Citate despre Hamlet și viață
citate despre Hamlet și viață (inclusiv în versuri).
Regina Gertrude: Vai, Hamlet, mi-ai frânt inima-n două.
Hamlet: Atunci aruncă jumătatea rea
Și vei trăi decent cu cealaltă.
replici celebre din piesa de teatru Hamlet, Actul III, Scena 4, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare trăim zilnic un paradox: idealuri pe de o parte, ajustări și compromisuri pe de altă parte. Noi azi ne tragem de șireturi cu Dumnezeu, Hamlet însă nu îndrăznea să se bată pe umăr cu Tatăl său.
Andrei Șerban în articol (1 februarie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
- actor
- Hamlet (lui Polonius): Domnul meu, te vei asigura că actorii sunt bine tratați? Ascultă, să nu le lipsească nimic, căci ei sunt adevărații cronicari ai vremurilor noastre. E de ales un epitaf defăimător după ce mori, decât să fii bârfit de ei cât încă ești în viață.
replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul II, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hamlet: Să mori, să dormi. Să dormi, poate să visezi - ah, aici e o capcană, pentru că, în somnul morții, ciudate vise ți se pot arăta atunci când ai lăsat în urmă tumultul și tot zbuciumul vieții.
replică din piesa de teatru Hamlet, Actul III, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă profană
Stăpâna mea, învață-mă să plâng,
Așa cum până astăzi n-am plâns încă ―
Să plâng, dar să nu mă mai frâng
Ca Prometeu, legat de stâncă...
Să plâng și eu ca biblicul Adam
Gonit de Dumnezeu din Paradis,
În clipa când, cu Eva, ne trudeam
Să descifrăm întâiul nostru vis...
Învață-mă să-mi plâng ca Boabdil
Grenada vieții mele din trecut,
Pierdută-n clipa când ― un biet copil ―
Mi-o apăram cu-o suliță și-un scut...
Și dacă-n viață n-am putut citi
Ce-i încrustat pe fruntea tuturor,
Ca și Hamlet, "A fi sau nu a fi?...",
Stăpâna mea, învață-mă să mor!...
poezie celebră de Ion Minulescu din revista Fundațiilor Regale - 1 iunie 1942
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Polonius: Stăpâne, cu umilință mi-aș lua acum rămas bun de la Domnia-ta.
Hamlet: Nu poți să iei de la mine ceva de care nu-mi pasă câtuși de puțin, afară doar de viața mea, de viața mea.
replici din piesa de teatru Hamlet, Actul II, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensul vieții
Îi mulțumesc lui Dumnezeu
că mi-a pus condeiul în mână,
o inimă în piept și un dram de minte,
mă vizitează păsări de departe,
limba lor nu mai este a mea,
viața un joc de cuburi reci și fierbinți,
iubire și neiubire, de ură m-am ferit singur,
am văzut ghioceii, toporașii, femeile frumoase,
pe Agatha Christie în rolul Vanessei Redgrave,
de ce nu le-aș iubi pe toate?
Apoi, voi coborî în albul mormânt,
Alb ca și rochia Ofeliei plutind pe ape,
Ofelia și Hamlet sunt eu deopotrivă.
Zadarnic mă cauți prin pulbere, prietene.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Hamlet și viață, dar cu o relevanță mică.
Filozofie părintească...
Mi-e atât de dor, de tata!
Și de adepții lui cei geniali...
Când sfaturi îmi dădeau pe îndelete,
Să-mi creioneze viitorul ideal.
El, tata, scriitor voia să ajungă,
Ca să deștepte lumea în jurul lui
Și știința lui cu toți neștiutorii s-o împartă;
Dar soarta capricioasă altfel a ales,
Când gândurile lui strigau, Progres!
Poate era prea mic în univers...
Mare, sigur este, pentru a lui fată.
- Prea bun, prea prost și prea cinstit
Sunt și am fost, îmi spunea tata,
Cu cine nici nu trebuia luat în seamă,
S-a profitat de bunătatea mea,
Și am răbdat ca Iov, în viața asta,
Cui am greșit? Naiv se întreba,
Căci am plătit dublu și-ndesat orice nimic,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (20 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum în secolul douăzeci și unu...
acum în secolul douăzeci și unu,
când viața a devenit doar toamnă,
omenirea intră la idei
se consideră abandonată, singură, cu ea însăși,
de când ne gândim la viitor
toate zidurile s-au strămutat,
principiul speranței a ieșit în fugă pe geam
și noi ne uităm cruciș unii la alții,
hai să schimbăm lumea,
dar cu cine anume,
cu clasa muncitoare care a intrat în extaz?
te uiți spre viitor
ca și cum te-ai uita pe gura unui obuzier.
căutăm altă țară pe care n-o găsim niciodată,
avem impresia că pământul gonește nebunește spre autodistrugere.
toate imperiile și-au schimbat stăpânii,
s-au schimbat și conștiințele,
hainele, femeile, modele,
începem să credem în viața de apoi,
în măreția și lașitatea ei,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (4 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
* * *
Privesc cu jale Centrul Vechi,
Un București pentru priveghi,
Un mini-New York ori Paris,
Aici eu am trăit un vis,
Oraș cu nume ciobănesc,
Bătut de vânturi, crai domnesc,
Prin cimitire trec jelind,
Atâtea nume, prea mult jind,
Nici în Carpați, nici pe Danub,
O Dâmboviță verde crud,
Zaraze multe au trăit,
Că le-au ucis, că le-au iubit,
Pe Eminescu-l văd precum
Umbra lui Hamlet, spricht warum?
Modest mormânt, făloase bănci,
Doar zăngănit de bani și lănci,
Scandaluri, înțelepții mor
Departe, la Vârful cu Dor.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemografie
Ieșeam din propriul meu contur, aceasta este încercarea poetului?
Este o încercare. Respiri scriind, tăcerea te sufocă.
Nu lipsa aplauzelor, premiilor ucide un poet.
El nu poate fi ucis. Are și el nevoie acolo de un Horatio,
Ca Hamlet, de un Sancho ca don Quijote,
Aceștia nu sunt laudacii de serviciu,
Sunt călăuze, ați văzut un tablou ieșind din ramă
Și umblând pe sălile muzeului? Asta este arta.
Cândva am plecat cu Harap Alb în lume,
Eu am revenit, el a plecat în lumea largă,
Alții pleacă să-l caute pe Moby Dick, fie norocoși,
Eu mă scufund ca Edgar Poe în iadul meu intim,
Acolo or fi comori sau numai morminte?
Mi-am căutat cuvintele precum Gulliver
În Laputa, Balnibarbi, Luggnagg, în Țara Cailor.
Credeți că am găsit ce-mi trebuia?
Dar pot să fiu martir ca Gregor Samsa?
Nu știu, nu pot, nu vreau.
Trăiesc cu o speranță pe care nimeni nu o mărturisește.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie pentru un corcoduș
Peste sute de mii de ani,
eu voi fi petrolul pentru care
se bat mușuroaiele, iar
tu vei fi cărbune găsit din plictiseală
prin văgăuni rămase poate șomere.
Și ne vor incinera în aceiași
termocentrală, uniți de niște
mâini obosite într-un fum ce
va arăta precum o stafie care
nu cere răzbunare ca în Hamlet,
dorind mai mult ca sigur să fim
considerați măcar un nor ce
îi obligă pe copii
să deseneze.
Iar oamenii vor trăi în același
confort, dorind să-și arate
corpul întregii veșnicii, în timp
ce-și vor arde strămoșii pentru
[...] Citește tot
poezie de Alexandru-Valentin Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock
S' io credessi che mia risposta fosse
a persona che mai tornasse al mondo,
questa fiamma staria senza più scosse.
Ma per ciò che giammai di questo fondo
non tornò vivo alcun, s' i' odo il vero,
senza tema d' infamia ti rispondo.
Să mergem deci, tu și cu mine,
Când seara s-a întins pe cer în fine
Asemenea unui bolnav cloroformizat pe masă;
Să mergem, prin anume străzi pe jumătate moarte
Și prin alei bolborositoare
De nopțile fără somn în hoteluri ieftine de-o noapte
Și birturi cu rumeguș și cu găoci de stridii:
Străzi care se urmează una-ntr-alta ca o ceartă rea, sâcâitoare
Și cu subînțelesuri ce sunt niște insidii
Care te-mping spre o aceeași mare întrebare...
O, să nu-ntrebi "Și ce mai e și asta?",
Să mergem să ne facem vizita.
[...] Citește tot
poezie clasică de T.S. Eliot, traducere de Mircea Ivănescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără Bacovia
Nici nu ninge, nici nu plouă.
Iarna asta plângăcioasă,
Tot geme la mine-n casă.
Plouă azi pe un uluc,
Mâine ninge în văzduh.
Crengi uscate bat în geam,
Picuri grei cad în lighean.
Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Mă uit pe geam și oftez,
Când văd parcul insolit,
Pudrat de chiciură,
Nins ca dintr-o ciutură.
Lângă chioșcul desuet,
Somnoros și zgribulit,
Un student la actorie,
În căutare de simbrie,
Îl declamă plictisit pe Hamlet.
[...] Citește tot
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (februarie 2012, București)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără Bacovia
Nici nu ninge, nici nu plouă.
Iarna asta plângăcioasă,
Tot geme la mine-n casă.
Plouă azi pe un uluc,
Mâine ninge în văzduh.
Crengi uscate bat în geam,
Picuri grei cad în lighean.
Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Mă uit pe geam și oftez,
Când văd parcul insolit,
Pudrat de chiciură,
Nins ca dintr-o ciutură.
Lângă chioșcul desuet,
Somnoros și zgribulit,
Un student la actorie,
În căutare de simbrie,
Îl declamă plictisit pe Hamlet.
[...] Citește tot
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (februarie 2012, București)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mergeam în pustiu
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâșiat pieptul, am scos inima, a venit o hienă,
mi-a lipăit-o, mi-a mistuit-o,
am plecat de acolo, așa cum eram, fără inimă,
am trăit o viață, aceasta era partea superioară a machetei.
Duioșia este un act de agresiune, viclean,
Urăște-mă, diavole, nu mă accepta,
Eu sunt mereu același, neîmblânzit ca lupul,
Liber ca vulturul,
Fratele lipitorii, al șarpelui pândesc,
Vor să vorbească, ei vor striga,
Între noi se află omul umil.
Cine e acea ființă divină. Ce taină caută?
E Maldoror, nu l-ați recunoscut?
Privirea lui este blândă și adâncă.
Pleoapele lui însoțesc adierea.
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâșiat pieptul, a venit o hienă,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate trec pe lângă mine
toate trec pe lângă mine
ca un râu leneș printre coline,
lună și stele, soare și cer, toamne și primăveri,
a trecut și iubita pe lângă mine ca o fata morgana,
parcă era de porțelan,
avea ochii pictați în albastru,
gura ferecată, închisă cu un fermoar,
corpul rupt dintr-un grup statuar
și-mi făcea semne cu mâna stângă,
îmi chema sufletul lângă ea
să mi-l tortureze,
dă-mi mâna, mireasa mea, să fugim undeva,
ea tăcea și ofta,
fă-mi un semn ca să te inventez,
să trec marea cu tine spre malta,
să ieșim din mitul acesta
spre antichitatea greco-latină
să citim din poemele lui lucrețiu.
toate trec pe lângă mine,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape love story, dar foarte departe
știam cât de mult
însemni tu pentru mine
cât de bine știi
să calci cămăși
întinzându-le peste viața mea
revelație clandestină printre inculți
eu vorbindu-ți despre dușmanii lui karl popper
& tu să mă scaperi la vânătoarea de tigri
traversându-mi destinul
învățându-mă să-ți desfac sutienul
urcând în trecut precum în tandrul viitor fără dinți
nu- mi era frică un fel de silă ademenindu-mă politicos
precum bill clinton dansând la un concert triumfal lady gaga -n camerun
experiențele pe oameni vii atât de vii
bill obligând cia printre maimuțe
eu ființa ta albă
negrul pământ
nisip mișcător
alăptând pruncii neuciși
știind cum vor muri nemuritoarele
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea-i moartă
De acum nu le mai este teamă,
Sunt perforați numai de liniști.
Ura lor este-atât de calmă,
Plânsul s-a transformat în râsuri.
Iubirea-i moartă, este vidă,
Purtată-n vânt de pescăruși,
Casa imensă este goală
Și nu mai are-acum nici uși.
Dar au uitat poate puțin,
În timp ce traversau Strassbourg-ul,
Când, fericiți, râdeau-plângând
În mers, balasnându-și trecutul.
Și mai uitară amănunte
Prin stații scurte, pasagere,
În timp ce-și mai făceau iluzii
Și se iubeau, tânjind himere.
După amiază urma amurgul
În clinchete de sonerie.
[...] Citește tot
cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă vorbă a lui Hamlet către duhul tatălui
ceea ce îl îndepărtase pe shakespeare
de hamlet
fiul
prea iubit
pentru care shakespeare a înnebunit într-o noapte
ținându-se de crucea anglicană
dacă există așa ceva
gândind la reverberațiile grecești
după care se pune punct
în viața lui shakespeare
10 ani care nu-s nici invenții
nici fantomatice făpturi gânditoare
marele shakespeare
a asmuțit toată lumea asupră-i
a
m
u
ț
i
n
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Hamlet și viață, adresa este: