Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ioana Voicilă Dobre despre suflet

Viața în roșu și alb

Te-ai ascuns în plapuma
nepăsării generale,
dar gerul a fost cumplit.

Cel mai mult a durut
imaginea focului
de pe retina gândului înghețat.

În suflet îți clocoteau
culorile șemineului
la care se încălzea omenirea.

Când s-a desprimăvărat,
ne-ai pictat sufletele
în culorile iernii.

Atâta alb era în sufletul tău,
că obrajii ni s-au roșit
instantaneu!

poezie de din Darul meu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fericirea e mută

M-ai rugat odată să-ți scriu o poezie
dar eram atât de îndrăgostită
că nu-mi găseam cuvintele:
se ascunseseră adânc, în suflet.
Și-apoi duceam darurile tale
destul de grele pentru umerii mei tineri.
Dar poezia întârzia să apară
și într-o zi ai plecat.
Atunci au irumpt și dorul mi-a ars sufletul
alungând cuvintele
ascunse din iubire, cu grijă.

poezie de din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
viață
Viața este cel mai fin și mai fragil tricotaj, fiindcă este executat cu o croșetă numită suflet.

definiție aforistică de
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Ce este bogăția dacă nu toată lumina adunată într-un suflet?!

aforism de
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea mea cu sufletul curat

Te-am căutat mereu,
de când mă știu,
în norii ce treceau voios
deasupra mea.
Și azi te chem,
cât nu e prea târziu,
și îi zăresc iar,
doldora de nea!

Te-am căutat mereu,
de când mă știu,
în limpezimea apei
de izvor.
Și azi te chem,
cât nu e prea târziu,
când arde-n suflet
necuprinsul dor!

Te-am căutat mereu,
de când mă știu,

[...] Citește tot

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu bine!

Ce mult te-am iubit,
să spună serile târzii...
Ce mult te-am iubit,
tu, niciodată nu vei ști!

Ce mult te-am iubit,
să spună zile de nesomn!
Ce mult te-am iubit,
să spună sufletul de om!

Dar nu se poate descifra,
în traiul zilnic, dragostea.
Și nu poți duce, trup firav,
iubirea unui suflet brav!

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fericirea e mută

M-ai rugat odată să-ți scriu o poezie
dar eram atât de îndrăgostită
că nu-mi găseam cuvintele:
se ascunseseră adânc, în suflet.
Și-apoi duceam darurile tale
destul de grele pentru umerii mei tineri.
Dar poezia întârzia să apară
și într-o zi ai plecat.
Atunci au irumpt și dorul mi-a ars sufletul
alungând cuvintele ascunse din iubire, cu grijă.

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Urna sufletului meu

În vasul acesta rustic
pictat cu vechi motive,
cenușa patimilor
e înțesată
de mine explozive.
Ai grijă, exploratorule,
iubirea e încă o mină activă!

poezie de din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Corn de timp vrăjit

Toamna asta e frumoasă, luminoasă ca un gând!
Mi-a păstrat soarele-n casă și-amintirile pe rând.
Cu căldura-i de poveste mă-nconjoară brațul ei.
Luminoasă toamnă este peste suflet și pe-alei!

Toamna asta-i minunată, generoasă peste poate,
Cu vinul, mustind pe masă, jubilând printre bucate!
Și-n poiana toamnei noastre, prefăcută-n primăvară,
Suntem regii către care ploi de stele iar coboară.

Visele se cern fantastic, dintr-un corn de timp vrăjit
Ca o veste minunată ce pământul a-nverzit.
Sufletele cântă iară, melodii de mult uitate
Și amurgul-sur coboară legănând acestea toate.

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ospeție

Alege,
din bunurile mele,
dobândite după amar de vremi!
Alege,
bătrânule mag!
Uite
un colț de inimă!
E tot ce mi-a rămas,
omenind călătorii...
Ia-l tu!
Mai am și bucuria cântării.
Ți-o închin ție!
Păsările sufletului meu
să te desfete...

poezie de
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvară la cincizeci de ani

Primăvara asta mă găsește iară,
Cu privirea-n flori culegând parfum,
Sufletul umplându-mi a cincizecea oară
De splendoarea vieții presărată-n drum.

Primăvara asta mă îmbrățișează,
Tot cu brațe pline de înduioșare.
Îmi pătrunde-n suflet a iubirii rază
Și mă tot dezmiardă, dulce legănare.

Primăvara asta, daruri iar îmi face,
Cercei de cireșe, inimi de căpșuni.
Vișina amară, în palme mi-o coace
Doar învăluind-o cu ochii ei buni.

Din verdeața clipei îmi croiește iară
Rochie aleasă pentru balul ei.
Păpădii în poale razele-mi brodară.
Primăvara asta poți să-mi ceri ce vrei!

[...] Citește tot

poezie de din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș vrea...

Aș vrea
să întind mâna spre ființa ta,
fruntea să-ți descopăr
de șuvița rebelă
și ochii aceștia de catifea
să-i zugrăvesc acum
în acuarelă!
Știi,
eu călătoresc prin ei
către adâncul sufletului tău.
Tristețea lor
dictează poezii,
m-apropie de tine, dragul meu!

poezie de
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniștea sufletului

Doamne,
Nu mi-ai spus
cât să urc
când ai pus în mine, zborul
și nici câte râuri voi naște,
când mi-ai dăruit lacrima!
Darurile tale
mi-au împletit
drum
spre mine.
Liniștea sufletului,
TU mi-ai dat-o odată cu ele!

poezie de din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Li se spune "capete luminate", dar eu cred că sunt doar niște "suflete iluminate".

aforism de
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflet bun, făcut scrum

Suflet bun, făcut scrum,
Care-ți e soarta, acum?
Din ce parte vântul bate
Să mi te ducă departe?

Suflet drag, răvășit,
Dacă-ai ști cât te-am iubit,
Cât te-am plâns când ți-a pierit
Umbra deasă-n asfințit!

"Ce știi tu, îmi spuneai!
Eu am strâns mucegai,
Boli, durere și mult plâns
Lumea asta mi-a adus!"

poezie de
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Regina

În jur, mii de stele
țes drum de mătase.

Iubirea-ntre ele,
regină rămase!

Coboară în suflet
și-i toată un zâmbet,

colindă albită de dor,
purtată de dulce fior.

poezie de din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floarea de colț

Când ai pierdut, aproape totul
s-a căscat o prăpastie uriașă și,
brusc, îmbătrânind ai fi vrut să mori.

Urma să descoperi că având viață, ai totul...

Ca să trăiești deplin, ai plătit urcând târâș
pe culmea durerii, unde floarea de colț te aștepta.
Văzând-o numai, sufletul tău a renăscut.

poezie de din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ursitoarea

Ti-am pus sufletul în palmă într-o iarnă-ngrozitoare.
Nu știam cum mă ursise o nătângă ursitoare!
A-ncâlcit gesturi, cuvinte și atâtea vise mari
Le-a dat gerului năpraznic, fără grijă de urmări!
Ti-am pus sufletul în palmă într-o iarnă-ngrozitoare
Nu știam cum mă ursise o nătângă ursitoare!

poezie de din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dilemă

De ce e furioasă, tocmai acum, Penelopa din mine?
Întreaga-mi ființă se zbate într-o furtună teribilă
De parcă Ulise însuși s-ar smulge din suflet.
Mâine îi voi scufunda corabia sau îl voi transforma în statuie!

poezie de din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am iubit odată... vara

Am iubit odată, vara
Cu noianul ei de fluturi
Ce cu verdele-i din suflet
Creștea multe începuturi.

Am iubit odată, vara
Ce la focu-i mă-ncălzea
Când îmi întindea ciorchinii
Și o stea îmi promitea.

Am iubit odată, vara
Cu al ei izvor curat.
N-am să mai găsesc, în viață,
Apa-aceea niciodat!

poezie de
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Ioana Voicilă Dobre despre suflet, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info