Citate despre Gheorghe și religie
citate despre Gheorghe și religie (inclusiv în versuri).
Nu e om, Kant. N-a reușit să fie om cu toată stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizează cu clopotele de la biserică, e laureat al premiului Nobel pe lângă Kant.
citat celebru din Petre Țuțea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnule Mihail Arin! Maestro! Încă mai sunt aici, eu, confuza și patetica parteneră de dialog, de pe această scenă a [...] | Citește tot comentariul
În jurul meu, au înnebunit toți salcâmii, vorba minunatului Tudor Gheorghe. Și știți de ce? Pentru că am simțit de atâtea ori că acolo unde te scuipă și pleznește omul, mângâie și sărută Dumnezeu.
citat din Oreste Teodorescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Faustina: Sfântul Gheorghe se sprijină-n lance! Sfântul Mihail e tot numai o sabie! Ați militarizat alaiul lui Dumnezeu, după chipul și asemănarea voastră. Prelungiți unghiile și dantura bieților arhangheli cu fel de fel de accesorii metalice. Îi organizați în plutoane, regimente, divizii, după modelul haitei umane.
replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
În România sunt peste zece milioane de sfinți: Andrei, Dumitru, Petru, Nicolae, Ștefan, Vasile,Ion, Gheorghe...
Cu-atâția sfinți pe-al nostru plai,
C-o atmosferă caldă, sacră,
Aș zice chiar că sunt în rai,
De n-aș avea, în casă, soacră!
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină de reabilitare
Să ne treacă vai amarul
împușcăm stele cu carul
Lumea să nu stea la rând
pășim singuri în mormânt
Să nu-i lăsăm să aștepte
sicrie le-om face deștepte
Doamne unde te-ai ascuns
de nu dai niciun răspuns
Nici la viață nici la moarte
dusu-ne-ai peste departe
De-au rămas numai consoane
gura Gheorghe taci Ioane
Că ni-i raiul o-cu-pat
iar nebunul împărat
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (22 martie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fața bisericii Sfântul Gheorghe
Zeci de porumbei
ciugulind miez de pâine
și boabe de grâu binecuvântate
de cruce și de slujba cea dulce,
de minunata cântare,
aici, în punctul Bucureștiului
unde toate sfâșesc
și toate încep de la capăt,
unde-i mai adâncă pacea
și vântul nu răzbește,
în fața bisericii Sfântul Gheorghe,
în fața Brâncoveanului
străjuit de copaci și de umbră...
poezie de Dragoș Niculescu din Cinci vreascuri și fapta de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o rugăciune
am deschis poarta sărutului
și m-am așezat la masa tăcerii
vorbea cumințenia pământului
și creștea piatra lipindu-și
de obrazul meu somnul
toate rosteau numele
un singur nume
reverberând în tăcere
într-un târziu, cu fâlfâit
de aripi incolore,
l-a prins în cioc măiastra
și l-a urcat
în înaltul coloanei fără de sfârșit
Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o pioasă rugăciune
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Gheorghe și religie, dar cu o relevanță mică.
Falșii credincioși, ca miliardarul de carton Gigi Becali, se pretind smeriți, dar put de trufie și trăiesc în palate, într-un lux orbitor, dar de prost gust. De exemplu, un post TV a arătat că Becali are în palatul lui mai multe icoane decât o catedrală, dar pereții sunt plinI de kitsch-uri, multe dintre ele fiind adevărate blasfemii, ilustrând trufia nemăsurată a ipocritului: icoana clasică a Sfântului Gheorghe omorând balaurul, cu capul lui Gigi Becali în locul capului sfântului; copie după "Școala din Atena" (celebra frescă de la Vatican, pictată de Rafael) cu agramatul Becali în locul marelui filosof Aristotel; copie după celebra pictură a lui Rembrandt "Moise ținând Tablele Legii", cu fostul pușcăriaș Gigi Becali în locul legislatorului biblic Moise, prin care Dumnezeu le-a dat evreilor și lumii "Cele zece porunci". Mă aștept ca Becali să pună pe pereți și o icoană cu Iisus Hristos la "Cina cea de taină", dar cu chipul bădăranului în locul celui al Mântuitorului. Lui Becali i se potrivește perfect proverbul românesc: Dacă nu e și fudul, prostul nu e prost destul.
George Budoi în Reflecții (6 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strămoș
mă uit la tine... mi se pare
că te cunosc de undeva
nu ești bunicul care-odată
din vârf de munte cobora?
aveai opinci... desaga-n spate
si cioareci albi dintr-o aba
pe cap purtai căciula dacă
si-un zâmbet ochii-ti lumina
ești tu... cel desenat in carte?
esti pe Columna lui Traian?
esti tatăl Anei lui Rebreanu
ce dus pe gânduri rămânea?
esti Ion... sau Gheorghe... nu contează
tu esti legat de-acest pământ
privește Dumnezeu și tace
tu pentru mine... ești un sfânt!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dascălul
I
Venea la școală de dimineață
Cu demâncarea la el.
Hainele le ținea îngropate la loc, unde muncea.
Că era lup de muncă. Și ajungea la școală,
Făcea ce făcea cu copiii și când le da drumul,
Încăleca pe cal și-o lua peste câmp, la locurile lui acolo.
Se schimba acolo la loc și muncea până-n întuneric.
Se dezbrăca și le-ngropa iar, și pleca acasă,
Acolo la Pârva-n Seculești, avea casă cu etaj.
Și dimineața, se-mbrăca, lua mâncarea și pleca la
Școală călare. Și de-acolo, la loc. Om harnic.
Lup de muncă, spunea Moșu, care-i fusese elev.
Învăța copiii foarte bine. Îl chema Bulzescu Matei.
A murit, tânăr, săracu! Avea un băiat Ion, se făcuse
Cântăreț la biserică și-a murit de tifos,
Până în războiul dintâi.
Au mai rămas două fete, Ioana și cu Nicolița
(Căsătorită cu Mitrică a lui Nete).
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproș lui Dumnezeu
Mi-o făcuși Tu, mie, Doamne,
Botezat și bun creștin,
Om la șaișopt de toamne,
De asear' mă tot închin;
Te-am rugat doi ani și-o vară,
Acatiste-am dat, le știi,
Caprele-n vecini să moară,
Și-uite-acuma-s încă vii,
Plus că s-au mai și-mpuiat,
Ca tâmpitele,-n prostie...
Pe cât sunt de ofticat,
Mor de-amar și gelozie:
A' lu' Gheorghe, peste drum,
A fătat cinci iezi pe an,
Că de aia, cum Îți spun,
E-ăl mai mare-al meu dușman!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demnitate
La poartă vine-un bătrânel,
Gârbov de ani, ca
Vai de el.
Pare sleit, un cerșetor,
De drumul lung, obositor,
Mai mult desculț, cu capul gol,
La vorbă-i? Ca un mielușel.
Pe o bordură din granit
Se așează jos, mai liniștit.
Și, întrebând un trecător, mai rar:
Nu-l știți pe Gheorghe din Ghelar?
El este fiul meu! Hoinar.
Demult... De mult m-a părăsit!
- Ridică-te de-aici bătrâne!
De nu pleci iute! Chem un câine,
Să te jupoaie chiar de viu,
Nu vezi că s-a făcut târziu?
Nu te cunosc și nu te știu
Dar
Hai să-ți dau o pâine.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Gligore Fărățară
De-un car de ani mă tot numesc așa
bătrânii brazi pe care-i țin de neamuri,
aghezmuind pe jos, în calea mea,
cu lacrimi de rășină de pe ramuri.
Când urc pe munte, sus, printre păduri,
aud, de sub a crengilor povară,
cum mă îndeamnă nevăzute guri:
"Rămâi la noi, Gligore Fărățară."
Dacă mă prinde-al Dunării șuvoi
cu spume albe ce se sparg în valuri:
"Gligore Fărățară, hai cu noi!"
mă cheamă glasul apei dintre maluri.
Iar când pornesc smerit spre cimitir
să mai îngrop câte-un copil de ceară
mă trag de mână morții mei în șir:
"Mai stai cu noi, Gligore Fărățară."
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune pentru ciocârlie
Te rog Doamne, astăzi, mâine... fie-ți mare a ta milă
Și nu lăsa ciocarlia, pasăre a bucuriei,
Din zboru-i înalt să cadă pradă prafului de pușcă,
Și nici omul prabușească în prăpastia prostiei!
Cum va mai putea să cânte naiul lui Gheorghe Zamfir
Dacă sunetele sale, cu soarele vor apune?
Din plâns, prunci se-opreau s-asculte, legăna blândul zefir
Livezile înflorite și-ale pădurii cunune.
Omului potolea setea ascultând-o-n toiul verii,
Primăvara parcă plugul ara mai ușor pământul,
Nu-i lăsa, te rog mult Doamne să facă precum pădurii,
Îndreaptă azi țeava puștii, spre cei, ce-i sapă mormântul!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te-ncurca
Boc! Boc! In poarta.
Spre dimineata, cu vreo trei zile pana-n Craciun.
- Vezi, mă Gheorghe, cine bate, mă -
Sare muierea. Nu se sculasera, ca era prea denoapte.
Afara iar: Boc! Boc!
- Care esti, mă?
Era-ntuneric, se vedea doar o pata mare alba.
Era iapa, legata de poarta.
Si ala batea tare-n pridvor, cu ciomagul.
Si când l-a văzut pe Gheorghe c-a iesit
C-o mana bagata pe maneca hainei si cu alta afara,
A inceput să-l certe.
- Ba, ce faceti? De ce dormi, mă? la ora asta?
Oamenii vrednici nu dorm la ora asta! Ce faci, mă?
De ce dormi, mă?
Intra în casa si descarca o desaga de ghete rupte,
Cizme scalciate pantofi.
- Mă, venii la tine să-ti aduc astea, ca nu mă lasa
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ridică-te!
Ne-am săturat să fim o biată colonie,
Nu mai dorim stăpâni străini și cu fasoane,
Pentru a noastră preaiubită Românie,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru pădurea asta verde, strămoșească,
Tăiată nemilos și dusă în vagoane
Ca hoții ticăloși să se îmbogățească,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru preabunii sfinți năpăstuiți de soartă,
Pentru biserici și frumoasele icoane,
Să vadă lumea că credința nu e moartă,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Să ne mai strângem iar și s-alungăm dușmanii
Să-i scoatem chiar de s-ar ascunde în cotloane,
Fiindcă pe-acest meleag noi suntem suveranii,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
poezie de Octavian Cocoș (28 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gheorghe, eroul de pe Someș
- De ce plângi mamă?
- Nu știu fiule, mă gândeam așa
.
la adevăr și libertate, și
. la prea multă nedreptate.
Sunt fiică de erou, am fost soția unui erou, sunt
mama unui
erou.
Urmez eu. Este bine?
Corneliu
. Pacea nu era departe,
Tunurile-au încetat
Iar Imperiul Habzburgic
Pentru veci s-a destrămat.
Bucovina și Ardealul,
Din Sighet pân-la Ilia
Au trecut la țara mamă,
Mândra noastră,România.
Mulți cântau de bucurie,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bocet
Pe câmpul cu florile,
Merg să îmi cânt doinele,
Bocitoarele-s cu mine,
Să plângă pe oricine.
Că țara-i îndurerată,
De morții ce îi îngroapă.
Foaie verde foaie lată
Oprește-te moarte-o dată,
Nu te-ai săturat, măi fată?
Țara e înlăcrimată,
De covid e măcinată
Și nimănui nu îi pasă...
Guvernanți se ceartă-n plenuri,
Au ambiți fără scopuri
Scaunele să nu le piardă,
De popor nici că le pasă.
Foaie verde mătrăgună
Poporul e ros de boală,
Plânge Ana prin spitale
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge-a Romania Mare
Ninge-a rugaciune si-a induplecare,
Ninge ca un credit cu dobanda mare,
Ninge ca din rana si ca din seringa,
Din cosmarul lumii a inceput sa ninga.
Ninge in prapastii, ninge-n ochi si-n cupe,
Si lumina lunii parca se-ntrerupe,
Ninge cu bandaje, ninge cu canale,
Cand ninsoare darza, cand ninsoare moale.
Ninge pas de gaza, ninge tras cu tunul,
Ninge a distanta, Unu minus Unu,
Ninge-a adaptare si-a nedreptate,
Ninge harta rece, Romania Mare.
Ninge tot trecutul, pentru si-mpotriva-ti,
Ninge sinucideri in halou de crivat,
Ninge naduseala, cand ne este frica,
Vanatorul trage si vanatul pica.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ștergarul
La cina cea de Paște, în camera de sus,
înconjurat de-apostoli, S-a așezat Isus.
Se revărsa din sfeșnic o galbenă lumină
pe azimile calde, pe mielul... fără vină...
Era plăcut prilejul. Și toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o cămilă, ca, dup-a vremii lege,
cureau de pe glezne pe rând să le-o deslege,
să le atine talpa de colbul de pe drum.
Și-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor ședea la rugă?
Sau cine își va pune ștergarul cel de slugă?
O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare
când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Și Duhul îi întreabă, în fiecare zboară:
N-ai vrea să-ți pui tu, Petre, ștergarul astă seară?
Chiar eu?... Nu șade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
Dar tu? Tu cel mai tânăr? Eu stau lângă Stăpân...
Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
Chiar eu?... Sunt cel din urmă la Domnul între ei?
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Gheorghe și religie, adresa este: