ȘI STELELE ODATĂ MOR, SECATE FIIND DE ENERGIE
Și stelele odată mor, secate fiind de energie
Și tot așa dispare norul din grea furtună și urgie,
Ce-i pe pământ o creatură împărtășesc aceiași soartă,
Să se prefacă în materie printr-o tainică magie
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.
Rondel fierbinte
E uscat pământul,
Sufletul mă doare
Ca nu bate vântul,
Nu trezește-o boare.
Arșița de soare
Frige și cuvântul;
E uscat pământul,
Sufletul mă doare.
Rog pe Domnul Sfântul
Cu puterea-i mare
Să adape câmpul
Mort de însetare,
Că-i uscat pământul.
rondel de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul dorului
De tine când mi-e dor
Și sufăr în tăcere,
O ploaie de mistere
Ș-un gând înălțător
Mă duc în alte sfere,
A nu mă lăsa să mor,
De tine când mi-e dor
Și sufăr în tăcere.
C-un ancestral fior,
Vibreaz mai cu putere
Ș-atunci grăbit cobor
Din nou pe emisfere,
De tine când mi-e dor...
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel la cumpăna anilor
La cumpăna anilor
Am dorit să fie bine;
Pe la porțile străine,
Nu mai suspin de dor.
Au vrut să mă dezbine,
M-au convertit în călător...
La cumpăna anilor
Am dorit să fie bine.
Suport a timpului asprime
Și din asta n-am să mor,
M-ajută Sfânta Treime,
Să nu mai fiu rătăcitor,
La cumpăna anilor.
rondel de Ioan Friciu (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
AȘ FI RÂVNIT LA DULCI EUFORII SCĂLDATE-N VIN ÎN AL ZEULUI NAOS
Aș fi râvnit la dulci euforii scăldate-n vin în al zeului naos
Sorbind licoarea cea sfințită ce-a fost adusă morților ca paos,
Dar sunt un muritor mărunt și nu doresc a face blasemie,
Acel extaz sperând a mă cuprinde, când risipit voi fi în haos.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ronddell leneșului
Doare lenea, da-i plăcută,
Leneșul adoarme-n fân,
Osteneala-i prefăcută
Transformatu-la-n bătrân.
Peste somn s-a pus stăpân,
Lasă munca ne-ncepută;
Doare lenea, da-i plăcută,
Leneșul adoarme-n fân.
Ar bea zeamă de cucută,
De ar ști că-i mai rămân
Zile lungi cu capu-n sân
Până moartea îl sărută.
Dulce-i lenea și plăcută!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul lenii
Grea e lenea, dar plăcută,
Ca odihna fără muncă
Și mâncarea ce-i făcută
Din cârnați picanți, cu șuncă.
Leneșul doar dă poruncă
Să-i dai apă ne-ncepută;
Grea e lenea, dar plăcută,
Ca odihna fără muncă.
Ar bea zeamă de cucută
De ar ști că nu-l aruncă
În tenebră de speluncă,
Unde moartea îl sărută...
Ușoară-i lenea și plăcută!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unei frunze brumate
Brumă rece, sclipitoare
Ai venit peste grădină
Și cu otrăvita-ți mână
Mi-ai ucis o mândră floare.
În piept inima mă doare
Că- i aud plânsul în surdină,
Brumă rece, sclipitoare
Ce-ai venit peste grădină.
Te vei speria de soare
Și vei fugi ca o nebună,
Dar ce folos, dacă o floare
Moare neputând s-o spună,
Brumă rece, sclipitoare!
rondel de Ioan Friciu (29 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel lângă mormânt
Ai plecat prea timpuriu,
Faptu-acesta îl deplângem
Rămânând aici să plângem,
Lângă mormântul cenușiu.
Pe sub gene lacrimi frângem,
Ca atunci lângă sicriu,
C-ai plecat prea timpuriu
Și faptu-acesta îl deplângem.
Noi acasă ne întoarcem,
Tu nu ești singur, bine știu
Sub vălul toamnei, arămiu.
Suferim și înțelegem
C-ai plecat prea timpuriu.
rondel de Ioan Friciu (3 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel pascal
În Noaptea Sfântă a-nvierii
Creștinii toți aprind făclii,
E și vestirea primăverii
Ce vine pentru morți și vii.
Adânca liniște-a vegherii
Aduce-n suflet bucurii
Și-n Noaptea Sfântă a-nvierii
În lume se aprind făclii.
Mișca-tu-sa din temelii
Și catacomba îngropării,
Precum și credincioșii mii
Văzând miracolul ieșirii
În Noaptea Sfântă a-nvierii.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel ploios
Sunt ploi de primăvară, grele
Și-o zvâcnire de răcoare.
În vatra-n care focul moare
Mai pun vreo câteva surcele.
Zboară lăstuni și rândunele
La adăposturi în cuibare,
Că-s ploi de primăvară, grele
Și-o zvâcnire de răcoare.
Balta joacă-n vălurele,
Mustește apa în răzoare,
Ude-s oile-n ciopoare
Târlesc la sălcii, sub nuiele,
În ploi de primăvară grele.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânturi
Vălătuci de nori plutesc
Alungați de vânturi reci,
Nordice furtuni pornesc
Turbion cu cu frunze seci;
Urcă-n valuri în văzduh
Rugile la Sfântul Duh
Iarna aspră o-mblânzesc,
Luminează și-ncălzesc;
Este tot ce îmi doresc!
Iarba moare sub zăpadă,
E-nghețată de urgie,
Retezată-i ca de spadă;
Naște-un vifor în câmpie,
Iară-i ziua-ntunecată,
Iarăși vine noaptea-ndată...
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
MULȚI ANI AU TREBUIT CA BRADU-NALT SĂ CREASCĂ ȘI-I TĂIAT ACUM DIN RĂDĂCINĂ
Mulți ani au trebuit ca bradu-nalt să crească și-i tăiat acum din rădăcină,
A fost erou măreț în cartea de povești ori pom împodobit într-o grădină,
Crescut-a drept, încet și cu răbdare, a fost sădit cu multă muncă și cu dor.
Mă doare mult când văd c-a fost lăsat pribeag, să moară de securea cea străină.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urgia neagră
In memoriam victimelor terorismului
E iarăși Europa sub teroare,
Fantoma morții bântuie prin state
Bezmetică, cu mâinile pătate
De sângele vărsat pe trotuare.
Ucide în exces de voluptate
Ființa și a Omului candoare,
Întină tot prin sfintele altare
Și lasă-n urmă zile-ndoliate.
Să fim feriți de crime-atentate
O luptă mai acerbă se impune
În fiecare țară și cetate.
Se cer eforturi lungi și conjugate
Să dăm urgiei negre lovitura,
Să curățăm de pleavă bătătura.
sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia salvatoare
Privesc cu jind, către norii albi pe cer
Învăluit de umeda răcoare,
Dar văd cum umbra lor e trecătoare,
Când vântu-i risipește în eter.
Din zori și până-n apus de soare
Tot ce natura naște-i efemer;
N-am să pot pricepe așa mister,
Că totul este apă curgătoare.
Sub ucigașa arșiță a verii,
Agonizată câmpia nu moare,
Mai poate ține viu un fir de floare.
De la "crăpat de zi", în pragul serii,
Vestind cu tunete asurzitoare
Trimite Cerul ploaia salvatoare.
sonet de Ioan Friciu (27 iulie 2016, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prohod cinegetic
Preoții-l prohodesc pe catafalc
Pe cel ce a intrat în nemișcare,
Un țăran cu preocupări precare;
A fost ucis la vânătoare-n Balc.
Ai lui îl jelesc cu-nfrigurare,
Îi mângâie fața albă ca de talc,
Altul jură: La vânat eu nu mai calc
Nici dacă am trofeul cel mai mare!
Hăitașii-s prinși de-ngândurare
Ș-ascultă slujba de-ngropare
Cu chipuri schingiuite de tristețe.
Își culcă vietățile răzlețe
Pădurea cuprinsă de-nserare;
Din corn se dă a "crimei" încetare...
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hârciogii
Pe cruntă exploatare și zgârcenie
azi unii își clădesc înavuțirea;
își poartă ca stindard doar nesimțirea,
iar tinerii ne pleacă în bejenie.
În conștiință nu au *ățenie
și nici n-au auzit de bunul simț,
cuvântul le este fierăstrău cu zimț,
în viață nu au clipă de sfințenie.
Raptul e țelul lor de căpetenie,
ca hârciogii-și cară-n galerii
multele nemeritate avuții.
Omule de rând tu trebuie să știi
că nu le pare viața prea ușoară,
când lasă tot... și trebuie să moară!
sonet de Ioan Friciu (29 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori rupte
Numai părinții au rămas să plângă
acei tineri sortiți ca să dispară,
c-au fost uciși cu gaze și pară
de Corupția cu inima nătângă.
De atunci nu mai contenesc să frângă
și alte destine de tineri frumoși.
Ei nu erau îndrăciți ori păcătoși,
dar moartea n-au putut s-o-nvingă.
Dar în orașe mulțimea tot strigă:
Să terminăm cu tot sistemul corupt
ce la călcarea legilor instigă,
cu cei ce avuția țării au supt!
Pentru gingașe flori care le-au rupt
răzbunarea din cer să îi atingă!
sonet de Ioan Friciu (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muza rătăcitoare
Ce-i mai de preț și-mi mângâie simțirea,
E muza mea mereu rătăcitoare
Purtând un nume de albastră floare
Ce-o caut prin grădini doar cu privirea.
Ea mi-a adus idei încântătoare
Și mi-a cerut s- așez în vers iubirea,
Să răsădesc în inimi fericirea
Și să mai scriu cât voi trăi sub Soare...
Am s-o invoc și va veni la mine,
Ce-mi va spune, voi scrie pe hârtie;
Nesomnul meu va naște poezie.
Am s- o invoc și dincolo de moarte,
Altminteri mi se rupe pana-n mână
Că nu doresc ca muză altă zână!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uragane
Smei cu limbi de foc prin nori se svârcolesc,
Demonii setoși sorb apa din ocean;
Alizee se transformă-n uragan,
Țărmurile mor sub apele ce cresc.
Pare-se că ruga către zei e-n van,
Oamenii sunt răi, ei nu se mai iubesc,
Dar a cere milă nu mai contenesc
Și calvarul le revine an de an.
Crude zeități s-aruncă în valuri
S-ajungă în miezul Terrei și-n nadir,
Despoți stăpânitori acelor locuri,
Când a lumii viață-i prinsă de un fir.
A trăit planeta ani... milioane-n șir,
Nu mai fie uragane, doar zefir!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Friciu despre moarte, adresa este: