ramura albă,
surâsul primăverii,
numele tău scris
haiku de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transformare
Am fost până- acum o vestală
În rochie albă de gală
De astăzi m-am încoronat
Regină-n Egipt venerat.
Aș vrea să-mi zidesc piramidă,
Azi timpul se-ncurcă-n hlamidă;
Nu cred în măriri și căderi,
Doar piscuri în munții severi.
Urcușu-i abrupt, nu-i ușor,
În jos amețești la izvor,
Dar vine o vreme când poți
În lacul de munte să-înoți.
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezent biblic
Albia râului s-a mai lățit,
Apele-n turme sosesc migratoare;
E vremea potopului neîmblânzit
Arca o năruie vânturi pe mare.
Dinspre înalturi ne vin flăcări, fum,
Albă Sodoma e stâlpul de sare.
Doar printre valuri de taină spre drum
Rodia tânără-i coaptă la soare.
Vreau printre valuri să vin, să te țin
Noi doar să-nvingem furia,
Prea ești departe și tot ce obțin
Vis e, statornic ca glia.
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dobrogei la zi aniversară
Bătrân ținut de ape ocrotit,
De multe seminții ai fost poftit!
Ne spune Herodot că în vechime
Un împărat persan a dat de tine.
Când grecii corăbieri au poposit,
Orașe noi la mare ți-au zidit;
Din liră ți-au cântat în temple albe,
În amfiteatre purtai straie dalbe.
Romanii și-au trimis al lor poet
Să-i cânte Mării Negre un duet,
Al Tristelor și Ponticelor rime,
Melancolia dorului s-anime.
Ai fost și vatră veche de credință,
Ai tăi întâi creștini cu biruință
Și-au dus cu cinste crucea lor de piatră,
Îngenunchiați prin vremuri să răzbată.
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la alb, dar cu o relevanță mică.
Facă-se voia ta, Doamne!
Doamne,
deja mi-e frică,
tremur toată:
Dumnezeu pare
că-și bate joc de noi...
Mintea mea e scindată,
virtualul acesta mă atrage,
îmi omoară zilele și nopțile albe,
mă hipnotizează, mă intoxică,
mă îmbolnăvește de tine, stea polară,
îmi spală creierul
și uit că rănile sunt superficiale, infime,
față de calmul divin din constelații...
am putința de a închide plăgi
pentru a echilibra balanța Ursei Mari?
Sau să mă las în mâna ta, Lucifer?
Facă-se voia ta, Doamne!
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta
Am deschis o poartă,
A crescut din ea
O alee soartă
Dusă până-n stea.
Cățelușă blândă
Mi-a întins o salbă,
Nu putea să-și vândă
Inima ei albă.
Un cuptor afară
Mi-a gătit plăcinte,
Dintr-o vară-n vară
Gust, miros se simte.
Printre pomi cu pere,
Pârguind ispite,
Am sorbit durere,
Fructe zemuite.
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La icoana Mântuitorului
Privește spre noi resemnat
Din cadrul de lemn încleiat
Iisus chinuit, răbdător
Și cuiele lui cât ne dor!
Golgota cu el toți urcăm,
În pietre desculți ne-ncurcăm
Ne vrem cât mai puri, mai senini,
În soartă pășim plini de spini.
"- Marie și tu, Magdalenă,
Nu plângeți, e viața arenă,
Spartacus și el a luptat
Și crucea romanii i-au dat.
Eu nu sunt ca el, sclavul trac,
Sunt sâmbure-al lumii și-mbrac
În albe veșminte, curate
Din veacuri păcatele toate..."
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu (2005)
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Gigi Stanciu despre alb, adresa este: