Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Iolanda Șerban despre iubire

Văpăi

Nu seamănă cu tine,
nimic din ce-am iubit,
nimic din ce iubesc,
n-a-nlocuit parfumul,
scriu alchimii de gânduri
mințindu-mi c-am murit,
dar, nasc lumini și umbre,
'nălțîndu-mă ca fumul.

Nebănuite aripi,
din ochi și coaste-mi cresc,
stă noaptea, o felină,
la pânda-nfiripării.
plutesc cuvinte-n rime,
și-n slove'ți încropesc
răvășitoare-arome'n,
veșmintele obstinării.

Îmi rupi cerul în două,
răstălmăcind tăcerea,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Felinar la chindie

Te-ntreb dacă vântul și ploaia
ți-au fost uneori paradis?
Ori dac-ai simțit cum bătaia
iubirii din piept te-a ucis?

Te-ntreb dacă luna pătrată
cu ochii de-ntuneric profund,
ți-e soră și mamă vreodată,
prin doruri cu iz floribund?

Te-ntreb de-ai iertarea cunună,
dichis peste greul ce-a fost?
De știi să înfrunți o furtună,
redând curcubeului rost?

Te-ntreb, când poteca de soare
cu pasul iubirii-ai parcurs?
Și-arpegii din nori și din floare,
în câte buchete-ai cuprins?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmbrăcată-n noaptea ultimului dor

Te iubesc prin iarnă, alb, sfâșietor,
îmbrăcată-n noaptea ultimului dor.
Dormi cu mine-n pleoape ultima tăcere
până însăși viața, moartea ne-o va cere.

Te iubesc cuminte-n, albul, din cuvinte,
până heruvimi-mi vor doini veșminte.
Unde straniul sorții nu-mi vrea poezia
dar mă vrea femeie-n, toată blasfemia.

Te iubesc rotund, fără cum și dacă,
plină-i de amar, inima săracă.
Mă declar învinsa-ți nea îndrăgostită
iartă-mi nămețirea-n, inima-ți firidă.

Te iubesc în taina marilor iubiri
unde omul simplu-și dăruie rostiri.
Unde necuprinsu-și varsă energia,

[...] Citește tot

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poarta raiului împarte lumina

Anotimpul meu preferat este iarna
în care m-am îndrăgostit de tine.

Ninge cu respirații grave,
tăcută și febrilă fruntea ta
poartă coronarele mele.

Gurile strivesc extazul în piele
devastat, pulsul, dat pe din două
are gust de carne însiropată.

La capătul privirilor neclintite
poarta Raiului împarte lumina.
Arhanghelii ne-au botezat
iubire,

Iarna se trăiește frumos.
Dumnezeu face concesii
după chipul și asemănarea lui.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Compulsiv

Uneori dorm cu ochii-ntredeschiși
cu tine-ntre pleoape fac dragoste pe săturate.
Pe buze șoaptele
se ceartă învălmășit,
gurilor le e cerul
vraiște de cuvinte.

Respirațiile delirează
de la una la alta,
apoteotice privirile-și vorbesc
tăcerile-n, lacrimi de stele.

Ne încredințăm
unul pe celălalt:

- Noi nu ne iubim,
noi doar ne atingem,
liber și sălbatic
înflorim vise de nea.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu, te-am certat

În haina crud'a primăverii
Când totu'n jur străluce verde,
Ascunși sub brațul înserării
Mi-am pus sărutu' să te certe.

Cu ochii, te-am îmbrățișat
Sub gene, te-am închis lumină,
Ai fost întâiul meu păcat,
Deși-n iubire nu există vină.

Cu degetul, pe sân, în cerc,
Mi-ai desenat cerul-speranță.
Și-n golul inimii stingher,
Tu, inima ți-ai pus balanță.

Pe trup îmi port un tatuaj,
C-un foc-văpăi sub piele.
Iubirea nu ceartă-n miraj,
Când dragostea tribut își cere.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inimă de jar

Fi-ți-ar dragostea să-mi fie
templu-n trup prin poezie,
să-mi răsfiri cuvinte două
până litere-o să-mi plouă.

Fi-ți-aș tălpi însângerate
de aici și pân'la moarte,
soartă răsturnată-n soartă
până bolta ne-o fi poartă.

Fi-ți-aș și parfum și rouă
picuri despicați în două,
să fiu dor, să fiu și chin,
sufletul când mi-l închin.

Fi-ți-aș toamnă, primăvară,
vară și-apoi iarnă iară,
inimă să-ți fiu... de jar,
când iubești... ce n-ai habar.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poarta raiului împarte lumina

Anotimpul meu preferat este iarna
în care m-am îndrăgostit de tine.

Ninge cu respirații grave,
tăcută și febrilă fruntea ta
poartă coronarele mele.

Gurile strivesc extazul în piele
devastat, pulsul, dat pe din două
are gust de carne însiropată.

La capătul privirilor neclintite
poarta Raiului împarte lumina.
Arhanghelii ne-au botezat
iubire,

Iarna se trăiește frumos.
Dumnezeu face concesii

[...] Citește tot

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dilemă

Cine ești tu, vânzător de speranțe,
Ce șoapta-și respiră prin sângele meu?
Ești suflet-pereche, cu drept de creanțe,
Sau demon ce-și vinde păcatul cel greu?

Tu, ești vrăjitorul privirii pierdute,
Uitată de vreme, în goluri de timp,
Îmi scaperi scântei pe tâmplele-abrupte
Și-mi faci din iubire un alt anotimp?

Felina ce-atacă, mereu la-ntâmplare,
Gustând carnea dulce de-un alb nepătat,
Drumețul ce-oferă, zâmbind, la plecare,
Sărutu-i și-o floare, c-un gest elegant?

Năluca din noapte, cu buzele-i calde,
Și-atingeri divine'ntr-un joc voluptos,
Ce-mi mângaie cerul, nădejdilor moarte,
Și-mi toarnă în suflet iubirea-i prinos?

[...] Citește tot

poezie de (2019)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Impalpabil lumii-întregi

Am tipărit cuvinte pe retină,
Sunt cărți întregi, sub pleoapele ridate,
Ce n-or vedea nicicând acea lumină
Pe care cititoru'-o va răzbate.

Sunt mii și mii de vorbe neuscate,
Și-atâtea vârfuri de penițe-întoarse
Sunt munți de ape-n tușuri despicate,
Printre metafore cu căi întoarse.

Doar tu vei știi că, pe de-a lungul vremii,
În ce n-am spus trăiește o poveste
Că n-am vânat vreodată lauri, premii,
Și lumii-ntregi, eu, nu te-am dat de veste.

De ce te-aș fi-împărțit cu oarecine,
Când mâna ta pe mine mă închină
Când gura ta un: Te iubesc! devine
Ce-n inima-mi își află rădăcină?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În colțul gurii strângi creionul cu iubire

Mi te închipui trist și-ngândurat la masă...
O sobă-i în odaie și-n ea lemne trosnesc...
Ți-s ochii ape-adânci prin vise ce nu-ți lasă
nici cina de cuvinte când iar te canonesc.

În colțul gurii strângi creionul cu iubire...
Pe masă fila albă așteaptă s-o-nvelești...
Cu litere de foc, în grea destăinuire,
acum când luna-și cerne opalul prin ferești.

Schițezi cu mâna gesturi însuflețind năluci...
E fruntea ta înaltă o boltă de mister...
Ai vrea chipul iubitei aproape să-ți aduci,
să-i țeși "dezabieuri" din gândul frugifer.

Visezi trupu-i molcom și coapsele rotunde...
Îi cauți sânii gingași libovnic să te-nfrupți...
Și-obrazul ei roșind în plete să se-afunde
când toată poezia în carne i-o pronunți.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zapis

Câte jalbe stau în suflet
cine oare le citește
când tot sângele-i un scâncet
taina cine-o deslușește?

Când se dumică privirea
și sunt țăndări în cuvânt
cin' ne face-orânduirea
între cruguri și pământ?

Câți judecători de pace
dau sentinți de-mbrățișare
bun comun cât să provoace
zâmbetul, de-naripare?

Clauză de confidență
mai primim pe termen lung
s-aibă dragostea fluență-n
cursul patimii-ndelung?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Candori cărunte

Cine-ar fi zis că-i un simbol
sărutul tău strivit pe sânu-mi gol?
Că fac din șoapte calde, dicționar,
iubitul meu, cu tâmple de cleștar?

Cine-ar fi zis că, timpul, poate țese
mătăsuri grele, din crâmpeie-alese?
Când ploaia sfântă'n ultimul hotar,
cădea discret, pe-amarul din amar?

Cine-ar fi zis, concav și-atemporal,
când trupurile ni-s amonte și aval,
că-ntr-o beție, de mișcări duioase,
vom fi doar sânge, clocot, coapse?

Cine-ar fi zis că-mi caut mântuire,
spovadă nudă'n, vatra-ți, de iubire?
Când sub puterea lunii'n, dor tăcut,
eram mătănii, rupte-n așternut?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La adăpostul genelor mele

pavoazată cu nouri și stele
la adăpostul genele mele
retrăiesc emoții eludate
apăsător surâsul mă caută

ne/vinovat de-ndurate tăceri
nu știi ce-nseamnă să iubești
femei cu extreme acute

motiv pentru care propun

hai să ne întâlnim
între două vise suprapuse
pe marginea aceluiași sărut

vreau să învăț darul rostirii
și-atunci pe veranda ochilor mei
prin plânsul degetelor tale
sufletul o să-mi iasă la lumină

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem de primăvară, Nouă

În haine diafane, zâmbind precum o zeie,
Cu verdele-n agrafe și-n gene flori de rouă
Ni se strecoară'n suflet cu trup ca de femeie
O primăvară veche dar una-atât de... Nouă!

La gât poartă o salbă din candizi ghiocei,
Își flutură altița pășind cu mlădiere,
Și-a pus pe tâmple muguri, îmbobocind cercei,
Când palmele-s grădină, foșnind psalmodiere.

Pe glezne înfășoară canafi, din ierburi crude,
Desculță se avântă c-un mers copilăresc,
Sfioasa senzuală se-ascunde-n straie flude
Și-mbujorată toată câmpiile-o iubesc.

Copila-anotimp răsare și apune
Își împletește frunza în crânguri de smarald
Cu piruete-n valsuri poeme-ntregi compune
Când ziua ne-o dezmiardă c-un verde radiant.

[...] Citește tot

poezie de (12 mai 2013)
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Parabolă toamnei

Ce partituri de frunze-nfrigurate
cântă pădurea, azi, în pasul abătut
Mi-am vrut povara versului departe
dar mă aține-un murmur de trecut.

Simt buzele cum le frământă vântul
și-n taina inimii bătăile iubirii torc
E-atâta toamnă-ngeruind pământul
de simt că-s sicra lemnului de foc.

Aș vrea să scriu copacilor o poezie
dar trupul lor, nu este lat deajuns
Ar fi penelul stânjenit de disgrafie
cât dragostei mai am ceva de spus.

Ce simfonii mărețe dar însingurate;
simți toamna asta cum e-a nimănui?
Se-aude-un foșnet de trăiri aparte
și-ți simt pe buze izul, dulce-amărui.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cei care m-au vrut frumoasă

Plâng gutuii în livadă, dezgoliți, bătuți de ploaie
Și în piept încep să-mi ardă, amintirile-n văpaie...

Uite, se mai duce-o toamnă, ruginește-n tâmple viața,
Și mi-s anii blândă damnă, ce-au încununat povața.
Nu-i regret deși făcut-am, din furtuni noi curcubeie
Și paharele umplut-am cu speranțe de femeie.

Mă grăbesc tot mai agale, căutând frumosu-n toate
Zorii îmi sunt madrigale și-înserările-s bogate
În trăiri duminicale, ce au orizonturi date
Când, inima-mparte-ocale, cu emoție brodate.

În cotloanele gândirii, adunat-am mii de taine,
Șlefuind darul vorbirii îmbrăcat-am doru-n haine
Și-am ascuns tâlcul iubirii și ne/împliniri tăcute
În metafora uimirii și-n sintagmele durute.

Cei care m-au vrut frumoasă au pierdut lupta cu mintea
Ce-am iubit-o luminoasă, totdeauna fiind puntea,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Parabolă toamnei

Ce partituri de frunze-nfrigurate
cântă pădurea, azi, în pasul abătut
Mi-am vrut povara versului departe
dar mă aține-un murmur de trecut.

Simt buzele cum le frământă vântul
și-n taina inimii bătăile iubirii torc
E-atâta toamnă-ngeruind pământul
de simt că-s sicra lemnului de foc.

Aș vrea să scriu copacilor o poezie
dar trupul lor, nu este lat deajuns
Ar fi penelul stânjenit de disgrafie
cât dragostei mai am ceva de spus.

Ce simfonii mărețe dar însingurate;
simți toamna asta cum e-a nimănui?
Se-aude-un foșnet de trăiri aparte
și-ți simt pe buze izul dulce-amărui.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doamne, dac-ar fi să-i spun

Doamne, dac-ai vrea să-mi spui
cât de dragă-i sunt eu lui
mintea n-ar mai fi un chin
ci doar rouă-n pat de crin

știu că mi-e sărac cuvântul
când nu palmele-s veșmântul
ce-i îmbracă trupu-n noapte
în strânsori cu voluptate

Doamne, plouă-mi gând decis
peste tâmple-n păru-mi nins
varsă-mi har și-nțelepciune
doar atât, să-nvăț a-i spune

scriu cu fir de dor nebun
țesând șoapte ce nu-i spun
gura lui cum încă-mi este
anotimp, din timp poveste

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A la carte

Am să te dezgolesc
de oase și rațiune
până sufletul te va durea
la propriu pe nepusă masă.

Vei iubi și urâ deopotrivă
încet, conștient și apăsat
strivind în buze
firimitură cu firimitură
dumicatul figura(n)tului.

Pun sare peste nepăsare
recomand excesiv un ultim dor
fiesta, răbdarea și siesta matură.

Exclus condimentul capriciilor
nepriitoare festinului cu stil.

Nu-mi mulțumi
pentru cina nedezmierdată.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Iolanda Șerban despre iubire, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Blog: Aforisme

Mai multe în Blog »

Forum: Citate

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook