Când salcâmul înflorește
Când salcâmul înflorește,
La mijloc de primăvară,
Greierușul se trezește
Și ne cântă la vioară.
Sar în nopțile senine
Broaștele, să îl bruieze;
Florile de miere pline
Fac copacul să vibreze.
Când salcâmul înflorește,
O mireasmă-n primăvară
Zi de zi se risipește
Parfumând pădurea rară.
poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liliacul
Îmbrăcat în violet,
Cu buchet lângă buchet,
Liliacu-i fericit!
Știți de ce? A înflorit!
Floricelele, grămadă,
Se îngrămădesc să vadă
Cine vine și se miră,
Cine stă și le admiră.
Iar parfumul dus de-o pală
Cheamă gâzele năvală
La polen și la nectar
Fără bani, fără cântar.
Liliacu-i fericit!
Știți de ce? A înflorit!
Bucuros le dă la toate
Să își ia pe săturate.
poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idilă
Un băiat slăbuț și mic
Și o fată și mai mică
Se-ntâlniră, cum să zic?
Se-ntâlniră pe-o cărare
Parcă-așa, din întâmplare.
El, cu mâinile la spate,
Ea, sub șorțul cu buline.
Se opresc. El tactul bate
Cu piciorul în țărână
Și o ia timid de mână.
Se apleacă. Rupe-o floare
Și i-o dă cu-n zâmbet sec
Și îi dă și-o sărutare
Pe pistruii de pe-obraz,
Apoi fuge către iaz.
Șade fata înlemnită
(Astăzi a-mplinit cinci ani)
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măgărușul nostru, Trică
Trică-i măgărușul care
Nu mănâncă nicio floare.
Nu că ar avea vreo boală...
E-o fire sentimentală!...
El, când paște pe câmpie,
Fredonează-o melodie
Și-i atent să nu doboare
Nici cea mai micuță floare.
Numai seara, la chindie,
Rupe-un ram de iasomie
Și-l prinde în coama deasă
Și pleacă din câmp spre casă.
Iar când satul îl străbate,
Îi fudul de nu se poate!
poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine-i fata?
Într-o bună zi-n grădină
A intrat, cam decoltată,
Cu pas gingaș de felină
O încântătoare fată.
Pe unde calcă răsar flori
Și saltă-n zbor mici fluturași;
La semnul ei apar cocori
Și crapă-n ramuri muguri grași.
Cine-i fata zâmbitoare
Care-n urmă-n iarba rară
Ghiocei și lăcrămioare
Lasă peste tot pe-afară?
Cucul, ce prin văi se-ascunde
Și se culcă-n crânguri seara,
Mă strigă: - Îți voi răspunde!
Fata asta-i Primăvara!
poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Gheorghe Vicol despre flori, adresa este: