Immanuel Kant şi visare

Visul unui dascăl

Ar vrea un lucru important:
Să aibă leafa foarte mare
Şi-aceia ce-l citesc pe Kant...
(Cât cei care citesc... contoare!)

epigramă de Constantin Manea-Negreşti din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kantiene

Eu pentru Kant nici nu exist
dar nici el pentru mine.
El spune că mi s-a părut,
că eu nu sunt iar el există
acolo sub pământ.
Tot e iluzie susţine
deşi bătrânii zic
că tot... e praf şi pulbere
acolo în mormânt.
Îmi demonstrează că nu văd şi mi se pare
deşi nu-s orb sau surd
dar simt când mă atingi
şi existenţa-mi pare
sublimă pe pământ!
O simfonie minunată de-asculţi
e tot părere
iar spaţii, timpi încovrigaţi, spirale
preiau presentimente şi coşmaruri
în vise ascunse dincolo,
de mormânt!

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi bolnav

Aş fi bolnav să cred în vise,
În sângele vuind înalt,
În tot ce e ştiinţă pură,
În fanteziile lui Kant.

Aş fi bolnav de ecuaţii
Nedesluşite-n rădăcini
Văzându-te în forme crude
Intrând furiş pe la vecini.

Mi-i scâncet neputinţa vieţii
Că n-am nisipuri, nici tipare,
Nici marmură a la Carara
Să-ţi fac statui între fecioare.

Eşti mângâierea unic pusă
În ochiul meu de Dumnezeu,
Din mine a făcut mulajul,
Din tine chiar sufletul Său!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfabetică

Am aruncat armura alambicată a antitezei,
Blocând bănuielile, bifând bucuria,
Călcând coruptibila cauză crâncenă
Dau de datoria dreptăţii desluşite...
Emană energie, erupe entuziasm!
Freamătă fariseii-n focul fără final!
Găsesc gerul grăunte grimase germinând,
Heliomat hăţiş hrănind hoarde hulite...
Instinctul iniţial inundă isteria;
Juvenile jigniri; juraţii judecaţi;
Katharsis kantian karma kilogramează,
Las liberă lansarea legendei lăuntrice,
Mă minunez molatec mergând marginal.
Nici nu naşteţi norocul, nici nu negaţi neputinţa,
Ori opriţi orgia, ori oprimaţi onoarea,
Pe patul procustian palpită pacea Pământului!
Râdeţi rar, rostind rugi reprobatoare,
Săvârşiţi sacrul sacrificiu sfidând stigmatul sufletesc
Şi şuşotiţi şovăielnice şoapte, şfichiuind
Terna tumoră travestită, tăgăduind treptat;

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu din Labirint de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tutuneria

Eu nu sunt nimic.
Niciodată nu voi fi nimic.
Nu pot vrea să fiu nimic.
Asta fiind spus, port în mine
toate visele lumii.
Ferestre ale camerei mele,
ale camerei mele în furnicarul uman anonim
(şi de l-ar şti cineva, ce folos?),
unul printre atîtea milioane,
voi daţi spre-o stradă tainică
într-un continuu du-te - vino,
spre-o stradă inaccesibilă tuturor gîndurilor,
reală, imposibil de reală,
evidentă, incognoscibil de evidentă,
cu misterul ei
ascuns sub pietre şi fiinţe,
cu moartea punînd igrasie pe ziduri
şi-ncărunţindu-i pe oameni,
cu Destinul diriguitor a toate şi tot
pe drumul nimicului.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Fernando Pessoa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!