Născuți împreună, zvârliți separat
Pe drumul ce duce din cer spre păcat
Născuți împreună, zvârliți separat,
Mijește o clipă de-un pur început,
Din sfânta iubire și-un vis absolut.
Pe-o mână de fapte, deloc întâmplare,
Născuți împreună, zvârliți ancolare,
La porți de iubire cu vorbe uitate
Renaștem speranțe și-amintiri invocate.
Din mantii de-atingeri pe-un zvon de sărut,
Născuți împreună, zvârliți prin tribut,
Sorbim cu plăcere din lapte și miere
Și-nvingem amarul, reprobat de vedere.
Pe cerul speranței din inimă'n gând,
Născuți împreună, zvârliți tremurând,
Ne ținem suflarea și ochii-i închidem
S-aprindem scântei, amnare de riduri.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felinar la chindie
Te-ntreb dacă vântul și ploaia
ți-au fost uneori paradis?
Ori dac-ai simțit cum bătaia
iubirii din piept te-a ucis?
Te-ntreb dacă luna pătrată
cu ochii de-ntuneric profund,
ți-e soră și mamă vreodată,
prin doruri cu iz floribund?
Te-ntreb de-ai iertarea cunună,
dichis peste greul ce-a fost?
De știi să înfrunți o furtună,
redând curcubeului rost?
Te-ntreb, când poteca de soare
cu pasul iubirii-ai parcurs?
Și-arpegii din nori și din floare,
în câte buchete-ai cuprins?
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inside
mi-e trupul cer
și-n suflet zboară stoluri
de tăceri sinilii
păsările cuvintelor
poartă povara dorurilor
sub pleoape
în inimă e noapte
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cutia milei
Insondabila poezie
loc de rugăciune
inimii
în pixidele nopții
gânduri har
cad
una câte una
literele hrană
îmbogățesc
spiritul
cuvintelor.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, te-am certat
În haina crud'a primăverii
Când totu'n jur străluce verde,
Ascunși sub brațul înserării
Mi-am pus sărutu' să te certe.
Cu ochii, te-am îmbrățișat
Sub gene, te-am închis lumină,
Ai fost întâiul meu păcat,
Deși-n iubire nu există vină.
Cu degetul, pe sân, în cerc,
Mi-ai desenat cerul-speranță.
Și-n golul inimii stingher,
Tu, inima ți-ai pus balanță.
Pe trup îmi port un tatuaj,
C-un foc-văpăi sub piele.
Iubirea nu ceartă-n miraj,
Când dragostea tribut își cere.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă de jar
Fi-ți-ar dragostea să-mi fie
templu-n trup prin poezie,
să-mi răsfiri cuvinte două
până litere-o să-mi plouă.
Fi-ți-aș tălpi însângerate
de aici și pân'la moarte,
soartă răsturnată-n soartă
până bolta ne-o fi poartă.
Fi-ți-aș și parfum și rouă
picuri despicați în două,
să fiu dor, să fiu și chin,
sufletul când mi-l închin.
Fi-ți-aș toamnă, primăvară,
vară și-apoi iarnă iară,
inimă să-ți fiu... de jar,
când iubești... ce n-ai habar.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elvetic
Ți-am cumpărat un ceas cu stele
nu știu cum dar noaptea pierd cash-ul clipelor
confuză luna-și coboară trupul direct în plină zi
viața ne ia de la capăt de-o vreme
cu fiece geană întoarsă se face mult mai aproape
neistovirea inimii pe obraz poansonări însumează
poartă-mi ceasul cu stele pe mâna cuvintelor grele
uită-te când și când în somnul ne/frumuseților mele
elvetic vei auzi același semnal:
- Bună dimineața!
La semnalul următor va fi ora:
Te Iubesc!
[...] Citește tot
citat din Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
(A)tras
pedepsește-mă, Doamne
pentru toate faptele mele
și iartă gânduri paupere
ce canonesc ne/glăsuirile
așa precum
(ades)tăinuirile inimii
mi-au poruncit
dorurile
tainele
invocările
ploile
răspândirile
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici nu mă lași, nici nu mă dai
ce-ai pus în șoapta florilor de mai
de încă-mi înfloresc salcîmii?
nici nu mă lași nici nu mă dai
uitării scrise-n spuza vremii
ce-ai pus în dor de mă-nfior
când pielea mea te strigă-n noapte
de ce-n retină mi-ești covor
de palme buze și de șoapte?
ce-ai pus pe tâmplă când o mângâiai
de-mi uneltește gând cu gând
și cum să-i spun inimii - Stai!
când fluvii roșii simt curgând
ce-ai pus pe sâni de-mi tot tresaltă
când îți respiră amintirea
resimt și-acum gura-ți o daltă
cioplind sărutul și iubirea
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atracție universală
Zdrelesc
în pietre
tăceri,
custuri de gând
sângerând.
Venerez
gravitația
Clipei!
Croiesc
acronice apusuri
inimii
până la sorocul
Cuvântului.
Și nici atunci
nu se va fi sfârșit tot
ceea ce am avut.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
C.V
mult prea mică
pentru cuvinte mari
mult prea mare
pentru voroavele mici
cresc tăceri
freamăt cu freamăt
prinsă în bătaia gîndului
încotrova la răscrucea
dintre vuietul inimii
și
mirarea întîmplărilor
rotundă mi-ascult
așteptarea...
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la inimă, dar cu o relevanță mică.
Parabolă toamnei
Ce partituri de frunze-nfrigurate
cântă pădurea, azi, în pasul abătut
Mi-am vrut povara versului departe
dar mă aține-un murmur de trecut.
Simt buzele cum le frământă vântul
și-n taina inimii bătăile iubirii torc
E-atâta toamnă-ngeruind pământul
de simt că-s sicra lemnului de foc.
Aș vrea să scriu copacilor o poezie
dar trupul lor, nu este lat deajuns
Ar fi penelul stânjenit de disgrafie
cât dragostei mai am ceva de spus.
Ce simfonii mărețe dar însingurate;
simți toamna asta cum e-a nimănui?
Se-aude-un foșnet de trăiri aparte
și-ți simt pe buze izul, dulce-amărui.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parabolă toamnei
Ce partituri de frunze-nfrigurate
cântă pădurea, azi, în pasul abătut
Mi-am vrut povara versului departe
dar mă aține-un murmur de trecut.
Simt buzele cum le frământă vântul
și-n taina inimii bătăile iubirii torc
E-atâta toamnă-ngeruind pământul
de simt că-s sicra lemnului de foc.
Aș vrea să scriu copacilor o poezie
dar trupul lor, nu este lat deajuns
Ar fi penelul stânjenit de disgrafie
cât dragostei mai am ceva de spus.
Ce simfonii mărețe dar însingurate;
simți toamna asta cum e-a nimănui?
Se-aude-un foșnet de trăiri aparte
și-ți simt pe buze izul dulce-amărui.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbrăcată-n noaptea ultimului dor
Te iubesc prin iarnă, alb, sfâșietor,
îmbrăcată-n noaptea ultimului dor.
Dormi cu mine-n pleoape ultima tăcere
până însăși viața, moartea ne-o va cere.
Te iubesc cuminte-n, albul, din cuvinte,
până heruvimi-mi vor doini veșminte.
Unde straniul sorții nu-mi vrea poezia
dar mă vrea femeie-n, toată blasfemia.
Te iubesc rotund, fără cum și dacă,
plină-i de amar, inima săracă.
Mă declar învinsa-ți nea îndrăgostită
iartă-mi nămețirea-n, inima-ți firidă.
Te iubesc în taina marilor iubiri
unde omul simplu-și dăruie rostiri.
Unde necuprinsu-și varsă energia,
[...] Citește tot
citat din Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața este cu adevărat o barcă în care depunem flori sau spini. Vâslele sunt propriile sentimente care ne determină să vâslim până la marginea alegerilor pentru ca încărcătura emoțională, miresmată sau ghimpată, să poată fi asimilată definitiv bătăilor uniform armonioase ale inimii sau îngropată adânc sub nuferii tăcerii. Opțiuni.
citat din Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mijlocind curcubeie
eu spun
să ne facem nevăzuți
într-o șoaptă
de forma pământului
cu buzele maci
și genele iarbă
pe gleznele
apelor curgătoare
tu spui că
până în inima soarelui
treptele pavoazate
cu lumină
șterg pașii
amintirilor durute
acolo ne așteaptă
cheia poarta
cerul raiul
hai să batem palma
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vlog
mi te reamintesc la ultimul semafor
înainte de culoarea verde ochii tăi căprui
făceau autostopul buzelor mele
mergeai în aceeași direcție cu soarele
pe partea inimii era loc pentru un pasager
semne pesemne mereu semne alte însemne
staționarea interzisă sens unic linie continuă
cineva trăgea clopotele apusului
conștiința făcea semnul crucii
pe liniile tramvaiului am plecat
cu Dumnezeu înainte
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș fi vrut să mă nasc joia
Aș fi vrut să mă nasc joia
între două anotimpuri
înfășată în curcubeu
să am ochii sugestivi
văpăi între două eternități.
Calc apăsat peste neliniște
cu mâinile desferec porțile vremii
m-ascund de truism
dincolo de zarea inimii
joc șotron cu necuprinsul.
Și
pronia învârte roata norocului
prin facerea gândului
iar uit de ruleta rusească
cât aș fi vrut să mă nasc în mai
-Taci,
o să mi se spună.
Ciudat:
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin încrucișat
Încrucișează-mi limba de-acum și-ntotdeauna
Și fă-mă, Doamne azi să nu mă vând păcat
Să ard în templul clipei fără să-mi pierd arvuna
Ce-am strecurat-o-n visu-i cu suflet ne-ntinat
Încrucișează-mi lutul c-o apă de izvor
Mă fă pereți de vas, din care el va bea
Iar gura-i să atingă c-un dor absorbitor
Aleanul picăturii din revărsarea mea
Încrucișează-mi vântul cu un senin de zare
Și-mi fă pe an ce trece din timp alt anotimp
Să pot dansa cu sorții zvârliți de-o întâmplare
Deși-am vibrat distanță sfârșită-n contratimp
Încrucișează-mi zorii trimite-i spre amurg
Parfum de înserare să îmi răsară-n gânduri
Să-i simt divinitatea în mâini de Demiurg
Ce-mi modelează mintea nescrisă printre rânduri
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, dac-ar fi să-i spun
Doamne, dac-ai vrea să-mi spui
cât de dragă-i sunt eu lui
mintea n-ar mai fi un chin
ci doar rouă-n pat de crin
știu că mi-e sărac cuvântul
când nu palmele-s veșmântul
ce-i îmbracă trupu-n noapte
în strânsori cu voluptate
Doamne, plouă-mi gând decis
peste tâmple-n păru-mi nins
varsă-mi har și-nțelepciune
doar atât, să-nvăț a-i spune
scriu cu fir de dor nebun
țesând șoapte ce nu-i spun
gura lui cum încă-mi este
anotimp, din timp poveste
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Iolanda Șerban despre inimă, adresa este: