Ioan Hapca despre Soare

Veşnicia

Viaţa omului sub soare
E ca steaua căzătoare;
Răzbate un timp şi moare.
Însă cu sufletul lui,
Prin Puterea Domnului,
Va sta deasupra soarelui
Şi-l va pune în uimire
Cu divina-i strălucire

poligramă de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dacă ai vreo aşteptare
Mai înaltă aici sub soare,
Mă apropii să te-asigur:
- Este binecuvântare –
În rest – nimic nu e sigur!

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Marin Druhora
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Învaţă-ne* să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!" Ps.90,12

Orice răsărit de soare
Pe care-l nesocoteşti,
Este-un fel de demascare
A nopţii ce o trăieşti
Şi-un apus, în depărtare,
La care nu te gândeşti.

epigramă de Ioan Hapca din Hrană pentru suflet
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Unde soarele răsare
Prind şi umbrele viaţă
Răcorind noua speranţă...
Însă cel prins într-o stare
De pasivitate sumbră
Face pe pământ o umbră
Dar nu-i încălzit de soare.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Corbii nu strâng în grânare,
Crinii nu privesc spre ei
Şi nimic din ce-i sub soare
Nu denotă frământare
Decât tu care nu vrei
Să priveşti cu ochii tăi
La Dumnezeul tău mare!

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Marin Druhora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa de sub soare depinde în exclusivitate de Ceea ce-i deasupra lui.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinteză ontologică

Sunt un noruleţ mărunt care taine mari ascunde,
Umbrind peste-un scurt răstimp de stări rare şi profunde,
Sub priviri de Soare veşnic doritor să mai inunde
Huma seacă, să-i cuprindă spectrul tainic în noi unde,
Dintr-o sferă ancestrală, străjuită de Lumină,
Ca din starea ei umilă, cât mai picură secunde
Să rodească eternitate prin sorgintea sa divină.

Ori o rază răsărită, din Divin, curtându-şi timpul
Printr-o luptă extenuantă ce-o impune contratimpul
Care-o vestejeşte absurd şi-i preaschimbă anotimpul...
Ori în umbra transcendenţei, sunt chiar timpul unei raze
Măsurându-şi diferenţa în diverse ipostaze
Ce din falnica-i sorginte-şi au răstimpul stabilit
Din Preaînalt spre-un infailibil clironom de infinit.

Ori, răstimpul unui timp din chiar ultimu-anotimp
Străjuit de-un Soare veşnic ce lucrează întretimp
Pentru un scop slăvit, etern şi de mine-Şi face timp
Să mă ajute a pricepe pentru ce-i prielnic timpul

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Levi Tudose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret retoric

Cândva, am fost o casă de bilete
Înspre destine roz şi violete
De zori promiţători cu-amurguri inerente,
În care se-ofileau mâglisitor culorile
Landşaftului de nonvalori pe care sângerau valorile...
Am devenit apoi o streaşină, cu uzuri iminente,
Pe care sforăiau din când în când ciorile
Din culorile nopţilor cu ciocuri proeminente,
Ce-mi ciuguleau devastator toate bunurile...
Dar ţineam totuşi piept tăiosului vânt din pădurile
Uitate, în care cântau înduioşător privighetorile,
Fiindcă-n mine creştea un vultur lungindu-şi aripile
Spre Soarele alb ce-aprinde zorile,
Un vultur cu ochi mistici, ţintind comorile
Ce eu n-am ştiut nicicând să le preţuiesc.
Acum sunt călător spre-un destin minunat, ce-l doresc
Absolut, într-un fel absurd şi prostesc...
Spre-acolo biletul mi-e gratis dar pălesc şi pălesc
Zdrobit sub un preţ ce n-am ştiut să-l plătesc...
Acum l-aşi plăti hotărât dar nu pot, obosesc

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Sandu Gabor
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Privind la soare n-ai să poţi
Afla secretele luminii
Şi cu lumina lui nu scoţi
Întunericul ce-l porţi
În adâncurile inimii.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Oryana Rusus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perspectiva

Dacă ai vreo aşteptare
Mai înaltă aici sub soare,
Mă aproprii să te-asigur:
- Este binecuvântare –
În rest – nimic nu e sigur!

epigramă de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite
Adăugat de Bogdan Talmas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezumat despre fericire

O, cât îşi caută fiecare
Fericirea lor sub soare!
Dar se pune o întrebare;
Ce e fericirea oare,
Vreo perlă costisitoare
Sau dragoste jertfitoare?!

Omu-şi caută fericirea
În ce vede cu privirea
Nu înţelege că-n iubirea
Ce-are la bază jertfirea
Este toată strălucirea
Fericirii – nemurirea!

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Levi Tudose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezumat despre fericire

O, toţi îşi caută fiecare
Fericirea lor sub soare,
Dar se pune o întrebare;
Ce e fericirea oare,
Vreo perlă costisitoare
Sau dragoste jertfitoare?!

Omu-şi caută fericirea
În ce vede cu privirea
Nu înţelege că-n iubirea
Ce-are la bază jertfirea
Este toată strălucirea
Fericirii – nemurirea!

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Lasă-ţi zâmbetul să zboare
Peste visul neîmplinit
Nu-l privi cu întristare,
Ori nu-i bun, ori n-a sosit
Încă vremea lui sub soare.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Onisim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fiindcă umblă deseori
Pe pământ "cu capu-n nori",
Se face că uneori
Oamenii "strălucitori",
(Ce par a fi nişte "sori")
Rămân nefolositori...

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut...

Caut câinii ce mi-au răpit tinereţea
Şi-o fericire pierdută de tren,
Caut şerpii ce-mi învenină tandreţea
Şi vântul ce-mi fură-un catren,
Caut soarele ce-mi lumină tălpile
Prin valea pustiei cu susul în jos,
Caut naftul ce-mi stinsese lămpile
În viforu îmbrăcat cu suflet pe dos,
Caut Norul ce-ades' m-a umbrit
Prin arşiţa nopţilor sterpe şi goale
Şi inima-mi caut ce-n moarte-a înflorit
Din moarte răzbind să se scoale,
Mă caut în tot ce-am rămas şi-am trăit
Să aflu de-i mort ori încă e viu
Năravul acela viclean şi înrăit
Născut prea devreme şi înnăscut mai târziu
Şi-n talere pun - căit" - "necăit -
Să aflu degrabă de-s gata să fiu
Pe Norul de slavă răpit.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată că apune soarele peste încă o zi pe care ţi-a dat-o Dumnezeu ca să te bucuri de viaţă, nu te apleca din nou "ca un pipirig" trist şi ostenit de prea obişnuita-ţi neobişnuită goană după vânt!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Urnica Prodan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată că apune soarele peste încă o zi pe care ţi-a dat-o Dumnezeu ca să te bucuri de viaţă iar tu te apleci din nou "ca un pipirig" trist şi ostenit de prea obişnuita-ţi neobişnuită goană după vânt!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinteză ambientală

Un nor prăpădit mă scuipă-n obraz
Şi-o cioară-şi aşterne cuminte
Mizeria ei toată la mine-n pervaz...
O rază se-atinge de-un cap fără minte
Ce face în toate doar haz de necaz...
Şi uită să facă ce-i bine...
O, Doamne, ai milă de mine
Că minte nu am, nici har şi nici haz...
Mi-e frică de Ziua cea mare ce vine!

Cu-n cuget curat şi sufletul treaz
Aşi vrea să privesc către Tine
Dar o clipă sunt sus, covârşit de extaz
Şi-o mie-n amare suspine,
Izbit din talaz în talaz
Căci truda vieţii sub soare
Acerbă-i şi fără răgaz,
E-un zbucium de patimi amare
Dictându-ţi să fii mai "viteaz"...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Doru Bartos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteaptă-te dar...

Deşteaptă-te dar, înaintea trezirii
Departe de tot ce-ai visat,
Mai smulge-ţi din neant ţintuirea privirii
Şi vezi înspre ce-ai avansat;

Se apropie încet cetăţile serii
Cu turle de-adânc ce-n neant radiază
Şi drumu-i bâcsit de scaieţii tăcerii
Prin care cu spor se înnoptează.

Orele cresc, descrescând spre-o amiază
În care-şi topesc raţiunea,
Aurora adoarme şi seara lucrează,
Înspre zori ce-şi ascund acţiunea...

Cocoşi nu mai cântă, nimic nu contează,
În lungul uitatului mers,
O clipă cuprinde ce-o viaţă durează
Şi viaţa-i cuprinsul advers.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

După cum ştiţi fiecare
Mama, suflet mare are
Şi pe-al ei suflet apasă
Tot ce e în întreaga casă.

Şi sufletul ei cuprinde
Orice foc care se-aprinde
În inima celorlaţi,
Când la masă, adunaţi,
Spun de ce sunt apăsaţi.

Mama-i o nemărginire
De speranţă şi iubire
Care-aduce cu-a ei mână
În căminul ei lumină

Ea găseşte oricând putere
Să mai poarte o durere
Într-a pruncului favoare
Ca-n furtuni să-i fie soare

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!