Haruki Murakami despre inimă

Trăiesc într-o lume în care lucrurile se năruie, inimile se schimbă la nesfârşit, iar timpul trece fără încetare.

Haruki Murakami în Kafka pe malul mării
Adăugat de iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima fiecărui om e ca o fântână adâncă. Şi nimeni nu ştie ce zace pe fundul ei. Nu ne putem decât imagina, judecând după lucrurile care ies din când în când la suprafaţă.

Haruki Murakami în Salcia oarbă, fata adormită
Adăugat de albastru.nemarginit
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată cred că inimile oamenilor sunt precum fântânile adânci. Nimeni nu stie ce este în adâncime. Tot ce poţi să faci este să presupui, până ce vine plutind la suprafaţă, din când in când.

citat din Haruki Murakami
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimile oamenilor nu se leagă numai prin armonie. Se leagă şi mai adânc prin răni. Se unesc prin durerile şi fragilitatea fiecăreia dintre ele. Nu există linişte fără ţipete de durere, eliberare fără sânge vărsat, acceptare fără pierderi acute. Asta stă la rădăcina adevăratei armonii.

Haruki Murakami în Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj (2013)
Adăugat de Iunia Bujiţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ta seamănă cu un mare râu inundat de ploile îndelungi. Toate panourile cu semne de circulaţie sunt luate de curentul de apă şi duse într-un loc obscur. În timp ce, pe râu, ploaia continuă să cadă violent. De fiecare dată când vezi la ştiri imagini cu astfel de inundaţii, te gândeşti: ''Ei bine, exact aşa se petrece şi în mine.

Haruki Murakami în Kafka pe plajă
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima oamenilor e o pasăre de noapte. Aşteaptă în linişte ceva şi, când vine vremea, se îndreaptă într-acolo, zburând în linie dreaptă.

Haruki Murakami în Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj (2013)
Adăugat de Iunia Bujiţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gelozia - a înţeles el din visul acela - este cea mai fără de speranţă închisoare, pentru că deţinutul se închide pe sine acolo. Pătrunde singur înăuntru, încuie uşa şi aruncă cheia printre gratii. Nu e silit de nimeni să intre. Şi nimeni pe lume nu ştie că e încarcerat acolo. Desigur, cine vrea să iasă de acolo poate ieşi, pentru că închisoarea se află în inima sa. Dar nu te poţi decide să pleci de-acolo. Inima îţi devine tare ca un zid de piatră. Asta este adevărata natură a geloziei.

Haruki Murakami în Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj, 3 (2013)
Adăugat de Iunia Bujiţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi vrut să plâng în hohote, dar nu puteam. Nu mai aveam vârsta la care să las lacrimile să curgă pe obraji deoarece trăisem prea multe experienţe. Există în lume chiar şi tristeţea de a nu putea plânge cu lacrimi calde. Este unul dintre acele lucruri pe care nu le poţi explica nimănui şi, chiar dacă ai putea, nimeni nu l-ar înţelege. Este o tristeţe care nu se poate contura, se acumulează liniştit în inimă ca zăpada într-o noapte fără vânt.

Haruki Murakami în Sfârşitul lumii şi ţara minunilor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!