Schimbare
De mâine nu voi mai fi eu,
oasele mele bătrâne se vor nărui peste
crengile pomilor grei de floare,
carnea mea flască se va frânge
în mii de ghemotoace,
de îmbucături pentru viermi,
sângele meu prea gros și închis la culoare
va țâșni din aortă și voi pluti pe un plaur
undeva, la întretăierea celor trei
brațe ale fluviului mort,
de mâine nu voi mai fi eu..
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la flori, dar cu o relevanță mică.
Doamne!
Doamne, cum de poți ierta
Crunte boli de minte grea
Și sfruntat neadevăr,
Vierme strecurat în măr?
Cum nu crești tu, Doamne, iară
Dintr-o Evă, o fecioară
Preacurată pe vecie,
Fală lumii-ntregi să fie?
De ce șarpele viclean
Are-n el așa alean
Și limbaj muiat în miere,
Iar în ochi așa putere?
El, cu vorbele suave,
Murdărește flori firave,
Le scufundă n zoaie caldă
Unde Belzebut se scaldă
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fratelui meu basarabean
Te-a adoptat cândva divinitatea,
Ai fost urmașul unui neam de voievozi,
Azi îți afirmi cu greu identitatea,
Te pierzi printre neoameni și irozi.
Te-au obligat să-l uiți pe Ștefan-vodă,
Să uiți să scrii, o doină să asculți,
Ți-au dat ceasloave cu rusească odă,
Neromânește tu să crești inculți;
Să spui că moldoveană ți-e averea,
Că mersul vremii trebuie oprit,
Că Prutul n-o să sece de durerea
Că limba ta și port ți-au pângărit!
Tu, frate dintre apele durerii,
Ce azi te vrem român cu orice preț,
Te chem cu bucuria revederii
Să facem pod de flori pe Prut măreț!
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Expoziție de gânduri
E astăzi vernisajul meu de gânduri.
Pe largi simeze între șipci și rânduri
Am pus tablouri în culori aprinse
Să îmi citiți simțirile cuprinse.
Puteți intra, pășIți încet, agale,
Să nu treziți nici formele banale
Nici visul galben, roșu sau verzui.
Tabloul meu abia atârnă-n cui,
Îl podidește plânsul orișicui...
Puteți vedea în fiecare zi
Aceleași forme și contururi vii,
Puteți intra în gândurile mele
Le dărui să vă fie ochi de stele!
Cândva am strâns comori și le-am ascuns,
Iar până astăzi nimeni n-a pătruns
În forme să privească, să-nțeleagă
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu (2008)
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă duceai la gară
Mă duceai la gară
să scapi de mine,
de umbra genelor mele,
de naivitatea mea
de ciută speriată,
scăldată in cuvintele
și necuvintele tale...
alergai să nu pierdem trenul,
să scapi de mine
pentru încă un an,
eu veneam obsedant
vară de vară,
aproape ilogic
perpetuând aceeași prostie
la granița dintre real și filosofie,
acolo unde se trăgea linie:
până aici, restul jos,
nu aveți loc in tren;
și pierdeam tren după tren...
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petrecere primordială
Simt gustul care mângâie și-i dulce
Al zilelor de nou-născut în vers
Și văd venind lumina să mă culce
Orbecăind difuză-n univers.
În pântec e-ntuneric și frumos,
Cordon ombilical e stea polară
Și cordul meu pulsează-armonios
Ca o pitică roșie spre seară.
Mai caut și-azi neantul, nenăscutul
Din fiecare om și nu-l găsesc,
Căci plictisiți ne arvunim plăcutul
Secundei numărate-n timp lumesc.
De ce atâta teamă de nemargini
Când totul e atât, atât de fals?
O gheară se zbârcește dur sub sarcini
Ducând cu ea obolul în balans.
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu din Expoziție de gânduri
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Gigi Stanciu despre flori, adresa este: