Lacrimi de urmași,
Pios, etern omagiu -
Nu mor eroii...
haiku de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel mamei
Cuvântul Mamă este sfânt!
Să ți-l amintești cu dor,
C-așa fac și cei ce mor
Când părăsesc acest pământ.
Pân-ai fost mai mărișor
Te-a vegheat duiosul cânt...
Cuvântul Mamă este sfânt!
Să ți-lamintești cu dor,
Iar de vei fi rătăcitor
Prin lume hăituit de vânt,
Când ai de Mamă simțământ
Totu-ți pare mai uțor.
Cuvântul Mamă este sfânt!
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 27 octombrie 2017.
Hora Unirii
Hora-ncingeți frați români
Orișicând aici stăpâni,
Recunoscuți de-ntreaga lume
Autohtoni cu vechi renume!
Unirea ne este nouă dragă,
Neamuri străine să-nțeleagă
Iubirea noastră pentru țară.
România-i frumusețe rară!
Iubiți-vă țara dragi copii,
Iubiți pe morți și pe cei vii!
acrostih de Ioan Friciu (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis marin
Ai venit în grabă...
cu ochii tăi, mai verzi
decât marea și smaraldul...
Ai clipit din ei dulce
și ai limpezit
cerul învăluit de aburii
asfințitului...
Ai mai clipit o dată dulce
și ai îmblânzit furia mării,
ca să poți culege
alge verzi pe plaja pustie.
Ai căzut apoi istovită
cu obrazul în nisipul
toamnei,
rece și aspru.
Ai rămas așa... în așteptarea
brizei de seară,
să dormi sub mângâierea ei,
să visezi pâlpâitul
pescărușilor în căutarea
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (10 septembrie 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de Ziua Morților
De Ziua Morților în cimitire
Pioși aprindem lumânare
Și cerem Domnului iertare,
După datini din psaltire.
Pentru suflete în nemurire
Și cereasca îndurare,
De Ziua Morțlor în cimitire
Pioși aprindem lumânare...
Lumini mii ard pe altare
În liniște de mănăstire,
Suntem plini de mulțumire
Amestecată cu-ntristare,
De Ziua Morților în cimitire.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre lumina...
De-aș fi pasăre-n văzduh,
n-aș simți colbul sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
m-aș înălța ca simplu duh...
Dar ce spun, e numai vis,
ce se destramă ca un fum,
stârnesc același colb pe drum,
rămas în cercul meu închis...
Rămas în cercul meu închis,
simt colbul moale sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
voi urca la noapte-n vis...
Mă voi sui ca simplu duh,
spre lumina rece a stelelor,
numai în clipa-n care mor...
Voi fi pasăre-n văzduh!
poezie de Ioan Friciu (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis marin (2)
Ai venit în grabă...
cu ochii tăi, mai verzi
decât marea și smaraldul...
Ai clipit din ei dulce
și ai limpezit
cerul învăluit de aburii
asfințitului...
Ai mai clipit o dată dulce
și ai îmblânzit furia mării,
ca să poți culege
alge verzi pe plaja pustie.
Ai căzut apoi istovită
cu obrazul în nisipul
toamnei,
rece și aspru.
Ai rămas așa... în așteptarea
brizei de seară,
să dormi sub mângâierea ei,
să visezi pâlpâitul
pescărușilor în căutarea
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (1 octombrie 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.
Rondel fierbinte
E uscat pământul,
Sufletul mă doare
Ca nu bate vântul,
Nu trezește-o boare.
Arșița de soare
Frige și cuvântul;
E uscat pământul,
Sufletul mă doare.
Rog pe Domnul Sfântul
Cu puterea-i mare
Să adape câmpul
Mort de însetare,
Că-i uscat pământul.
rondel de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul dorului
De tine când mi-e dor
Și sufăr în tăcere,
O ploaie de mistere
Ș-un gând înălțător
Mă duc în alte sfere,
A nu mă lăsa să mor,
De tine când mi-e dor
Și sufăr în tăcere.
C-un ancestral fior,
Vibreaz mai cu putere
Ș-atunci grăbit cobor
Din nou pe emisfere,
De tine când mi-e dor...
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel la cumpăna anilor
La cumpăna anilor
Am dorit să fie bine;
Pe la porțile străine,
Nu mai suspin de dor.
Au vrut să mă dezbine,
M-au convertit în călător...
La cumpăna anilor
Am dorit să fie bine.
Suport a timpului asprime
Și din asta n-am să mor,
M-ajută Sfânta Treime,
Să nu mai fiu rătăcitor,
La cumpăna anilor.
rondel de Ioan Friciu (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ronddell leneșului
Doare lenea, da-i plăcută,
Leneșul adoarme-n fân,
Osteneala-i prefăcută
Transformatu-la-n bătrân.
Peste somn s-a pus stăpân,
Lasă munca ne-ncepută;
Doare lenea, da-i plăcută,
Leneșul adoarme-n fân.
Ar bea zeamă de cucută,
De ar ști că-i mai rămân
Zile lungi cu capu-n sân
Până moartea îl sărută.
Dulce-i lenea și plăcută!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul lenii
Grea e lenea, dar plăcută,
Ca odihna fără muncă
Și mâncarea ce-i făcută
Din cârnați picanți, cu șuncă.
Leneșul doar dă poruncă
Să-i dai apă ne-ncepută;
Grea e lenea, dar plăcută,
Ca odihna fără muncă.
Ar bea zeamă de cucută
De ar ști că nu-l aruncă
În tenebră de speluncă,
Unde moartea îl sărută...
Ușoară-i lenea și plăcută!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unei frunze brumate
Brumă rece, sclipitoare
Ai venit peste grădină
Și cu otrăvita-ți mână
Mi-ai ucis o mândră floare.
În piept inima mă doare
Că- i aud plânsul în surdină,
Brumă rece, sclipitoare
Ce-ai venit peste grădină.
Te vei speria de soare
Și vei fugi ca o nebună,
Dar ce folos, dacă o floare
Moare neputând s-o spună,
Brumă rece, sclipitoare!
rondel de Ioan Friciu (29 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel lângă mormânt
Ai plecat prea timpuriu,
Faptu-acesta îl deplângem
Rămânând aici să plângem,
Lângă mormântul cenușiu.
Pe sub gene lacrimi frângem,
Ca atunci lângă sicriu,
C-ai plecat prea timpuriu
Și faptu-acesta îl deplângem.
Noi acasă ne întoarcem,
Tu nu ești singur, bine știu
Sub vălul toamnei, arămiu.
Suferim și înțelegem
C-ai plecat prea timpuriu.
rondel de Ioan Friciu (3 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel pascal
În Noaptea Sfântă a-nvierii
Creștinii toți aprind făclii,
E și vestirea primăverii
Ce vine pentru morți și vii.
Adânca liniște-a vegherii
Aduce-n suflet bucurii
Și-n Noaptea Sfântă a-nvierii
În lume se aprind făclii.
Mișca-tu-sa din temelii
Și catacomba îngropării,
Precum și credincioșii mii
Văzând miracolul ieșirii
În Noaptea Sfântă a-nvierii.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel ploios
Sunt ploi de primăvară, grele
Și-o zvâcnire de răcoare.
În vatra-n care focul moare
Mai pun vreo câteva surcele.
Zboară lăstuni și rândunele
La adăposturi în cuibare,
Că-s ploi de primăvară, grele
Și-o zvâcnire de răcoare.
Balta joacă-n vălurele,
Mustește apa în răzoare,
Ude-s oile-n ciopoare
Târlesc la sălcii, sub nuiele,
În ploi de primăvară grele.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânturi
Vălătuci de nori plutesc
Alungați de vânturi reci,
Nordice furtuni pornesc
Turbion cu cu frunze seci;
Urcă-n valuri în văzduh
Rugile la Sfântul Duh
Iarna aspră o-mblânzesc,
Luminează și-ncălzesc;
Este tot ce îmi doresc!
Iarba moare sub zăpadă,
E-nghețată de urgie,
Retezată-i ca de spadă;
Naște-un vifor în câmpie,
Iară-i ziua-ntunecată,
Iarăși vine noaptea-ndată...
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urgia neagră
In memoriam victimelor terorismului
E iarăși Europa sub teroare,
Fantoma morții bântuie prin state
Bezmetică, cu mâinile pătate
De sângele vărsat pe trotuare.
Ucide în exces de voluptate
Ființa și a Omului candoare,
Întină tot prin sfintele altare
Și lasă-n urmă zile-ndoliate.
Să fim feriți de crime-atentate
O luptă mai acerbă se impune
În fiecare țară și cetate.
Se cer eforturi lungi și conjugate
Să dăm urgiei negre lovitura,
Să curățăm de pleavă bătătura.
sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia salvatoare
Privesc cu jind, către norii albi pe cer
Învăluit de umeda răcoare,
Dar văd cum umbra lor e trecătoare,
Când vântu-i risipește în eter.
Din zori și până-n apus de soare
Tot ce natura naște-i efemer;
N-am să pot pricepe așa mister,
Că totul este apă curgătoare.
Sub ucigașa arșiță a verii,
Agonizată câmpia nu moare,
Mai poate ține viu un fir de floare.
De la "crăpat de zi", în pragul serii,
Vestind cu tunete asurzitoare
Trimite Cerul ploaia salvatoare.
sonet de Ioan Friciu (27 iulie 2016, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prohod cinegetic
Preoții-l prohodesc pe catafalc
Pe cel ce a intrat în nemișcare,
Un țăran cu preocupări precare;
A fost ucis la vânătoare-n Balc.
Ai lui îl jelesc cu-nfrigurare,
Îi mângâie fața albă ca de talc,
Altul jură: La vânat eu nu mai calc
Nici dacă am trofeul cel mai mare!
Hăitașii-s prinși de-ngândurare
Ș-ascultă slujba de-ngropare
Cu chipuri schingiuite de tristețe.
Își culcă vietățile răzlețe
Pădurea cuprinsă de-nserare;
Din corn se dă a "crimei" încetare...
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Ioan Friciu@moarte? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Friciu despre moarte, adresa este:
