Textele de mai jos conțin referiri la religie, dar cu o relevanță mică.
Cogito, ergo sum!
Am strâns în poezie tot adevărul meu:
o inimă în vers, tristeți și fericire,
o cruce dăruită de însuși Dumnezeu,
cărare șerpuind, drum drept și rătăcire.
În viața bătând filmul, scrisă de Demiurg,
m-am achitat de rol cum am știut mai bine.
Când deslușeam misterul, iată-mă în amurg
și-abia acum încerc să am grijă de mine.
Se zice că-i un timp pentru orice, pe lume,
dar numai cel prezent alcătuiește viața.
Clipa de nu-ți trăiești și-o lași să se consume,
te rătăcești de rost, ți-ntuneci dimineața.
Și ziua vieții nu-i decât orbecăială,
alergi la nesfârșit după zădărnicie,
Pălindu-ți scânteieri, răpus de oboseală,
nu îți vei găsi timp să guști din Veșnicie...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exemplu
Să mă întorc?! Nu are rost și nici n-aș mai avea putere...
Rămân în raiul meu cu flori, din care-nvăț să adun miere.
Magnolia-nflorește simplu, fără să ceară aprobare,
și-și dăruiește frumusețea spre tot ce-i mângâiat de Soare.
Când isprăvește înflorirea, se scutură fără regrete,
atinge c-un sărut Pământul, din care răsar margarete,
se stinge-n verdele de iarbă, înțelegându-și nemurirea,
îmbrățișându-și efemerul care i-a împlinit menirea.
De am pătrunde taina vieții, n-am mai fi roși de-ncrâncenare,
ne-am prinde-n dansul frumuseții, gustând din cupa cu iertare,
ca, la sfârșit, să știm pleca fără-ntrebări, fără orgolii,
reînviind în verde crud, printre petale de magnolii...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
DRAGULUI MEU
.. În dorul meu de tine, am strâns IUBIREA-n vers
și, răstignind pustiul, altar i-am înălțat.
Îl vom sfinți-mpreună, fugind din Univers,
în rugăciuni vom stinge și cel dintâi păcat...
E-un dor fără sfârșit, desprins din altă viață,
în care muritorii-și află nemurirea,
făcând din noapte grea, fragedă dimineață,
când și-amintesc de-o stea, iubindu-și strălucirea.
Corola de lumini ne-aduce împreună
și cutezăm visa cum am vrea să trăim,
neliniști alungând doar cu o vorbă bună
din adâncimi de suflet, atuncea când iubim.
În dorul meu de NOI, am adunat putere,
cuprins de necuprins și-un cer de fericire...
Credința aducând dorita mângâiere
ce-a vitregit pustiu, de setea de IUBIRE..
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pic despre iubire
În fiecare floare, în fiecare nor
E-o pată de culoare ce seamănă c-un Dor
Ce iese în cărarea Iubirilor curate
Să-mbie Lumea-ntreagă s-adune nestemate.
Dar mulți nu iau în seamă și, neîncrezători,
O iau pe scurtătură și nu privesc spre nori
Și calcă, fără milă, pe iarba încolțită,
Gândind că nu o doare... dar mâine-i ofilită...
Sunt cei fără speranțe... ei nu au îndrăznit
Să afle cât de bine ar fi, de-ar fi iubit.
Se-aruncă-n Valea Morții, cu inima pustie,
Și plâng, lipsiți, amarnic, de orice bucurie...
Că numai cei ce-ascultă de-al Dorului îndemn
Plutesc în Bucuria ce-i scoate din Infern,
Lăsând să intre-n Suflet o magică trăire,
Ce-o prindem în cuvinte și o numim... IUBIRE...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu ne uiți
La ceasuri de însingurare,
Când timpul vrea să mi te fure
Și te trimite-n depărtare,
Uitarea să nu te îndure!
Chiar de e noapte sau de-i zi,
IUBIREA ne e credincioasă
Și chiar de somnul te-o răpi,
Visează-te la noi, acasă!
Neliniștea de-ți va șopti
Că draga ta te-a părăsit,
În suflet de se va propti,
Tu nu uita ce ai simțit!
Și ochii de-ți vor fi izvor
De lacrimi, ce șterg amintiri,
Adu-ți aminte că-s de dor,
De dor flămând de împliniri!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi!
Mai știi cum m-am îmbolnăvit de tine
din prima clipă, fără să gândesc?
Fereastra Raiului sunt pentru mine
ochii tăi dragi, în care m-oglindesc.
Tu știi cât de frumos cântă tăcerea
la masa sfânt-a dorului din noi
și cum ne vindecă toată durerea
când ne iubim în lacrime de ploi!
Noi știm ce dulce ne e suferința
când viața ne desparte uneori,
când inima tânjește de dorința
ce umple Infinitul de fiori!
Cu fluturi ne întrecem în finețea
simțirii ne-ntinate de lumesc,
când ne-amintim năvalnic tinerețea
ce ne-a păstrat în suflet TE IUBESC!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia... când iubește un bărbat
Femeia... când iubește un bărbat,
adună-n inimă tot înțelesul
IUBIRII ce-i inundă Universul...
atinge Raiul, uitând de păcat...
Respiră elixirul nemuririi,
plutind, nestingherită, printre aștri,
când vraja dorului cu ochi albaștri
o-mbată-n îngereasca lege-a Firii.
Tot răul se dizolvă în uitare,
în creuzet de Infinit fierbinte
ce convertește vechile cuvinte
în psalmi, cântați la dulcea-nmânecare...
Îmbrățișări, în iarbă-nrourată,
vibrează trup, scris în spirală sfântă,
în împliniri de dragoste flămândă,
sub stele, 'n miez de noapte satinată.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exemplu
Să mă întorc?! Nu are rost și nici n-aș mai avea putere...
Rămân în raiul meu cu flori, din care-nvăț să adun miere.
Magnolia-nflorește simplu, fără să ceară aprobare,
și-și dăruiește frumusețea spre tot ce-i mângâiat de Soare.
Când isprăvește înflorirea, se scutură fără regrete,
atinge c-un sărut Pământul, din care răsar margarete...
Se stinge-n verdele de iarbă, înțelegându-și nemurirea,
îmbrățișându-și efemerul care i-a împlinit menirea.
De am pătrunde taina vieții, n-am mai fi roși de-ncrâncenare,
ne-am prinde-n dansul frumuseții, gustând din cupa cu iertare,
ca, la sfârșit, să știm pleca fără-ntrebări, fără orgolii,
reînviind în verde crud, printre petale de magnolii...
Să mă întorc?! Nu are rost și nici n-aș mai avea putere...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei vrăjitoare
Ți-ai scos durerea la paradă?!
De ce te dor oamenii buni?!
De ce îi lași pe toți să vadă
Că singură-ți stârnești furtuni?!
Urând în lume ce-i frumos,
Îți înfigi colții în candoarea
Ce are suflet drăgăstos
Și se deschide precum floarea.
C-un colier de sârmi ghimpate,
Vrei să sugrumi cântecul vieții,
Când otrăvești ape curate
În ne-nceputul dimineții.
De vezi IUBIRE la vreunii,
Crăpi, că nu-ți este rânduită
Și-ncepi să urli ca nebunii,
Toată-afundându-te-n ispită.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
1 Martie
Cică primăvara înseamnă doar martie, aprilie și mai,
iar micile atenții se dau doar de 1 și 8 martie.
Dar ține minte că atunci când faci un bine,
aduci primăvară, chiar dacă afară temperaturile sunt pe minus
iar zăpada e cât casa. De fiecare dată când alegi
să pășești în lumină, înflorești,
iar căldura din suflet va desface
petalele inimii tale.
Fii o primăvară zilnic pentru cei din jur și pentru tine,
chiar dacă unii poartă viscol și vara! Crești, stând în lumină
și alegând să răspunzi urii cu dragoste, întotdeauna!
Îți garantez că nu vei pica de fraier!
Îți doresc numai primăvară, chiar și în ploi,
în ger, în momente pe care nu le înțelegi!
Răspândește parfumul ceresc indiferent de anotimp
și împrejurare!
Pe unde treci tu, Dumnezeu să aducă viață!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină în amurg
Amurgul începutului de an deschide căi spre răsărit de lume,
Surâde stins și-neacă întristări în valul mării ce nu are-un nume.
Îmbrățișează umeri de răbdări, îi învelește cu dantele ninse,
Închide-n noapte șoapte de trădări, iar șoaptele orbecăiesc, învinse.
Amurgul începutului de an își acordează harpa milenară,
Răscumpărând îngeri căzuți în van, cu o romanță dulce, selenară.
Semnează garanție pentru ei și Raiul, primitor, poarta-și deschide,
Iar îngerii, treziți din somnul greu, își scriu păcatele pe panachide.
Amurgul începutului de an își conturează ochii cu-ntuneric,
Cu stele căzătoare luminând visele toate, în decor homeric.
Spre clipa răsăritului, grăbind, și-ndreaptă pașii, obosit de veghe,
Predă ștafeta, apoi, liniștit, din marginea răbdării-și face zeghe.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nori
S-a înnorat un pic în al meu
suflet,
dar, nu-i nimic, va trece...
asta știu!
Că Soarele, aduce-mi-voi
c-un zâmbet,
un zâmbet ce mi-a fost
dăruit, viu.
Am alungat cu el furtuni
cumplite,
născute din blesteme
vineții,
când DUMNEZEU
m-a mângâiat pe frunte,
spunându-mi blând: " Nu
deznădăjdui! ".
L-am ascultat și am zâmbit,
în lacrimi,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comori
Doi ani, am risipit, zi după zi,
IUBIRE-n viață, vis și poezii,
și m-am plimbat, în zorile albastre,
cu gândurile întâmplării noastre.
Prin amintirile demult uitate,
am colindat plângând, pe înserate,
sorbind un ceai călduț, de portocale,
cu muza dragă, ce-mi ieșise-n în cale.
Din goana lumii vrând să dezertez,
am așternut în versuri al meu crez,
dar sufletu-mi șoptea, cam prea târziu,
c-a obosit, că este încă viu.
Prea credincios, păstrase bucuria
ce îmi fusese toată bogăția,
iar visele-i stăteau cuminți, la pândă,
să îmi hrănească inima flămândă
de mângâiere și Lumină Lină,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonia dorurilor
În Răsărit de Soare, îmi caut, fără grabă,
o muzică suavă, lăsată de cu seară
pe prispă, într-o floare, ce-a Raiului ogradă
pierduse, când iubisem pentru întâia oară...
Era o Simfonie a Dorurilor mele
trecute, dar prezente și-acum, și-n viitor.
Scrisesem prima parte, cu tril de rândunele,
și o armonizasem cu liniște de nor...
În pauze, lăsasem suspine să adoarmă,
că, mult prea obosite, în a lor preumblare,
pe raze moi de Lună, văzându-mi a mea toamnă,
mi-ntoarseră la vreme, un dar lăsat de Soare.
Dintr-un Lento Lugubre, mi-am ridicat suspinul
și i-am șters definirea din cele note lungi,
păstrând doar contrapunctul, în care clar-seninul
o Inimă curată mi-aduse de prin lunci.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiește!
Aruncă vechile bagaje, nicicând nu ți-au fost de folos!
Cutează a trăi frumos, renunță la orice machiaje!
Erai păpușa din decor, trecând mereu prin mari dureri
și orice umbră de plăceri te făcea să te simți dator.
Închide ușile știute, care dădeau spre nicăieri,
de unde adunai poveri, făcând slalom printre derute!
Tot îndurai și nu-njurai... Asta-i credința omului,
că, plătind tribut răului, va afla drumul către Rai.
Deschide ochii tăi frumoși, străbate cu privirea zarea
și ai să scapi de-ncrâncenarea ce-ai moștenit din moși-strămoși!
Atunci, plutind ca fulgu-n zbor, nimic nu te va-mpiedica
să-ți ții Acasă inima și să-i împlinești orice dor.
În jurul tău sunt bucurii, IUBIRE-așteaptă, răbdătoare,
să te înalțe către Soare, cum se înalță ciocârlii.
Începe-o viață nouă azi și pace fă cu duhul tău!
El te-o feri de tot ce-i rău și nu te va lăsa să cazi!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miez de Univers
Ne răsfățam, pe rând, în miez de Univers...
Ne adunam în gând, încet-încet, glumind...
Tu sufletul mi-aflai, citindu-mi câte-un vers,
Și ne-am trezit visând... și ne-am trezit iubind.
Dintre tristeți, fugind, am inventat cărări
Pe care am pornit în calde dimineți,
Ștergând din asfințit și doruri, și uitări,
Și lacrimile reci ce-au izvorât din vieți.
Cu fiece cuvânt, din zâmbete sculptat,
Am poposit în Rai, să ne-odihnim puțin,
Să ne-ascultăm priviri ce zarea au scrutat,
Simțind că printre nori ne-așteapt-un nou destin..
Apoi, am coborât din Ceruri pe Pământ,
Să ne-nfruptăm din noi, pe rând și deodat',
În vrajă și tăceri, sorbind amorul sfânt,
Iubind cum încă n-am iubit cu-adevărat.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei "melițe"
Meliță, mai tacă-ți gura!
Dai în gol, plină de ură,
rostul tău e-o piază sură
care se tot dă de-a dura!
Nu vezi că ți-ai tocit dinții,
melițând cu îndârjire?
Te tot scalzi în necăjire,
pretinzând că ești cu sfinții.
Cu grăirea-ți în pustie,
lumea o să te deteste
și tu vrei să te ateste,
că doar de-aia intri-n vrie.
Ia o pauză de grijă
pentru cânepa cea verde!
Las-o! Cerul nu o pierde,
Dumnezeu de ea îngrijă.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărie, Mărie!
Tu, Sfântă Mărie, azi ai adormit...
De la Răstignire, nu ai mai zâmbit...
Dar seninu-ți suflet în Cer s-a suit,
Lângă Tatăl Nostru și Fiu-Ți iubit.
Fecioară de vis și nevinovată,
Tu ne liniștești, la necaz, îndată,
Nu ne cerți vreodat', pentru nicio pată,
Suntem răi sau buni, ruga-ți e-ascultată.
Tatăl se îndură și iartă păcat,
Fiul ne ascultă și ne ia oftat,
Dară noi uităm, ne-ndreptăm spre altul
Ceru-ntreg trădăm pentru Necuratul.
Când promite el și verzi, și uscate,
Tare te mâhnești, verși lacrimi curate,
Chiar dacă ni-i plin podul de păcate,
La fel ne iubești și nu ne-ntorci spate.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger
De ce te-ai supărat pe noi și ai plecat așa grăbit,
când, trist, privindu-ne în ochi, ai spus:"eu mor!" și ne-ai zâmbit?!
Ne erai TOT și FERICIRE, IUBIREA noastră infinită
și Dumnezeu, din gelozie, ni te-a furat într-o clipită.
Uita că ni te dăruise în seara Schimbării la Față,
punând Lumină Lină-n tine, să străluceasc-a noastră viață...
Te-ai stins în zori de Liturghie, când vara ne fierbea în Soare,
când Ceruri te-așteptau deschise, între-NVIERE și-NĂLȚARE,
să încălzești o criptă rece, cu sufletul tău preacurat,
cu viața-ți scurtă, drămuită și fără de niciun păcat.
Tot țesem Dorul în culoarea zăpezii tale nenuntite
și tot spălăm cerul cu lacrimi din vise pure, ne-mplinite.
Te căutăm în sita vremii, în orice floare-mbobocită,
în orice stea care răsare în Veșnicia cucerită,
ne mângâiem cu amintirea privirii tale îngerești
și... așteptăm, când vine timpul, Cosminel sfânt, să ne primești!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă o buburuză!
Hai la buburuze vii, la numai un leu!
Ți le dau gratis pe toate, pe cuvântul meu,
Dacă faci una, la fel, dar s-o faci perfect,
Fără să greșești nimic, fără vreun defect!
Uite, 'ți dau materiale, tu, doar le croiești
Și-o să ias-o buburuză, ruptă din povești!
Îți dau voal pentru-aripioare și vopsea lucioasă,
Albă, roșie și neagră, e foarte frumoasă!
Mărgelușe-punctișoare pentru ochișori,
Metru de croitorie, rochia să-i măsori!
Hai, că-i simplu, nu-i așa? Bate palma, frate!
Hai, cu toată inima, nu pe jumătate!
Tu ești om, ea, doar o gâză, o să reușești!
Dacă vei putea s-o faci, te îmbogățești!
Bravo, văd că te pricepi, începe să-ți iasă!
Eu te las, cred că e gata până după masă!
..................................................................
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Georgeta Radu despre religie, adresa este: