvaţă
să cred doar, să nu fiu sofistă,
să-i spun Adevărul, privind-o în faţă,
dovadă că Raiul există!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocenţă

Prin florile copilăriei
Adeseori mă rătăcesc...
Găsesc Lumina Bucuriei
Şi-ntoarcere, nu-mi mai doresc.

Îi văd pe mama şi pe tata,
Crescându-mă cu al lor Dor
Şi cu IUBIRE nepătată,
Clară, ca apa de izvor.

Merg să colind niţel prin crâng.
Mă prinde ploaia... şi îmi place.
M-adăpostesc după un gând,
Umblând desculţă prin băltoace.

Un fulger îmi aduce-aminte
Să nu mă tem de DUMNEZEU,
Că, după ploaie, vrea s-alinte
Ai săi copii, c-un curcubeu.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

Mi-e sete de noi, mi-e foame de tine!
În ziua ce vine privesc înapoi
şi caut cărarea pe care-ai venit,
când mi-ai dăruit şi cerul, şi marea...

O mie de vieţi vom fi împreună,
cu inima bună gustând dimineţi,
goli-vom în noapte pahare de dor,
vor creşte sub nor buchete de şoapte.

În mijloc de vis, nectar de săruturi,
pe aripi de fluturi din Raiul promis,
topind curcubeie, ne-adună în NOI...
azi suntem în DOI... şi simt că-s Femeie...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taurul

E de Pamânt, ca semn zodiacal,
Şi-şi ţine-adânc picioarele în el,
Mulţi zic că are ochelari de cal,
Dar lui nu-i pasă de asta, defel.

E credincios Luminii răsădite
În inima cât pâine-ardelenească
Şi spune lumii, simplu, prin cuvinte,
Cât de frumos prea simte să trăiască.

Un pic prea arţăgos de multe ori,
Că-l doare nedreptatea risipită
De oameni care nu privesc spre nori
Să-şi taie-n curcubeie-a lor ispită.

Din cinste şi credinţă-şi face scut,
Luptând cu întuneric pân' la moarte
Şi, chiar dacă-n arenă a căzut,
Când se ridică, merge mai departe.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diphylleia grayi

Floare de gheaţă, topită de ploaie,
Unde ajungi tu, când Cerul se-ndoaie
Sub dor nesfârşit, din prea triste IUBIRI,
Şi-nchide privirea, plângând amintiri?!

Trimite-i parfum să-i aducă-aminte
Că omul curat, credincios şi cuminte,
Priveşte spre el şi când e fericit
Şi nu îl blesteamă când e necăjit.

Scrie-i tu, floare, cu gheaţa topită
De raza de ploaie ce ţi-a fost sortită,
Că lumea dispare, de nu mai e Cer!
Doar asta te rog, doar atâta îţi cer!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi iubirea

În mijlocul lumii tăcute, învinse,
durerile îmi strigă să mă feresc
şi ce am iubit să nu îmi amintesc,
când calc printre visele noastre, ucise...

În taină, culeg un buchet de sclipiri
născute în dorul de mine, de noi,
cu grijă, 'l-aşez printre visele noi,
în şoapte de-ADOR şi în tandre priviri.

În vii sentimente, comori risipesc,
redând viaţă lumii-omorâte barbar,
cu gândul curat, ce-a uitat de amar,
pe crinii din suflet îţi scriu TE IUBESC!

Pe aripi de îngeri, în lacrimi fierbinţi,
trimitem o rugă, s-ajungă la Cer...
Mereu, în IUBIRE, e-acelaşi mister,
suntem mistuiţi de aceleaşi dorinţi...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe ametaforică

Auzi, fa, Mariţo, s-a-nchis cimitirul!
De mâine, nici popa nu poa' să se-ngroape.
Noroc c-am troiţa lu' Gogu, aproape!
Ştii, colo, 'n grădină, unde-a crescut pirul.

Am ciment şi var. Îl bag pe Ilie,
să-mi sape o groapă, să toarne o criptă,
că inima mea de boală e friptă
şi azi nu putui să leg nici la vie.

Bocesc a pustie, când toc ceapa veche,
e ştevia fiere, nu pot s-o mănânc,
prea rău năduşesc, mă seac-o ureche
şi am o durere şi-un of în adââânc!...

Auzi, fa, Mariţo, ne ştim de copile!
Tu ştii că plângeam când o floare murea!
De ce mi-o fi dat Dumnezeu negre zile
şi-n fiece an sărăcia-mi sporea?!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă pentru toţi

La cumpăna cerului
plânge ochiul Domnului,
umple fântâna cu lacrimi,
cin' le bea scapă de patimi.

Multe inimi seci, uscate,
vin acolo pe-nserate.
Beau, dar, rătăcind cărarea,
le cade în suflet sarea
şi-apoi sunt mai însetate,
suduie şi-şi fac păcate,
ridicând spre Dumnezeu
aprigul pumn de ateu.

Inimi seci, nemângâiate,
fără soră, fără frate,
pribegesc în lung şi-n lat,
făcând cu Diavolul pact.

Ochiul lor e plin de ură,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facă-se doar voia Ta!

Mama mea, când m-a făcut,
n-a ştiut că sunt de lut.
A sperat că sunt din stâncă
şi că stânca n-o să plângă.

Am plâns mult, dar m-am oprit
şi lutul nu m-a-mpietrit,
lacrimile mele toate
de TINE au fost uscate.

Zice-o vorbă din bătrâni:
"Greul ne face mai buni
şi Dumnezeu nu-ţi dă cruce
pe care să n-o poţi duce".

Stai cu mine, Doamne, TU,
şi mângâie-mi sufletu',
că de-acum sunt pregătită
să înfrâng orice ispită!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visare

Să arzi IUBIREA noastră, cu santal,
să nu miroas-a scrum neliniştit,
dar pune-i tot parfumu-ntr-un pocal,
s-avem când vom fi duh în Infinit!...

În buzunarul sufletului meu
îşi va găsi păstrare pe vecie
şi îmi va cere chiar şi DUMNEZEU
să parfumeze a lui abaţie.

Şi, negreşit că îi va fi pe plac,
povestea noastră va vrea să asculte,
sfinţindu-le cu mir ambroziac,
ne-o pune cununii de-ADOR, pe frunte.

Pe bolta celui de-al Nouălea Cer,
ne va uni-ntr-o sferă de Lumină,
împărtăşindu-ne orice Mister,
ne va hrăni cu Tainica Lui Cină...

poezie de Georgeta Radu din La vie en rose
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii

Mai ştii cum m-am îmbolnăvit de tine
din prima clipă, fără să gândesc?
Fereastra Raiului sunt pentru mine
ochii tăi dragi, în care m-oglindesc.

Tu ştii cât de frumos cântă tăcerea
la masa sfânt-a dorului din noi
şi cum ne vindecă toată durerea
când ne iubim în lacrime de ploi!

Şi ştii ce dulce ne e suferinţa
când viaţa ne desparte uneori,
când inima tânjeşte de dorinţa
ce umple infinitul de fiori!

Noi ştim că nimeni nu poate să fure
IUBIREA noastră ce e scrisă-n aştri,
că nime-n lume n-ar putea să-ndure
văpaia ei din ochii noştri-albaştri...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipeşte!

Închide ochii, să-ţi aduci aminte
de ziua-n care cerul căutai
şi inima îţi făurea cuvinte
din care făceai cheie pentru Rai.

Pe alb de suflet ne-aşterneam IUBIREA,
ne-o dăruiam prin legea ei nescrisă,
niciunul neştiind ce-i fericirea,
că niciodată nu ne-a fost permisă.

Deschide ochii, să vezi adevărul!
Suntem tot noi, aceeaşi, dar altfel!
În doi am învăţat ce dulce-i zborul,
punând tot Infinitu-ntr-un inel.

Când ne-mbrăcăm amurgu-n curcubee,
clipeşte cu priviri de smarald verde!
Eşti zeul meu şi eu sunt a ta zee...
Clipeşte fără teama de-a ne pierde!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste

O visare despletită într-o patimă cât marea
ne cutreieră prin vene şi stârneşte tulburarea.
Printre şoapte cresc suspine ce zidesc o catedrală
din culori de curcubeie rostuite în spirală.

Ruga inimilor noastre-ngenunchiate-n strana firii
face Cerul să abroge legile împotrivirii
şi-n uitările de Sine, grijuliu, ne-adăposteşte,
cu şampania IUBIRII sângele ni-l clocoteşte.

Roşul inimilor arde trupurile, cu dorinţă,
cultul Dragostei se-nalţă în adâncuri de fiinţă,
cu Divinul prins sub pleoape, clipa ne împărtăşeşte...
La fel se iubeau şi zeii: pătimaş, carnal, trupeşte...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea şi lumea

Tu eşti IUBIREA lumii şi eu sunt lumea ei...
În picurii de ploaie, simt mângâierea ta
şi-n timp ce-ţi urmez paşii, pe-aleile cu tei,
îi împletesc cu-ai mei, sub străluciri de stea.

Nebuni de dor, plângând un Cer neînţeles
de alte lumi trăinde-n umbre şi-ntuneric,
pătrundem sensuri noi, pe care le-am ales,
ne dăruim visări, pe un tărâm angelic...

Tu eşti IUBIREA lumii şi eu sunt lumea ei...
Sub transparenţe dulci ne înfrânăm tumultul.
Când ne-odihnim în noapte, ne transformăm în zei...
IUBIM, prea credincioşi, şi ne-mbrăţişăm "lutul".

Tu eşti... IUBIREA lumii... şi eu, IUBIREA ta...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversarea răstignirii

Din pulberi de stea şi lacrimi de dor
Coacem cozonaci în formă de nor,
Pentru Ziua Sfântă ce începe-n noapte,
Candelă eternă-n Infinit de şoapte.

Şoapte muritoare, preschimbate-n cântec,
La-nvierea lumii, ca într-un descântec,
Risipesc tristeţi adunate-n veacuri,
Îmbrăcând în alb nuferii din lacuri.

Lacuri care-ascund adâncul de Iad
Ce-nghite şi azi, suflete ce cad.
Separând nădejdea, de grea nebunie,
Am primit, cu toţii, viaţa-n Veşnicie.

Veşnicia mea şi a orişicui
A plătit-o scump, cu Sângele LUI.
Răstignit, zâmbind spre călăi ce tac,
Spunea: "TATĂ, iartă-i, că nu ştiu ce fac!"

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţare - HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT!

Azi Îl rog pe Dumnezeu să mă lase să-L gândesc.
Cu-ai mei ochi de muritor nu am şanse să-L privesc.
Am o aripă de flutur, lângă tronu-I de Vecie,
înălţată prea în grabă, lăsându-mi lumea pustie...

Mi-am pierdut juma de suflet în Durerea despărţirii
de doi ochi curaţi, de Înger, ce-au închis Minunea Firii...
Da, mi-e Dor fără de margini de Nemărginirea Sfântă
care mi-a furat IUBIREA, regăsindu-mă înfrântă!

Azi Îl rog pe Dumnezeu să mă ierte de păcate,
să pot să mă-nalţ şi eu, când mă voi sfârşi prin Moarte,
că mi-e Dor, fără de margini, de doi ochi curaţi, de Înger,
ce-au închis Minunea Firii şi de-atunci doar plâng şi... sânger...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!