Ioan Friciu despre moarte

Rondel mamei

Cuvântul Mamă este sfânt!
Să ţi-l aminteşti cu dor,
C-aşa fac şi cei ce mor
Când părăsesc acest pământ.

Pân-ai fost mai mărişor
Te-a vegheat duiosul cânt...
Cuvântul Mamă este sfânt!
Să ţi-laminteşti cu dor,

Iar de vei fi rătăcitor
Prin lume hăituit de vânt,
Când ai de Mamă simţământ
Totu-ţi pare mai uţor.

Cuvântul Mamă este sfânt!

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora Unirii

Hora-ncingeţi fraţi români
Orişicând aici stăpâni,
Recunoscuţi de-ntreaga lume
Autohtoni cu vechi renume!

Unirea ne este nouă dragă,
Neamuri străine să-nţeleagă
Iubirea noastră pentru ţară.
România-i frumuseţe rară!
Iubiţi-vă ţara dragi copii,
Iubiţi pe morţi şi pe cei vii!

acrostih de Ioan Friciu (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis marin

Ai venit în grabă...
cu ochii tăi, mai verzi
decât marea şi smaraldul...
Ai clipit din ei dulce
şi ai limpezit
cerul învăluit de aburii
asfinţitului...
Ai mai clipit o dată dulce
şi ai îmblânzit furia mării,
ca să poţi culege
alge verzi pe plaja pustie.
Ai căzut apoi istovită
cu obrazul în nisipul
toamnei,
rece şi aspru.
Ai rămas aşa... în aşteptarea
brizei de seară,
să dormi sub mângâierea ei,
să visezi pâlpâitul
pescăruşilor în căutarea

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Friciu (10 septembrie 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de Ziua Morţilor

De Ziua Morţilor în cimitire
Pioşi aprindem lumânare
Şi cerem Domnului iertare,
După datini din psaltire.

Pentru suflete în nemurire
Şi cereasca îndurare,
De Ziua Morţlor în cimitire
Pioşi aprindem lumânare...

Lumini mii ard pe altare
În linişte de mănăstire,
Suntem plini de mulţumire
Amestecată cu-ntristare,

De Ziua Morţilor în cimitire.

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre lumina...

De-aş fi pasăre-n văzduh,
n-aş simţi colbul sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
m-aş înălţa ca simplu duh...

Dar ce spun, e numai vis,
ce se destramă ca un fum,
stârnesc acelaşi colb pe drum,
rămas în cercul meu închis...

Rămas în cercul meu închis,
simt colbul moale sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
voi urca la noapte-n vis...

Mă voi sui ca simplu duh,
spre lumina rece a stelelor,
numai în clipa-n care mor...
Voi fi pasăre-n văzduh!

poezie de Ioan Friciu (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis marin (2)

Ai venit în grabă...
cu ochii tăi, mai verzi
decât marea şi smaraldul...
Ai clipit din ei dulce
şi ai limpezit
cerul învăluit de aburii
asfinţitului...
Ai mai clipit o dată dulce
şi ai îmblânzit furia mării,
ca să poţi culege
alge verzi pe plaja pustie.
Ai căzut apoi istovită
cu obrazul în nisipul
toamnei,
rece şi aspru.
Ai rămas aşa... în aşteptarea
brizei de seară,
să dormi sub mângâierea ei,
să visezi pâlpâitul
pescăruşilor în căutarea

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Friciu (1 octombrie 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dorului

De tine când mi-e dor
Şi sufăr în tăcere,
O ploaie de mistere
Ş-un gând înălţător

Mă duc în alte sfere,
A nu mă lăsa să mor,
De tine când mi-e dor
Şi sufăr în tăcere.

C-un ancestral fior,
Vibreaz mai cu putere
Ş-atunci grăbit cobor
Din nou pe emisfere,

De tine când mi-e dor...

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel la cumpăna anilor

La cumpăna anilor
Am dorit să fie bine;
Pe la porţile străine,
Nu mai suspin de dor.

Au vrut să mă dezbine,
M-au convertit în călător...
La cumpăna anilor
Am dorit să fie bine.

Suport a timpului asprime
Şi din asta n-am să mor,
M-ajută Sfânta Treime,
Să nu mai fiu rătăcitor,

La cumpăna anilor.

rondel de Ioan Friciu (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ronddell leneşului

Doare lenea, da-i plăcută,
Leneşul adoarme-n fân,
Osteneala-i prefăcută
Transformatu-la-n bătrân.

Peste somn s-a pus stăpân,
Lasă munca ne-ncepută;
Doare lenea, da-i plăcută,
Leneşul adoarme-n fân.

Ar bea zeamă de cucută,
De ar şti că-i mai rămân
Zile lungi cu capu-n sân
Până moartea îl sărută.

Dulce-i lenea şi plăcută!

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lenii

Grea e lenea, dar plăcută,
Ca odihna fără muncă
Şi mâncarea ce-i făcută
Din cârnaţi picanţi, cu şuncă.

Leneşul doar dă poruncă
Să-i dai apă ne-ncepută;
Grea e lenea, dar plăcută,
Ca odihna fără muncă.

Ar bea zeamă de cucută
De ar şti că nu-l aruncă
În tenebră de speluncă,
Unde moartea îl sărută...

Uşoară-i lenea şi plăcută!

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unei frunze brumate

Brumă rece, sclipitoare
Ai venit peste grădină
Şi cu otrăvita-ţi mână
Mi-ai ucis o mândră floare.

În piept inima mă doare
Că- i aud plânsul în surdină,
Brumă rece, sclipitoare
Ce-ai venit peste grădină.

Te vei speria de soare
Şi vei fugi ca o nebună,
Dar ce folos, dacă o floare
Moare neputând s-o spună,

Brumă rece, sclipitoare!

rondel de Ioan Friciu (29 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel lângă mormânt

Ai plecat prea timpuriu,
Faptu-acesta îl deplângem
Rămânând aici să plângem,
Lângă mormântul cenuşiu.

Pe sub gene lacrimi frângem,
Ca atunci lângă sicriu,
C-ai plecat prea timpuriu
Şi faptu-acesta îl deplângem.

Noi acasă ne întoarcem,
Tu nu eşti singur, bine ştiu
Sub vălul toamnei, arămiu.
Suferim şi înţelegem

C-ai plecat prea timpuriu.

rondel de Ioan Friciu (3 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pascal

În Noaptea Sfântă a-nvierii
Creştinii toţi aprind făclii,
E şi vestirea primăverii
Ce vine pentru morţi şi vii.

Adânca linişte-a vegherii
Aduce-n suflet bucurii
Şi-n Noaptea Sfântă a-nvierii
În lume se aprind făclii.

Mişca-tu-sa din temelii
Şi catacomba îngropării,
Precum şi credincioşii mii
Văzând miracolul ieşirii

În Noaptea Sfântă a-nvierii.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel ploios

Sunt ploi de primăvară, grele
Şi-o zvâcnire de răcoare.
În vatra-n care focul moare
Mai pun vreo câteva surcele.

Zboară lăstuni şi rândunele
La adăposturi în cuibare,
Că-s ploi de primăvară, grele
Şi-o zvâcnire de răcoare.

Balta joacă-n vălurele,
Musteşte apa în răzoare,
Ude-s oile-n ciopoare
Târlesc la sălcii, sub nuiele,

În ploi de primăvară grele.

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urgia neagră

In memoriam victimelor terorismului

E iarăşi Europa sub teroare,
Fantoma morţii bântuie prin state
Bezmetică, cu mâinile pătate
De sângele vărsat pe trotuare.

Ucide în exces de voluptate
Fiinţa şi a Omului candoare,
Întină tot prin sfintele altare
Şi lasă-n urmă zile-ndoliate.

Să fim feriţi de crime-atentate
O luptă mai acerbă se impune
În fiecare ţară şi cetate.

Se cer eforturi lungi şi conjugate
Să dăm urgiei negre lovitura,
Să curăţăm de pleavă bătătura.

sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia salvatoare

Privesc cu jind, către norii albi pe cer
Învăluit de umeda răcoare,
Dar văd cum umbra lor e trecătoare,
Când vântu-i risipeşte în eter.

Din zori şi până-n apus de soare
Tot ce natura naşte-i efemer;
N-am să pot pricepe aşa mister,
Că totul este apă curgătoare.

Sub ucigaşa arşiţă a verii,
Agonizată câmpia nu moare,
Mai poate ţine viu un fir de floare.

De la "crăpat de zi", în pragul serii,
Vestind cu tunete asurzitoare
Trimite Cerul ploaia salvatoare.

sonet de Ioan Friciu (27 iulie 2016, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prohod cinegetic

Preoţii-l prohodesc pe catafalc
Pe cel ce a intrat în nemişcare,
Un ţăran cu preocupări precare;
A fost ucis la vânătoare-n Balc.

Ai lui îl jelesc cu-nfrigurare,
Îi mângâie faţa albă ca de talc,
Altul jură: La vânat eu nu mai calc
Nici dacă am trofeul cel mai mare!

Hăitaşii-s prinşi de-ngândurare
Ş-ascultă slujba de-ngropare
Cu chipuri schingiuite de tristeţe.

Îşi culcă vietăţile răzleţe
Pădurea cuprinsă de-nserare;
Din corn se dă a "crimei" încetare...

sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hârciogii

Pe cruntă exploatare şi zgârcenie
azi unii îşi clădesc înavuţirea;
îşi poartă ca stindard doar nesimţirea,
iar tinerii ne pleacă în bejenie.

În conştiinţă nu au *ăţenie
şi nici n-au auzit de bunul simţ,
cuvântul le este fierăstrău cu zimţ,
în viaţă nu au clipă de sfinţenie.

Raptul e ţelul lor de căpetenie,
ca hârciogii-şi cară-n galerii
multele nemeritate avuţii.

Omule de rând tu trebuie să ştii
că nu le pare viaţa prea uşoară,
când lasă tot... şi trebuie să moară!

sonet de Ioan Friciu (29 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori rupte

Numai părinţii au rămas să plângă
acei tineri sortiţi ca să dispară,
c-au fost ucişi cu gaze şi pară
de Corupţia cu inima nătângă.

De atunci nu mai contenesc să frângă
şi alte destine de tineri frumoşi.
Ei nu erau îndrăciţi ori păcătoşi,
dar moartea n-au putut s-o-nvingă.

Dar în oraşe mulţimea tot strigă:
Să terminăm cu tot sistemul corupt
ce la călcarea legilor instigă,
cu cei ce avuţia ţării au supt!

Pentru gingaşe flori care le-au rupt
răzbunarea din cer să îi atingă!

sonet de Ioan Friciu (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza rătăcitoare

Ce-i mai de preţ şi-mi mângâie simţirea,
E muza mea mereu rătăcitoare
Purtând un nume de albastră floare
Ce-o caut prin grădini doar cu privirea.

Ea mi-a adus idei încântătoare
Şi mi-a cerut s- aşez în vers iubirea,
Să răsădesc în inimi fericirea
Şi să mai scriu cât voi trăi sub Soare...

Am s-o invoc şi va veni la mine,
Ce-mi va spune, voi scrie pe hârtie;
Nesomnul meu va naşte poezie.

Am s- o invoc şi dincolo de moarte,
Altminteri mi se rupe pana-n mână
Că nu doresc ca muză altă zână!

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!