Rondelul lunii pline
Luna rotundă argintată,
Stăpâna nopților cu stele,
Luminează drumul vieți mele
Prin astă lume-ntunecată...
De mândrul Soare-i este dată,
Lumina ce-o picură-n vâlcele...
Luna rotună argintată,
Stăpâna nopților cu stele.
Cu Soarele-n tandem divin,
Luna stă pe cer urcată...
Am aflat de unde vin,
Din Calea Lactee, apropiată,
Luna rotundă argintată.
rondel de Ioan Friciu (2 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Început de iarnă
Dansează calm în vântul rece,
Acoperă păduri și dealuri
Nedeslușiți fulgi în valuri
Seninul zilei îl vor trece;
Uitată luna se ascunde,
Lumina ei prin nori pătrunde
Feerie-n pragul înserării
Uimește ochii-n largul zării,
Lătrat de câine-n depărtare
Gonește ciorile-n cuibare,
Iubiți-n parc se-mbrățișează,
Legați pe viață se visează,
Omătul crește tot mai mare,
Revine iarna pe hotare.
Decembrie-i lună divină,
E timp ca nea din cer să vină.
Nămeți-n șiruri hibernale,
[...] Citește tot
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de Anul Nou
La mulți Ani cu Sănătate!
Aceasta-mi este urarea
Pentru locuitorii din Cetate,
De peste tot cât ține zarea.
Când s-apropie Sărbătoarea,
Prin orașe și prin sate,
La Mulți Ani cu Sănătate!
Aceasta-mi este urarea.
Ea Universul îl străbate
Și de prisos este-ntrebarea,
Dacă și-n străinatate
A ajuns la timp urarea,
La Mulți Ani cu Sănătate!
Sibiu 05.12.2015
rondel de Ioan Friciu din Inedita (5 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecut-ai... oceanul...
Trecut-ai peste oceanul cel albastru
În pragul toamnei, ca o rândunică;
Din mine, rugi spre ceruri se ridică
C-am rămas cu sufletul sihastru.
Acum, când viața este tot mai mică
Mă simt ca un soldat captiv în castru
Cu gândul să te caut pe un astru
Pe care Demiurgul mi-l indică.
Mai trece-un timp, de săptămâni ori luni
Ca rugile să fie împlinite
Cu har coborâtor din îngeri buni.
Pe fruntea-ți albă voi așeza cununi
Din florile câmpiei înverzite
Cu ale mele doruri împletite...
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de greier,
Noapte caldă de vară,
Secera lunii...
haiku de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe luciul gheții
Alunecarea lunii -
Argintul din brazi...
haiku de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cornul lunii
Cornul argintiu al lunii
l-ai văzut și tu vreodată,
arcuit deasupra lumii?
Eu l-am văzut în astă seară
când am trecut la Copșa-n gară...
Am crezut că-l vezi și tu,
chiar în clipa de acu
sau în următoarea clipă,
când f âlfâiai ca o aripă
udai florile-n balcon,
cu apa rece din bidon,
cu gestul fin de domnișoară
puneai rufele pe sfoară...
Luna crește ori descrește?
Cornul ei se primenește
privindu-se mândru-n oglindă
sub lampa chioară prinsă-n grindă.
Luna crește sau descrește?
Pentru cel ce o privește,
bine este să știe
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (9 octombrie 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel la cumpăna anilor
La cumpăna anilor
Am dorit să fie bine;
Pe la porțile străine,
Nu mai suspin de dor.
Au vrut să mă dezbine,
M-au convertit în călător...
La cumpăna anilor
Am dorit să fie bine.
Suport a timpului asprime
Și din asta n-am să mor,
M-ajută Sfânta Treime,
Să nu mai fiu rătăcitor,
La cumpăna anilor.
rondel de Ioan Friciu (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clopotul (Gazel)
Departe tunete răsună,
Dispare-ncet clarul de lună
Și-n următoarele minute,
Avem de a face c-o furtună.
În clopotnița cea veche
Clopotul în dungă sună,
De ce clopotul îl trage,
Clopotarul are să ne spună:
Că după-ncetarea ploii,
Iarăși vine vreme bună,
Dar în grădina neprășită
Iar va crește mătrăgună...
poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul ierbii
Iarbă verde-nrourată
Aștepți cosașii să vină,
Nu mai vrei să fii brumată
De toamna rece și meschină.
În nopțile cu lună plină
Parfumate flori te-mbată,
Iarbă verde-nrourată
Aștepți cosașii să vină.
În zorii zilei tulburată
De prima rază de lumină,
Tu rămâi îngândurată,
Firu-ți plânge și suspină
Iarbă verde-nrourată.
rondel de Ioan Friciu (23 septembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel peste ocean
Din nou vei suvola oceanul
Gândindu-te la revenire;
O lună ți-a părut cât anul,
Dar ai avut o mulțumire.
Ce-ai trăit e amintire
Ce nu o șterge uraganul;
Din nou vei survola oceanul
Gândindu-te la revenire.
Te va învălui aleanul,
A visurilor plasmuire
Și lacrimile cu toptanul
Te vor scălda în fericire...
Din nou vei survola oceanul.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel în burg
Se lasă seara peste burg,
Răsună clopotele-n turle,
Măsoară zilele ce curg
În sacul vremii ce se umple.
Din foișoare, cu vechi surle
Oștenii la vestiri recurg;
Se lasă seara peste burg,
Răsună clopotele-n turle.
În zorii zilei și-n amurg
Sfințenie este și în gherle,
Căci a venit un demiurg,
Ca să prefacă piatra-n perle,
Se lasă seara peste burg.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul tinereții mele
Orașul drag al tinereții mele
Îl visez și-mi trece nostalgia,
O văd în visul meu și pe Maria
Cu brațele-ncărcate cu lalele.
Angelică era cu părul în inele
Ascultând sub lună simfonia,
În orașul drag al tinereții mele
Ce-l visez și-mi trece nostalgia.
Luna își depune mărturia
Că m-a văzut hoinar sub stele
În căutarea unui joc de iele,
S-o găsesc acolo pe Maria,
În orașul drag al tinereții mele.
rondel de Ioan Friciu (2011)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia cu soția grasă
Se plânge că soția-i grasă,
Dar uneori, la zile mari,
Cu bucurie aduce-n casă,
Altă grasă... De Cotnari!
epigramă de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștrii
Luna își revarsă lumina pală
prin perdeaua norilor opali și seci,
scăldată-n unduiri de ape reci
străbate bolta nopții, triumfală.
În zori, Soarele-n veșmânt de gală
urcă-n tării rotund și zâmbitor,
este astrul zilei mai strălucitor
peste vecinătatea siderală...
Când ceru-i tulbur, irizat cu tuș,
când în apusuri se duce la culcuș,
Soarele-ncălzește, ne pătrunde
cu ultravioletele lui unde.
Cât vei mai dăinui bătrâne Soare,
pe Terra să mai crești viețuitoare?
sonet de Ioan Friciu (27 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hoinar
Hoinăream prin orașul tinereții
Purtat de amintirile trecute,
Despre iubiri încă ne-ncepute
Înflorite-n pragul bătrâneții.
Pica pe frunte roua dimineții,
Gândul mi-l scotea din vălmășeală,
Îl arunca spre anii mei de școală
Ce mi-au dăruit noi sensuri vieții.
Să nu rămân o victimă tristeții
Mai hoinăresc pe vechea promenadă,
Dar e târziu... și cine să mă vadă?
Nu-i țipenie de om pe stradă...
Doar singuratici pașii mei răsună
Pe sub feeria clarului de lună...
sonet de Ioan Friciu (31 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe ești...
Copil ce pribegești în altă țară
Mereu purtat în gândurile mele,
Departe ești, ca dincolo de stele,
Dar sper a e vedea măcar la vară.
Vei fi avut acolo patimi grele
Când nostalgiile te apăsară,
Al tău noroc începe să răsară
Ș-apoi urmează toate să se spele.
Ascult cum vânturi bat în cercevele
Și mă gândesc că vei răzbi în viață;
Pe casa mea nu cântă cucuvele
Atâta timp cât anii nu-mi îngheață.
Tu, străduiește-te și mai învață,
Să fii întodeauna tot în față!
sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu lună și cu vis
Un glob semeț de aur pare luna
Zărită prin lințoliul firav de nori
Cum își cheamă rătăciții meteori
Pe cerul nopții unde ea-i stăpâna.
În Univers, n-am știut ce stele-s Sori
Și n-am putut să le arăt cu mâna,
Dar le-am sorbit cu ochii mei lumina,
Iar sideralul câmp trezitu-mi-a fiori.
Că-n viața asta purcedem trecători,
Iubito mai visez câteodată
Cum te prind încetișor de subsiori
Să te sărut în noaptea înstelată.
Mi se destramă visu-n dimineață,
Onirica icoană îmi dă viață.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu lună și cu vis
Un glob semeț de aur pare luna
Zărită prin lințoliul fin de nori
Cum își cheamă rătăciții meteori
Pe cerul nopții unde ea-i stăpâna.
În Univers, n-am știut ce stele-s Sori
Și n-am putut să le arăt cu mâna,
Dar le-am sorbit cu ochii mei lumina,
Iar sideralul câmp trezitu-mia fiori.
Că-n viața asta doar suntem trecători,
Iubit-o mai visez câteodată
Cum te prind încetișor de subsiori
Să te sărut în noaptea înstelată.
Mi se destramă visu-n dimineață,
Onirica icoană îmi dă viață.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet în pas dansant
Pe mal de Mureș tremurau arinii
Și plopii fremătau în vânt tăios,
Pășeai spre mine cu zâmbetul sfios
Să dăm ocol în pas dansant grădinii.
Ca hăituiți de-un anotimp pluvios
În stoluri negre s-ascundeau lăstunii,
Noi, așteptam lumina rece-a lunii
Să ne-nsoțească-n dansul misterios.
E mult de-atunci, s-au îngropat și anii,
Dar uneori mi se dezgroapă-n vise,
Părinții noștri au plecat sărmanii,
Iar porțile ogrăzii stau închise.
Nici tu nu știi prea multe despre mine,
Același sânge încă-mi curge-n vine.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Ioan Friciu@timp? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Friciu despre timp, adresa este:
