CÂND OMUL MOARE, VREA S-AJUNGĂ-N PARADIS (Rubaiat)
Când omul moare, vrea s-ajungă-n paradis,
Cu fapte bune drumu-n ceruri e deschis,
Dar cum în viață greșelii e supus
E temător că lumea lui a fost un vis.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora Unirii
Hora-ncingeți frați români
Orișicând aici stăpâni,
Recunoscuți de-ntreaga lume
Autohtoni cu vechi renume!
Unirea ne este nouă dragă,
Neamuri străine să-nțeleagă
Iubirea noastră pentru țară.
România-i frumusețe rară!
Iubiți-vă țara dragi copii,
Iubiți pe morți și pe cei vii!
acrostih de Ioan Friciu (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis marin
Ai venit în grabă...
cu ochii tăi, mai verzi
decât marea și smaraldul...
Ai clipit din ei dulce
și ai limpezit
cerul învăluit de aburii
asfințitului...
Ai mai clipit o dată dulce
și ai îmblânzit furia mării,
ca să poți culege
alge verzi pe plaja pustie.
Ai căzut apoi istovită
cu obrazul în nisipul
toamnei,
rece și aspru.
Ai rămas așa... în așteptarea
brizei de seară,
să dormi sub mângâierea ei,
să visezi pâlpâitul
pescărușilor în căutarea
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (10 septembrie 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de Ziua Morților
De Ziua Morților în cimitire
Pioși aprindem lumânare
Și cerem Domnului iertare,
După datini din psaltire.
Pentru suflete în nemurire
Și cereasca îndurare,
De Ziua Morțlor în cimitire
Pioși aprindem lumânare...
Lumini mii ard pe altare
În liniște de mănăstire,
Suntem plini de mulțumire
Amestecată cu-ntristare,
De Ziua Morților în cimitire.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CEL MORT NU ȘTIE DACĂ A MURIT
Cel mort nu știe dacă a murit,
Prohodul, nu-l aude-n care rit
A fost rostit de popi în adunare,
Ori dacă prin orații fost-a preamărit.
rubaiat de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un monstru nevăzut planeta o-nfășoară
Un monstru nevăzut planeta o-nfășoară
Și semenii cu sutele de mii, posibil e să moară,
Iar omenirea-ngrijorată plâge-n rugăciune,
Triumf să fie viața, a omului comoară.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O GAURĂ SE FACE PRINTRE NORI
(Rubaiat)
O gaură se face printre nori,
Tu, Omule o vezi, să n-o ignori,
Eter, prin ea vei trece vertical
Urcând în plan celest când ai să mori.
rubaiat de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A OMULUI CĂLĂTORIE PE PĂMÂNT
A Omului călătorie pe pământ
De când se naște până trece în mormânt,
E zbucium de acțiuni(adesea inutile),
Pășind pe pragul morții fără un cuvânt.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toți cei ce s-au născut și se vor naște au să moară
Și teama lor cea mare este c-ar putea să-i doară,
Dar cei ce-n traiul lor iubit-au banul și huzurul
Dispuși ar fi de a se naște și a mia oară.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SĂ NU TE LAȘI NICICÂND ÎN VOIA SORȚII (Rubaiat)
Să nu te lași nicicând în voia sorții,
Să lupți ca demn să fii în fața morții,
Pe tot parcursul existenței tale
Să ai belșug onest în fața porții.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis marin (2)
Ai venit în grabă...
cu ochii tăi, mai verzi
decât marea și smaraldul...
Ai clipit din ei dulce
și ai limpezit
cerul învăluit de aburii
asfințitului...
Ai mai clipit o dată dulce
și ai îmblânzit furia mării,
ca să poți culege
alge verzi pe plaja pustie.
Ai căzut apoi istovită
cu obrazul în nisipul
toamnei,
rece și aspru.
Ai rămas așa... în așteptarea
brizei de seară,
să dormi sub mângâierea ei,
să visezi pâlpâitul
pescărușilor în căutarea
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (1 octombrie 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O LINIȘTE ADÂNCĂ-I AȘTERNUTA PE ORAȘ ( Rubaiat)
O liniște adâncă-i așternută pe oraș.
Doar vietățile mai umblă, omul stă-n sălaș,
Pe uliți moartea bântuie-n costum de camuflaj,
Ne vom lupta cu ea s-o scoatem" lată pe făraș".
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA MARGINE DE DRUM E NĂPĂDIT DE VÂSC COPACUL
La margine de drum e năpădit de vâsc copacul
Și în curând lipsit de sevă va muri săracul,
Iar parazitul verde va rămâne încă viguros
Chiar dacă pe sub scoarță-i mișună flămând gândacul.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.
Rondel fierbinte
E uscat pământul,
Sufletul mă doare
Ca nu bate vântul,
Nu trezește-o boare.
Arșița de soare
Frige și cuvântul;
E uscat pământul,
Sufletul mă doare.
Rog pe Domnul Sfântul
Cu puterea-i mare
Să adape câmpul
Mort de însetare,
Că-i uscat pământul.
rondel de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

AȘ FI RÂVNIT LA DULCI EUFORII SCĂLDATE-N VIN ÎN AL ZEULUI NAOS
Aș fi râvnit la dulci euforii scăldate-n vin în al zeului naos
Sorbind licoarea cea sfințită ce-a fost adusă morților ca paos,
Dar sunt un muritor mărunt și nu doresc a face blasemie,
Acel extaz sperând a mă cuprinde, când risipit voi fi în haos.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ronddell leneșului
Doare lenea, da-i plăcută,
Leneșul adoarme-n fân,
Osteneala-i prefăcută
Transformatu-la-n bătrân.
Peste somn s-a pus stăpân,
Lasă munca ne-ncepută;
Doare lenea, da-i plăcută,
Leneșul adoarme-n fân.
Ar bea zeamă de cucută,
De ar ști că-i mai rămân
Zile lungi cu capu-n sân
Până moartea îl sărută.
Dulce-i lenea și plăcută!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lenii
Grea e lenea, dar plăcută,
Ca odihna fără muncă
Și mâncarea ce-i făcută
Din cârnați picanți, cu șuncă.
Leneșul doar dă poruncă
Să-i dai apă ne-ncepută;
Grea e lenea, dar plăcută,
Ca odihna fără muncă.
Ar bea zeamă de cucută
De ar ști că nu-l aruncă
În tenebră de speluncă,
Unde moartea îl sărută...
Ușoară-i lenea și plăcută!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unei frunze brumate
Brumă rece, sclipitoare
Ai venit peste grădină
Și cu otrăvita-ți mână
Mi-ai ucis o mândră floare.
În piept inima mă doare
Că- i aud plânsul în surdină,
Brumă rece, sclipitoare
Ce-ai venit peste grădină.
Te vei speria de soare
Și vei fugi ca o nebună,
Dar ce folos, dacă o floare
Moare neputând s-o spună,
Brumă rece, sclipitoare!
rondel de Ioan Friciu (29 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel lângă mormânt
Ai plecat prea timpuriu,
Faptu-acesta îl deplângem
Rămânând aici să plângem,
Lângă mormântul cenușiu.
Pe sub gene lacrimi frângem,
Ca atunci lângă sicriu,
C-ai plecat prea timpuriu
Și faptu-acesta îl deplângem.
Noi acasă ne întoarcem,
Tu nu ești singur, bine știu
Sub vălul toamnei, arămiu.
Suferim și înțelegem
C-ai plecat prea timpuriu.
rondel de Ioan Friciu (3 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pascal
În Noaptea Sfântă a-nvierii
Creștinii toți aprind făclii,
E și vestirea primăverii
Ce vine pentru morți și vii.
Adânca liniște-a vegherii
Aduce-n suflet bucurii
Și-n Noaptea Sfântă a-nvierii
În lume se aprind făclii.
Mișca-tu-sa din temelii
Și catacomba îngropării,
Precum și credincioșii mii
Văzând miracolul ieșirii
În Noaptea Sfântă a-nvierii.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Friciu despre moarte, adresa este:
