Veșnicia
Viața omului sub soare
E ca steaua căzătoare;
Răzbate un timp și moare.
Însă cu sufletul lui,
Prin Puterea Domnului,
Va sta deasupra soarelui
Și-l va pune în uimire
Cu divina-i strălucire
poligramă de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Dacă ai vreo așteptare
Mai înaltă aici sub soare,
Mă apropii să te-asigur:
- Este binecuvântare
În rest nimic nu e sigur!
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Marin Druhora
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Învață-ne* să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!" Ps.90,12
Orice răsărit de soare
Pe care-l nesocotești,
Este-un fel de demascare
A nopții ce o trăiești
Și-un apus, în depărtare,
La care nu te gândești.
epigramă de Ioan Hapca din Hrană pentru suflet
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Unde soarele răsare
Prind și umbrele viață
Răcorind noua speranță...
Însă cel prins într-o stare
De pasivitate sumbră
Face pe pământ o umbră
Dar nu-i încălzit de soare.
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Corbii nu strâng în grânare,
Crinii nu privesc spre ei
Și nimic din ce-i sub soare
Nu denotă frământare
Decât tu care nu vrei
Să privești cu ochii tăi
La Dumnezeul tău mare!
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Marin Druhora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viața de sub soare depinde în exclusivitate de Ceea ce-i deasupra lui.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinteză ontologică
Sunt un noruleț mărunt care taine mari ascunde,
Umbrind peste-un scurt răstimp de stări rare și profunde,
Sub priviri de Soare veșnic doritor să mai inunde
Huma seacă, să-i cuprindă spectrul tainic în noi unde,
Dintr-o sferă ancestrală, străjuită de Lumină,
Ca din starea ei umilă, cât mai picură secunde
Să rodească eternitate prin sorgintea sa divină.
Ori o rază răsărită, din Divin, curtându-și timpul
Printr-o luptă extenuantă ce-o impune contratimpul
Care-o vestejește absurd și-i preaschimbă anotimpul...
Ori în umbra transcendenței, sunt chiar timpul unei raze
Măsurându-și diferența în diverse ipostaze
Ce din falnica-i sorginte-și au răstimpul stabilit
Din Preaînalt spre-un infailibil clironom de infinit.
Ori, răstimpul unui timp din chiar ultimu-anotimp
Străjuit de-un Soare veșnic ce lucrează întretimp
Pentru un scop slăvit, etern și de mine-Și face timp
Să mă ajute a pricepe pentru ce-i prielnic timpul
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Levi Tudose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret retoric
Cândva, am fost o casă de bilete
Înspre destine roz și violete
De zori promițători cu-amurguri inerente,
În care se-ofileau mâglisitor culorile
Landșaftului de nonvalori pe care sângerau valorile...
Am devenit apoi o streașină, cu uzuri iminente,
Pe care sforăiau din când în când ciorile
Din culorile nopților cu ciocuri proeminente,
Ce-mi ciuguleau devastator toate bunurile...
Dar țineam totuși piept tăiosului vânt din pădurile
Uitate, în care cântau înduioșător privighetorile,
Fiindcă-n mine creștea un vultur lungindu-și aripile
Spre Soarele alb ce-aprinde zorile,
Un vultur cu ochi mistici, țintind comorile
Ce eu n-am știut nicicând să le prețuiesc.
Acum sunt călător spre-un destin minunat, ce-l doresc
Absolut, într-un fel absurd și prostesc...
Spre-acolo biletul mi-e gratis dar pălesc și pălesc
Zdrobit sub un preț ce n-am știut să-l plătesc...
Acum l-ași plăti hotărât dar nu pot, obosesc
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Sandu Gabor
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Privind la soare n-ai să poți
Afla secretele luminii
Și cu lumina lui nu scoți
Întunericul ce-l porți
În adâncurile inimii.
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Oryana Rusus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perspectiva
Dacă ai vreo așteptare
Mai înaltă aici sub soare,
Mă aproprii să te-asigur:
- Este binecuvântare
În rest nimic nu e sigur!
epigramă de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite
Adăugat de Bogdan Talmas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezumat despre fericire
O, cât își caută fiecare
Fericirea lor sub soare!
Dar se pune o întrebare;
Ce e fericirea oare,
Vreo perlă costisitoare
Sau dragoste jertfitoare?!
Omu-și caută fericirea
În ce vede cu privirea
Nu înțelege că-n iubirea
Ce-are la bază jertfirea
Este toată strălucirea
Fericirii nemurirea!
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Levi Tudose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezumat despre fericire
O, toți își caută fiecare
Fericirea lor sub soare,
Dar se pune o întrebare;
Ce e fericirea oare,
Vreo perlă costisitoare
Sau dragoste jertfitoare?!
Omu-și caută fericirea
În ce vede cu privirea
Nu înțelege că-n iubirea
Ce-are la bază jertfirea
Este toată strălucirea
Fericirii nemurirea!
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Lasă-ți zâmbetul să zboare
Peste visul neîmplinit
Nu-l privi cu întristare,
Ori nu-i bun, ori n-a sosit
Încă vremea lui sub soare.
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Onisim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Fiindcă umblă deseori
Pe pământ "cu capu-n nori",
Se face că uneori
Oamenii "strălucitori",
(Ce par a fi niște "sori")
Rămân nefolositori...
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut...
Caut câinii ce mi-au răpit tinerețea
Și-o fericire pierdută de tren,
Caut șerpii ce-mi învenină tandrețea
Și vântul ce-mi fură-un catren,
Caut soarele ce-mi lumină tălpile
Prin valea pustiei cu susul în jos,
Caut naftul ce-mi stinsese lămpile
În viforu îmbrăcat cu suflet pe dos,
Caut Norul ce-ades' m-a umbrit
Prin arșița nopților sterpe și goale
Și inima-mi caut ce-n moarte-a înflorit
Din moarte răzbind să se scoale,
Mă caut în tot ce-am rămas și-am trăit
Să aflu de-i mort ori încă e viu
Năravul acela viclean și înrăit
Născut prea devreme și înnăscut mai târziu
Și-n talere pun - căit" - "necăit -
Să aflu degrabă de-s gata să fiu
Pe Norul de slavă răpit.
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată că apune soarele peste încă o zi pe care ți-a dat-o Dumnezeu ca să te bucuri de viață, nu te apleca din nou "ca un pipirig" trist și ostenit de prea obișnuita-ți neobișnuită goană după vânt!
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Urnica Prodan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată că apune soarele peste încă o zi pe care ți-a dat-o Dumnezeu ca să te bucuri de viață iar tu te apleci din nou "ca un pipirig" trist și ostenit de prea obișnuita-ți neobișnuită goană după vânt!
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinteză ambientală
Un nor prăpădit mă scuipă-n obraz
Și-o cioară-și așterne cuminte
Mizeria ei toată la mine-n pervaz...
O rază se-atinge de-un cap fără minte
Ce face în toate doar haz de necaz...
Și uită să facă ce-i bine...
O, Doamne, ai milă de mine
Că minte nu am, nici har și nici haz...
Mi-e frică de Ziua cea mare ce vine!
Cu-n cuget curat și sufletul treaz
Ași vrea să privesc către Tine
Dar o clipă sunt sus, covârșit de extaz
Și-o mie-n amare suspine,
Izbit din talaz în talaz
Căci truda vieții sub soare
Acerbă-i și fără răgaz,
E-un zbucium de patimi amare
Dictându-ți să fii mai "viteaz"...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Doru Bartos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la Soare, dar cu o relevanță mică.
Deșteaptă-te dar...
Deșteaptă-te dar, înaintea trezirii
Departe de tot ce-ai visat,
Mai smulge-ți din neant țintuirea privirii
Și vezi înspre ce-ai avansat;
Se apropie încet cetățile serii
Cu turle de-adânc ce-n neant radiază
Și drumu-i bâcsit de scaieții tăcerii
Prin care cu spor se înnoptează.
Orele cresc, descrescând spre-o amiază
În care-și topesc rațiunea,
Aurora adoarme și seara lucrează,
Înspre zori ce-și ascund acțiunea...
Cocoși nu mai cântă, nimic nu contează,
În lungul uitatului mers,
O clipă cuprinde ce-o viață durează
Și viața-i cuprinsul advers.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama
După cum știți fiecare
Mama, suflet mare are
Și pe-al ei suflet apasă
Tot ce e în întreaga casă.
Și sufletul ei cuprinde
Orice foc care se-aprinde
În inima celorlați,
Când la masă, adunați,
Spun de ce sunt apăsați.
Mama-i o nemărginire
De speranță și iubire
Care-aduce cu-a ei mână
În căminul ei lumină
Ea găsește oricând putere
Să mai poarte o durere
Într-a pruncului favoare
Ca-n furtuni să-i fie soare
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Hapca despre Soare, adresa este:
