Dragoste de viață
Iubesc ploaia, vântul sălbatic,
zăpada, cernând singuratic.
Și totuși insist și totuși risc,
să privesc soarele în adâncul luminii.
Căldura lui mă învăluie și soare devin!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul, fiu al soarelui
Fii lumină, dă lumină!
Soarelui cercei i-anină!
distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nou sub soare
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Nimic nu s-a-ntâmplat sub stele!
Doar eu visam
un vis unic
cu ochi frumoși de peruzele!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Timpul mi-e martor că demult
doar eu
mai plâng înăbușit,
un curcubeu într-un tumult!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic,
nimic nu s-a-ntâmplat cu noi!
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutări
În drum
spre soare,
ard ca o lumină
și-n raza lunii
mă găsesc
arzând,
îngemănând
dorul cu neodihna
din
căutările-mi
pe-acest pământ.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte verzi
Din mierea gândului aștept
cuvinte verzi zâmbind în soare,
cuvinte -pete de culuoare
pe griul vieții imperfect,
cuvinte verzi cu spicul drept.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecere
Aproape c-am uitat de tine,
Aproape c-am uitat de unde vin!
Mergeam într-o direcție anume,
Pe-un drum cu soare, rouă și venin.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele răsărea pe chipul tău
De pe pod,
privirile noastre urcau pe firul apei.
Acolo, soarele strălucea ca o monedă
în apa limpede.
Priveam amândoi, în tăcere, asfințitul.
Și tu zâmbeai atât de frumos
încât, am surprins pentru o clipă,
răsăritul pe chipul tău.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăminte
Lasă-mă,
să-ți mai fiu, Doamne,
o floare înflorită-n câmp!
Să mă mai legăn,
de-ncântare
sorbind din ochi,
al tău pământ!
Mai lasă-mă,
să gust splendoarea,
ce o reverși în zori de zi!
Și lasă-mă,
să fiu eu, floarea
plină de vers
și armonii!
Mai lasă-mă,
să cânt în soare,
minunea vieții de a fi
și darul tău
[...] Citește tot
rugăciune de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii (10 mai 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 8 aprilie 2018.
Floarea-soarelui
Buna dimineața, Soare
spuse floarea!
Și el îi dărui petale noi din raze
și cu un nume nou o înălță.
Buna dimineața, floarea-soarelui
spun copiii!
Și ființa ei își pleacă privirea
din cerul pământesc
desenând umbre razelor împărătești.
Fericiți, fii Terrei
mângâie încă astrul iradiind în floare.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirare
Se miră timpul, se mai miră,
De drumul meu și eu mă mir.
Ciorchinii albi demult veniră
Pe frunte, sărutarea-i mir.
Se miră drumul de curajul,
Acestui mândru cercetaș
Doar dragostea rămâne pajul
Sublim și tandru uriaș.
Se miră cerul, soarele
Și de o viață, eu mă mir
Cum s-au păstrat izvoarele
Cu dragoste, ca suvenir.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
O iubire de catifea
Undeva, în văzduh,
plutea
o iubire de catifea
și pe aripa ei,
soarele răsărea.
Privirea se lumina
de dragostea ei,
de dragostea ta.
Și toate ce sunt
ei se închinau
și toate ce sunt
iubiri emanau.
Privirea se lumina
de dragostea ei,
de dragostea ta.
Undeva, în văzduh,
plutea
o iubire de catifea
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru noi
Pentru noi,
voi opri timpul în loc
și ploaia voi aduce, în deșert
dăruindu-i păduri tropicale!
Pentru noi,
nimic nu-i prea mult,
pentru visele tale!
Pentru noi,
izvoare limpezi voi scoate
din adâncuri,
să-ți înviorezi fața, în răsărit!
Pentru noi,
sălaș de alge, în suflet,
iubirii i-am clădit!
Pentru noi,
fructe exotice voi culege
în panere,
cu grijă așezându-le.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 31 iulie 2016.
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Umbra mea
Tu mi-ești singura avere:
M-am născut cu tine-n piept, durere!
Zi de zi, înaintând spre Soare,
Inima mi-am pârjolit.
Și-a crescut durerea și mai mare
Și în spate, umbra mi-a crescut.
Și-a durut durerea mea amară,
Zvârcolirea ei m-a răvășit!
Dar am stors din ea, ocean de lacrimi
Zi de zi, o viață, pic cu pic!
Tu mi-ești singura avere:
M-am născut cu tine-n piept, durere!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburător
Furtuni mi se zbat în piept,
ființa întreagă mă doare
și ochii-mi sunt triști de nesomn.
Mă biciuie doruri amare.
Și ploaia mă ceartă din zori.
Cu lacrimi de-aloe te plâng!
Mă-ncearcă iubirea din sori
și arde în creier un gând!
Aș vrea să mă prind de zăbrele
să-mi rup colivia de fier!
Alergi prin venele mele...
Iubitule, stelele-mi pier!
În flăcări mai aprige ard,
sub ochii tăi grei mă topesc
și la picioare îți cad.
Adio! Te vreau! Te iubesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Poeme desuete gravate în suflet (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 10 martie 2017.
Iubirea
Iubirea am simțit-o-ntâi
în pâinea de pe masă
și-n glasul mamei, grijuliu
ce mă striga prin casă.
Și-apoi, cățelul, Leul meu,
(un dar de la bunica)
se gudura la pieptul meu:
eu îi eram mămica!
Pe când udam frumoase flori,
(copilă-n grădiniță),
un fluture o căuta
pe-un fir de romaniță.
Mi-a apărut apoi în toate,
în ochi de-nvățătoare,
în muzică, în vers, în carte
și-n planta ce răsare.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea verii
Prin pădure,
Timpul pare să fi încetinit,
Să nu tulbure îndrăgostiții.
Copacii se privesc liniștiți în ochi,
Mirându-se fiecare de verdeața celuilalt,
Contemplând vara în ochii iubitei.
Și pare că, în vara asta
S-au văzut pentru prima dată!
Și niciodată verdele n-a fost mai verde,
Mângâierile mai tandre și soarele mai arzător!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mea cu sufletul curat
Te-am căutat mereu,
de când mă știu,
în norii ce treceau voios
deasupra mea.
Și azi te chem,
cât nu e prea târziu,
și îi zăresc iar,
doldora de nea!
Te-am căutat mereu,
de când mă știu,
în limpezimea apei
de izvor.
Și azi te chem,
cât nu e prea târziu,
când arde-n suflet
necuprinsul dor!
Te-am căutat mereu,
de când mă știu,
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana
Mi-am luat grațios iubirea
Și am așezat-o la loc de cinste,
Icoană a peretelui de la răsărit.
Soarele se privește fericit,
în fiecare dimineață, înflorind-o
Iar eu îmi umplu plămânii în fiecare zi
Cu mireasma ei de iasomie.
Serile mă închin ei
și îi scriu odele dragostei
mereu proaspăte.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste de mai
Zâmbește soarele în bob de rouă
și-un curcubeu se leagănă voios.
Pe florile înmiresmate
se odihnește zborul cel duios.
Zâmbești și tu și-n ochii-ți verzi
ce oglindesc natura zgomotoasă
poți chiar și liniștea să-ți pierzi,
scăldându-te, în viața lor voioasă.
E-o primăvară plină de mister
pe câmpuri, în livezi și prin păduri.
Mă-mpodobesc cu flori de măr.
Tu, verde drag, iar inima îmi furi!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa-i apă curgătoare
Clipa-i apă curgătoare.
Dacă vrei poți fi pe val!
Drumul totdeauna doare
dacă ai un ideal.
Nu lăsați să treacă timpul
fără urmă, fără glas!
Bucură-te de-anotimpul
care-n suflet ți-a rămas!
Clipa-i apă curgătoare,
anotimp de vis și dor
Ideal pictat pe zare,
soarele culorilor!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Ioana Voicilă Dobre@Soare? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioana Voicilă Dobre despre Soare, adresa este:
